În afara mostenirii unei tari macinate de coruptie si izolata pe plan international, presedintele Maia Sandu a trebuit sa gestioneze si trei crize majore: una politica (finalizata prin dizolvarea parlamentului si organizarea de alegeri parlamentare anticipate), una sanitara (COVID-19) si una energetica (riscul întreruperii furnizarii de gaze naturale în urma expirarii contractului cu rusii de la Gazprom). Pe 15 noiembrie 2020, dupa ce îi administra o chelfaneala zdravana socialistului Igor Dodon încheiata cu scorul de 57,72- la 42,28-, Maia Sandu devenea prima femeie Presedinte din istoria Republicii Moldova. Dupa dezastrul lasat în urma de tandemul Dodon-Plahotniuc, nimeni nu s-ar fi asteptat ca primul an de mandat al presedintelui pro-european de la Chisinau sa fie unul usor. Însa cu siguranta nici atât de greu, asa cum a fost anul 2020-2021 pentru Republica Moldova: în afara mostenirii unei tari macinate de coruptie si izolata pe plan international, presedintele Maia Sandu a trebuit sa gestioneze si trei crize majore: una politica (finalizata prin dizolvarea parlamentului si organizarea de alegeri parlamentare anticipate), una sanitara (COVID-19) si una energetica (riscul întreruperii furnizarii de gaze naturale în urma expirarii contractului cu rusii de la Gazprom). Cu meticulozitate (asta ca sa iesim din scârtâitul „pas cu pas”), Republica Moldova a reusit sa se redreseze în acest prim an cu noul sau presedinte. Prima, si cea mai mare realizare, a fost recâstigarea încrederii partenerilor internationali. Viitorul Republicii Moldova a început sa fie privit din nou cu optimism de la Bruxelles si Washington în urma relansarii politicii externe de la Chisinau. Au urmat apoi procesele de reformare a justitiei, în premiera pentru Republica Moldova magistrati si procurori fiind arestati pentru fapte de coruptie. Noii procurori din functiile de conducere au început sa aiba curaj sa-si faca onest meseria, marturie putând sa depuna chiar oligarhul fugar Plahotniuc (desigur, daca ar fi în tara) caruia i s-a deschis un nou dosar penal „pentru investigarea infractiunii de îmbogatire ilicita în proportii deosebit de mari”, bunurile mobile (inclusiv un iaht de lux) si imobile banuindu-se a fi dosite în Elvetia, Spania si România. Daca tragem linie si adunam, primul an de mandat al presedintelui Maia Sandu înseamna deja mult mai mult decât toti cei patru ani de mandat însumati ai fostului presedinte, socialistul Igor Dodon. Republica Moldova a redevenit o tara respectata nu numai în Uniunea Europeana si SUA, ci chiar si în Rusia - dovada stând si vizita de succes pe care tocmai a avut-o saptamâna aceasta la Moscova Ministrul de Externe Nicu Popescu. Asta ca sa nu mai vorbim despre faptul ca si criza COVID, si cea a gazului au fost mult mai usor gestionate de catre Republica Moldova în urma ajutorului primit de la partenerii externi ai pro-europenilor de la Chisinau. De cealalta parte a baricadei, opozitia de la Chisinau pulseaza din ce în ce mai anemic dupa înfrângerea la scor suferita anul trecut. În cautare de lider (Igor Dodon - coincidenta sau nu - a decis sa renunte la mandatul de deputat si functia de sef de partid exact în momentul în care procuratura a reînceput sa se intereseze de legaturile sale cu oligarhul fugar Plahotniuc), socialistii moldoveni mizeaza mai mult pe greselile adversarilor decât pe propriile proiecte. Doar ca Dodon, în fuga sa spre Rusia, si-a lasat si el micul sau cal troian la Chisinau: actualul primar al Capitalei. Tânarul socialist de succes Ion Ceban, dupa ce a câstigat primaria sub steaua rosie cu cinci colturi, brusc s-a reinventat în postura de „tehnocrat”. Toate discursurile sale stataliste au disparut ca prin minune, în locul lor aparând vorbele mieroase la adresa limbii române (si nu „moldovenesti”, asa cum considera pâna prin 2019), a României si a Uniunii Europene. Vorba mieroasa si proiecte reusite putine, domnul tehnocrat-socialist Ceban învata parca de la edilii nostri cum se face treaba: mai niste panselute, mai o statuie, mai niste cuvinte întelepte emanate la inaugurarea unei picturi murale, mai niste luari de pozitie pe Facebook, mai o asfaltare de bulevard (urmata de inevitabila inundare a carosabilului dupa spargerea tevilor proaspat schimbate), mai o afisare cu Dodon la Ziua Chisinaului, mai o candidatura pentru „Capitala Europeana a Tineretului” (apropo, cine mai tine minte ca si Iasul a fost recent Capitala Nationala a Tineretului?), mai o fortare de numire a unui viceprimar (numai ca în cazul Chisinaului nu este vorba despre un fost vânzator de sosete, ci despre fostul ministru al Justitiei al lui Igor Dodon), domnul Ceban tace si face ceea ce îi trebuie strict agendei sale politice. Mai lipsesc înca vreo trei, patru vizite pe la primari gura-casca din România care nu stiu cu cine au de-a face si Maia Sandu se va trezi cu un contracandidat la prezidentiale care va lua voturi si de la socialisti, si de la statalisti, si de la unionisti.
