Desi din punct de vedere formal s-a pus punct destul de repede crizei din Rusia, ramân în urma o multime de necunoscute; unele vor putea fi deslusite pe parcurs, altele vor ramâne probabil enigme de cursa lunga. Chiar si observatorii cei mai avizati ai situatiei din Rusia au caracterizat ceea ce s-a întâmplat în cursul zilelor de vineri si sâmbata drept o „drama bizara”. Desi se stia de multa vreme despre conflictul dintre Evgheni Prigojin si conducerea militara a Rusiei, mai nimeni nu se astepta la o revolta deschisa, cu ocuparea de catre trupele Wagner a cartierului militar din orasul Rostov care coordona operatiunile de pe frontul ucrainean, practic fara nici un fel de opozitie, si o incursiune la fel de bizara catre Moscova a unui convoi cu militari Wagner, pentru ca totul sa se încheie la fel de brusc si de neasteptat, daca te-ai fi luat dupa declaratiile extrem de dure ale celor doua parti, cu un acord mediat de presedintele Lukasenko din Belarus. O parte din mass media occidentale s-au grabit sa vorbeasca despre o „încercare de lovitura de stat”, dar retrospectiv e greu de spus la ce am asistat în realitate în tot acest scurt interval de timp. Si de fapt lucrurile au ramas la fel de nebuloase si în prezent. Nu este deloc clar ce se va întâmpla de acum încolo cu trupele Wagner si care va fi soarta lui Prigojin. Nici macar daca acesta din urma se va duce în Belarus, asa cum prevede acordul, riscând sa aiba soarta altor personaje din trecut care au deranjat regimul, sau în alta parte. De altfel si Dmitri Peskov, purtatorul de cuvânt al Kremlinului, recunostea ca nu stie unde este Prigojin. Sau poate Prigojin urmeaza sa fie plasat în Belarus cu o misiune, asa cum sustin unele speculatii? Evenimentele dramatice care au avut reverberatii pe toata planeta au început la sfârsitul zilei de vineri, când liderul mercenarilor din Grupul Wagner, Evgheni Prigojin, a publicat un videoclip pe Telegram, în care se pretinde ca arata urmarile unui atac cu rachete al Ministerului Rus al Apararii împotriva luptatorilor sai. Ulterior, într-o serie de clipuri audio, Prigojin a anuntat ca va conduce o campanie armata pentru a-i „pedepsi” pe oficialii Ministerului Apararii pe care îi acuza ca sunt responsabili de atac. Prigojin a descris campania militara drept un „mars pentru justitie”, nu o lovitura de stat, dar FSB, Serviciul de Securitate de la Moscova, a anuntat imediat ca a deschis un dosar penal pentru a investiga „incitarea la insurectie armata”. Dar de ce a pornit acum Prigojin revolta? Pentru ca în baza unei decizii a Ministerului Apararii militarii Wagner trebuiau sa semneze, pâna la 1 iulie, noi contracte prin care urmau sa fie absorbiti în cadrul trupelor regulate. Practic, în acest fel, Prigojin ramânea fara armata sa de mercenari. Într-un clip video de 30 de minute, distribuit pe canalul grupului Wagner de pe reteaua sociala Telegram, Evgheni Prigojin a declarat ca Ministerul rus al Apararii a înselat atât societatea rusa, cât si pe Vladimir Putin, atunci când a afirmat ca tara se confrunta cu o amenintare iminenta din partea Ucrainei în perioada dinaintea invaziei din 24 februarie 2022. Dimpotriva, a spus Prigojin, situatia din Donbas înainte de razboiul de amploare nu era diferita de cea din 2014. Erau schimburi de focuri între trupele rusesti si cele ucrainene, dar nu exista nici un fel de amenintare reala cu o agresiune de amploare din partea Kievului, de genul unui atac comun Ucraina - NATO împotriva Rusiei. Cu acest prilej Prigojin a criticat dur conducerea militara a Rusiei în general, pe seful Marelui Stat Major, Valeri Gherasimov, cel care este responsabil pentru coordonarea razboiului din Ucraina, si mai ales pe ministrul Apararii, Serghei Soigu, despre care spune ca a dorit sa declanseze razboiul pentru a obtine gradul de maresal si a mintit constant cu privire amploarea pierderilor. Prigojin a fost, în general, un sustinator entuziast al razboiului. Ceea ce a criticat, si înca de o buna bucata de vreme, a fost maniera în care erau conduse operatiile de pe front. El a calificat începutul invaziei Ucrainei drept o „operatiune planificata în mod incompetent”. „O mâna de tâmpiti au decis, nu se