Prof.dr. Daniel Coriu, presedintele Colegiului Medicilor din România, a declarat într-un interviu acordat platformei 360medical.ro ca statul român ar trebui sa gaseasca o formula ca rezidentii sa îsi ia angajamentul sa lucreze o perioada în tara, dupa finalizarea studiilor. Acesta a fost întrebat daca ar trebui sa urmam exemplul Albaniei, care a decis, la nivel central, ca absolventii de Medicina sunt obligati sa lucreze în tara pentru cinci ani sau sa îsi plateasca integral scolarizarea universitara, daca aleg sa plece în strainatate imediat dupa studii. „Daca un politician va avea curajul sa propuna o astfel de chestiune, sigur, poate s-o faca, însa contravine unor reguli democratice”, a spus prof. dr. Daniel Coriu pentru 360medical.ro. El a lasat sa se înteleaga ca faptul ca noi avem o problema mai mare la spitalele mici: acestea aleg sa scoata rezidentiat pe post, nu pe loc, ceea ce înseamna ca rezidentii care nu au prins un loc la cardiologie într-un spital mare, vin pe post la un spital mai mic. Exemplele oferite de presedintele CMR sunt orase mai mici precum Tulcea sau Calarasi. Acesta a detaliat ca, dupa rezidentiat, medicii care devin specialisti rup contractul cu spitalul si nu se mai prezinta la serviciu, iar prof.dr. Daniel Coriu cere Ministerului Sanatatii sa clarifice aceasta situatie „pentru ca nu este normal”. „Sigur, exista o relatie contractuala acolo, dar medicul pâna la urma a primit bani pentru serviciul prestat, pentru faptul ca a muncit. Si e foarte greu sa-l legi chiar de spital. Si asta face foarte mult rau spitalelor defavorizate. Pentru ca vor avea multi medici, sau schema de personal va fi plina, dar cu medici rezidenti pe post. Apoi ei îsi termina rezidentiatul, dupa care nu se întorc, nu vor merge niciodata la postul lor. Merg în alta parte”, a completat presedintele CMR pentru sursa citata. Prof.dr. Daniel Coriu cere regândirea acestui rezidentiat pe post si a reluat în interviul acordat un discurs mai vechi în care avertizat faptul ca România risca sa ramâna fara medici în viitor, în special cei de familie, în orasele care nu sunt centre universitare.
