”Dragi melomani din Bucuresti si din toata tara, acest concert este într-adevar de neratat. Si as dori sa mentionez ca Lise si Freddie concerteaza gratuit, urmându-ma în dorinta de a strânge fonduri pentru Sectia de Îngrijiri Paliative a Centrului Regional de Oncologie din Iasi. O echipa extraordinara care mi-a fost o alinare si mie si mamei mele în ultimele ei saptamâni de viata. Este un concert dedicat tuturor celor dragi pe care noi toti i-am pierdut în lupta cu aceasta boala”, a scris pe pagina ei de facebook Maria Mot - fondator si director la MWA Management, o firma care impresariaza nume importante ale operei mondiale. Un anunt care, cu siguranta, atrage atentia. În fapt, o declaratie de dragoste. O declaratie de dragoste pentru mama care a plecat, din partea fiicei care, desi a facut tot ce a fost omeneste posibil, nu s-a putut opune. O poveste de iubire dintre mama si fiica ale carei ultime pagini s-au scris aici, pe pamânt, în urma cu aproape 3 ani, pe un pat de spital din Compartimentul de Îngrijiri Paliative din cadrul Institutului Regional de Oncologie din Iasi (IRO). O poveste de iubire care va continua în sufletul Mariei Mot, asa cum continua în sute, mii si milioane de suflete care au pierdut pe cineva drag. Concertul de Gala Extraordinar, a fost sustinut gratuit marti, 10 mai, la Opera Nationala din Bucuresti de tenorul Freddie De Tommaso si soprana Lise Davidsen, considerati la acest moment drept revelatiile vocale ale lumii operei internationale, fiind printre cei mai cautati artisti de toate marile teatre de opera din lume, anul acesta sustinând concertele de deschidere si cel de final al festivalului BBC Proms. Toti banii care se vor strânge din bilete vor fi donati Compartimentului de Îngrijiri Paliative, acolo unde, în ianuarie 2019, s-a stins profesoara de limba româna, Mariana Mot. ”Doamna profesoara Mariana Mot s-a internat la noi în decembrie 2018. O doamna delicata, comunicativa, joviala, în ciuda diagnosticului dur. A vrut sa stie ce i se întâmpla, care va fi evolutia bolii, desi sunt sigur ca stia: era o femeie educata care a primit totul cu demnitate. Nu a putut merge de Sarbatori acasa, pentru ca starea de sanatate nu îi permitea. În schimb, a primit vizita fiicei. Am petrecut Craciunul si Anul Nou împreuna, pacienti si personal medical, cu meniu de Sarbatori, colinde si uraturi. Asa facem mereu: încercam sa aducem normalitatea chiar si acolo unde destinul încearca sa ne refuze acest lucru”, îsi aminteste Conf. Dr. Vladimir Poroch, Sef Compartiment Îngrijiri Paliative din cadrul Institutului Regional de Oncologie din Iasi. Stabilita în Anglia, fiica, Maria Mot, si-a vizitat mama de fiecare data când a putut. În schimb, permanent, au tinut legatura prin telefon, asa cum a facut-o si cu personalul medical. ”Era extrem de preocupata de starea mamei dar i-am explicat ca doamna nu putea parasi spitalul, pentru ca avea permanent nevoie de suport medical, chiar si pentru dureri. Este greu si pentru noi sa transmitem un astfel de mesaj, dar imaginati-va cât de greu îi este familiei sa îl accepte”, a mai adaugat Conf. Dr. Vladimir Poroch. Pentru ca boala oncologica invalidanta aduce cu ea nu numai multa suferinta fizica ci si deznadejde, frustrare, neputinta, abandon, dar, pe alocuri, aparent nelalocul ei, si un dram de speranta. Toate acestea se regasesc în jurnalele deschise de profesionistii de la Paliatie pacientilor si familiilor lor. Evident a celor care doresc sa-si astearna trairile pe hârtie. Unii scriu poezii, altii îsi descriu starile, sunt câte unii care îsi ignora sfârsitul si, pur si simplu, îsi fac planuri de viitor. Cuvinte care vibreaza si dupa acel moment al plecarii si care pot fi citite si peste ani. E ca atunci când deschizi o scrisoare de demult si te înduiosezi pornind de la patina hârtiei, la povestea aceea, de atunci, pe care o retraiesti printre rânduri. Sau ca atunci când te uiti în albumul cu fotografii alb-negru al parintilor care nu mai sunt si-i vezi atât de tineri, zâmbind fericiti, îmbratisati sau cu tine în brate. Cuvântul doamnei profesoare Mariana Mot nu mai este. A ramas, scrisa în jurnal, emotia fiicei, a Mariei Mot: ”Alaturi de mama mea, am învatat aici, la IRO, sa zâmbim din nou si sa ne deschidem sufletul sperantei, asa cum am gasit si noi, la rândul nostru, sufletele deschise ale tuturor membrilor din staff. Sunt profund impresionata de grija si mai ales de dragostea cu sunt înconjurati pacientii. Si, datorita profundei umanitati ce înconjoara si defineste Departamentul de Îngrijiri Paliative am înteles, în doar câteva ore, ca exista un scop pur uman si suprem ce depaseste experienta si boala personala. Si ma simt înconjurata de dragoste de viata si speranta si frumos, în aceste momente; este un dar pe care îl voi lua mereu cu mine si pe care sper ca într-o zi sa îl pot rasplati, cu acelasi scop, depasind experienta personala si devenind profund uman. Va multumesc pentru zâmbete si caldura. Sunteti cu totii o frumoasa lectie de viata si speranta. Cu drag si mult suflet, Maria Mot, 23.12.2018”. Ianuarie 2019 a lasat loc doar amintirilor fiica-mama. Dar a venit si cu o dorinta din partea fiicei de a-i face mamei o declaratie publica de iubire. Sau, poate, tuturor mamelor, parintilor, copiilor care au plecat. Un concert de caritate pentru cei ramasi în sectia de Paliatie de la IRO Iasi si care înca viseaza la colindele si urarile de peste prea multe luni pentru unii dintre ei. ”Atunci, în ianuarie 2019, doamna Maria Mot mi-a spus ca si-ar dori sa organizeze un concert caritabil în memoria mamei iar banii strânsi sa fie donati pentru îngrijirea pacientilor care au nevoie de paliatie, de la IRO Iasi. Am încercat sa-l organizam la Iasi dar nu am reusit sa stabilim un dialog cu fosta conducere a Operei din Iasi. Apoi a venit pandemia care a blocat totul. Aproape uitasem de aceasta poveste, când doamna Maria Mot m-a sunat si mi-a spus ca Opera Nationala din Bucuresti si-a aratat disponibilitatea sa organizeze acest eveniment. Este un gest impresionant, cu atât mai mult cu cât acesta vine la peste doi ani de la acea prima discutie”, a dezvaluit Conf. Dr. Vladimir Poroch.