stie de ce, ca sunt atât de vicleni încât nimeni nu-si va da seama ce fac cu exercitiile lor militare si nimeni nu-i va opri când se vor duce spre Kiev.” Nu era prima data când Prigojin se lansa în astfel de atacuri extrem de agresive la adresa esalonului superior al armatei ruse, analistii occidentali erau constienti de enorma falie existenta între conducerea militara de la Moscova si liderul grupului Wagner, dar se pleca de la premisa ca Putin nu a intervenit pentru ca îi convenea acest conflict care putea sa-i fie util daca la un moment putea gasi la vârful Armatei tapi ispasitori pentru un eventual esec semnificativ pe front. Celelalte comentarii ale lui Prigojin de acum, care puneau la îndoiala chiar însasi ratiunea declansarii invaziei, treceau însa peste o linie rosie, de neacceptat pentru Vladimir Putin, pentru care invazia era o reactie fata de o amenintare existentiala la adresa Rusiei, în ciuda faptului ca vina era pasata catre Serghei Soigu. Conflictul, a sustinut Prigojin, a fost un dezastru pentru Rusia, care si-a sacrificat inutil zeci de mii de tineri, inclusiv cele mai bune trupe ale fortelor armate. Daca Putin ar fi fost mai bine sfatuit de sefii sai din domeniul apararii, a mai adaugat el, s-ar fi putut ajunge la un acord de pace care ar fi putut evita cu totul invazia. „Ne scaldam în propriul nostru sânge”, a mai sustinut el. O dovada de cât de sensibile erau aceste afirmatii este chiar faptul ca ele au fost cenzurate de principalele canale mass media rusesti. Motivul care l-a determinat pe Prigojin sa treaca aceasta linie rosie a fost probabil acela de a încerca sa exploateze nemultumirea din societate, si foarte probabil din rândul militarilor, fata de un razboi de uzura, cu perspective de reusita cât se poate de neclare, razboi care a facut numeroase victime, circa 200 de mii. Nu este înca clar câti militari s-ar fi alaturat efectiv unei prezumtive lovituri de stat, admitând ca aceasta chiar ar fi fost intentia lui Prigojin, dar fostii militari care alcatuiesc grupul Wagner au numerosi prieteni care înca servesc în armata, unii în pozitii înalte. Succesul initial al desantului Wagner, care a preluat controlul asupra cartierului militar din Rostov, un oras cu un milion de locuitori, practic fara nici un fel de opozitie si în contextul unei primiri în mare parte cordiale din partea populatiei, probabil l-au încurajat pe Prigojin. Pentru o parte din populatia din regiune, militarii din gruparea Wagner, care reusisera sa cucereasca orasul Bahmut, e drept cu pretul a zece mii de militari morti din propriile rânduri, erau niste eroi. De fapt asa erau descrisi si la nivel national, de unde si confuzia aparuta atunci când au fost brusc plasati în rândul tradatorilor. Dar chiar si în contextul acestei perceptii favorabile, rostul trimiterii câtorva mii de oameni din trupele Wagner catre Moscova ramâne totusi o initiativa cu un scop neclar. Ce urmarea de fapt Prigojin? O lovitura de forta sau doar un gest simbolic, cu un eventual impact la negocieri. De asemenea, ramâne un mister si usurinta cu care Prigojin a ordonat retragerea, atunci când coloana se afla la mai putin de 200 km de Moscova. Dinamica evenimentelor a luat o alta turnura dupa interventia televizata a lui Putin de sâmbata dimineata. Un Putin sumbru, îmbracat în negru, a aparut la televiziune (a fost un mesaj înregistrat) pentru a denunta ceea ce el a numit un conflict „fratricid” care pune în pericol grav statul. „O lovitura ca aceasta a fost data Rusiei în 1917”, a spus el. „Intrigile, certurile si politicianismul pe spatele armatei si al natiunii s-au transformat în cea mai mare agitatie, în distrugerea armatei si în prabusirea statului, precum si în pierderea unor teritorii vaste, ceea ce a dus în cele din urma la tragedia razboiului civil.” În 1917 moralul armatei s-a prabusit brusc, iar soldatii s-au întors împotriva regimului tarist care îi trimisese nepregatiti la razboi. A urmat haosul si, pentru o vreme, vastul imperiu rus s-a fragmentat într-o serie de state succesoare care se certau între ele: Siberia, Okraina de Est, Karakorum, Rada Kuban, Guvernul provizoriu al Urali si altele. În cele din urma, bolsevicii au reusit sa reia controlul asupra majoritatii acestor teritorii, desi unele dintre ele, printre care Finlanda, Polonia si statele baltice, s-au desprins. La fel ca si Basarabia care a revenit la România. Cu acest prilej Vladimir Putin a spus ca toti cei responsabili vor suferi rigorile legii. De aceea a surprins usurinta cu care s-a renuntat la urmaririle penale fata de militarii Wagner si de liderul lor, ca parte a acordului mediat de Lukasenko. De fapt, se speculeaza ca Lukasenko a fost doar o figura de fatada, altcineva ar fi actionat în culise (se vorbeste despre Nikolai Patrusev, care coordoneaza serviciile de securitate din Rusia). Si sa nu uitam ca la un moment dat, dupa discursul lui Putin, Prigojin a renuntat complet la grija sa de a nu-l irita pe Vladimir Putin declarând pe Telegram ca acesta va regreta atitudinea sa si ca „Rusia merita un altfel de presedinte”. În trecut, de pilda în 1991, Yanaev si ceilalti care au orchestrat lovitura de stat împotriva lui Mihail Gorbaciov, au ajuns la închisoare. La fel si cei responsabili de rebeliunea din 1993 dejucata de Boris Eltîn. Desi din punct de vedere formal s-a pus punct rebeliunii ramân multe necunoscute. De pilda, soarta gruparii Wagner si a lui Prigojin personal. Câti dintre militarii Wagner, obisnuiti cu salarii consistente, echipamente si ratii de hrana de calitate, vor accepta absorbtia în trupele Armatei Rusiei (acum în baza acordului au optiunea sa refuze)? Va disparea cu totul gruparea Wagner sau va fi reorganizata sub o alta comanda? Sa nu uitam ca grupul Wagner a reprezentat, si deocamdata înca reprezinta, un important vector de influenta al Moscovei într-un numar întreg de tari din Africa, unde asigura protectia regimurilor aflate la putere la schimb cu exploatarea unor zacaminte de minerale, inclusiv aur si diamante. În Republica Centrafricana, de pilda, guvernul a renuntat la militarii francezi în dauna protectiei Wagner, iar în alte parti, în Siria si Libia, trupele acesteia s-au angrenat în conflicte în favoarea gruparilor favorizate de Moscova. Va renunta Kremlinul la acest redutabil instrument de influenta cu ajutorul caruia a câstigat un teren important în dauna Occidentului în tarile din Sudul Global? Greu de crezut. Impactul pe termen mediu si lung al acestor evenimente trebuie analizat pe trei directii: din punctul de vedere al conflictului militar din Ucraina, pe plan extern si pe plan intern, cu trimitere la stabilitatea regimului Putin. În general comentariile din presa internationala considera ca Vladimir Putin iese semnificativ slabit din aceasta criza. Ceea ce e greu de negat, chiar daca liderul de la Kremlin a rezolvat rapid criza si are de partea sa practic toate mass media. Multi vad chiar în acest acest episod începutul sfârsitului regimului Putin. Posibil, dar în multe situatii din trecut, astfel de estimari nu s-au dovedit a fi realiste. În ceea ce priveste impactul pe frontul ucrainean si acesta e greu de estimat. Pâna acum, în ciuda afirmatiilor lui Prigojiin privind pierderile majore ale Rusiei, realitatea pare a fi un avans modest al Ucrainei, scrie Meduza. În teorie, Kievul ar putea beneficia de impactul crizei asupra moralului militarilor rusi, dar sa nu uitam totusi ca sutele de kilometri de transee si echipamentele de artilerie grele ramân tot acolo, fiind obstacole formidabile pentru ucraineni. Ramâne impactul pe plan extern. E semnificativ faptul ca în cursul rebeliunii Putin nu a primit multe mesaje explicite de sprijin. Iranul, dar si liderii tarilor din Asia Centrala au preferat sa spuna doar ca este vorba de o problema interna a Rusiei. La fel, CGTN, canalul global de televiziune al Chinei, a relatat neutru evenimentele. Interesant, cel mai dispus sa-i ofere sprijin lui Putin s-a aratat Erdogan. Asa ca e de asteptat ca acest semn de slabiciune al lui Putin sa erodeze încrederea în el printre aliatii de pe plan international. Vor fi mai prudenti, vor astepta sa vada ce va urma de acum încolo. Ultima criza din Rusia ne reaminteste ca parcurgem vremuri extrem de turbulente, în care ne putem astepta oricând la surprize, de regula neplacute. Va trebui sa ne obisnuim sa traim în acest climat geopolitic.
