Hormonul stresului masurat în par poate estima persoanele care sunt predispuse sa sufere de boli cardiovasculare. Acestea sunt concluziile unei noi cercetari, prezentate în cadrul Congresului european privind obezitatea (ECO) din acest an, care s-a desfasurat la Dublin, Irlanda (17-20 mai), care sugereaza ca nivelurile de glucocorticoizi (o clasa de hormoni steroizi secretati ca raspuns la stres) prezente în parul indivizilor ar putea indica care dintre acestia sunt mai predispusi sa sufere de boli cardiovasculare (BCV) în viitor. Nivelurile pe termen lung ale cortizolului din parul scalpului si ale formei sale inactive, cortizonul din par, sunt biomarkeri din ce în ce mai utilizati care reprezinta expunerea cumulativa la glucocorticoizi în lunile precedente. Exista un numar mare de dovezi care indica faptul ca hormonii de stres cortizol si cortizon afecteaza metabolismul organismului si distributia grasimilor, însa datele privind nivelurile acestor hormoni de stres si efectul lor asupra rezultatelor pe termen lung ale bolilor cardiovasculare sunt putine. Un studiu efectuat pe peste 6.300 de persoane a constatat ca nivelurile de cortizon din par au fost cel mai puternic factor de predictie a viitoarelor boli cardiovasculare la cei cu vârsta de 57 de ani sau mai tineri. „Exista o cantitate enorma de dovezi care arata ca stresul cronic este un factor serios în determinarea starii generale de sanatate”, spune autorul principal al studiului, dr. Eline van der Valk, de la Centrul Medical Universitar Erasmus din Rotterdam, Olanda. Constatarile cercetatorilor indica faptul ca persoanele cu niveluri mai ridicate de glucocorticoizi în par pe termen lung par sa aiba o probabilitate semnificativ mai mare de a dezvolta în special boli cardiace si circulatorii. Pentru a afla mai multe, cercetatorii au analizat nivelurile de cortizol si cortizon în 6.341 de mostre de par de la barbati si femei adulti (cu vârsta de 18 ani si peste) înscrisi în Lifelines – un studiu multigenerational care include peste 167.000 de participanti din populatia nordica a Olandei. Parul participantilor la studiu a fost testat, iar participantii au fost urmariti în medie timp de 5-7 ani pentru a evalua relatia pe termen lung dintre nivelurile de cortizol si cortizon si incidentele de boli cardiovasculare. În acest interval de timp, s-au înregistrat 133 de evenimente de BCV. Oamenii de stiinta au ajustat factorii cunoscuti ca fiind legati de un risc crescut de BCV, inclusiv vârsta, sexul, circumferinta taliei, fumatul, tensiunea arteriala si diabetul zaharat de tip 2. Cercetatorii au constatat ca persoanele cu niveluri mai ridicate de cortizon pe termen lung au fost de doua ori mai susceptibile de a suferi un eveniment cardiovascular precum un AVC sau un infarct miocardic, si probabilitatea a fost de peste trei ori mai mare la cei cu vârsta de 57 de ani sau mai tineri. Cu toate acestea, în jumatatea cea mai în vârsta a cazurilor de BCV (cu vârsta de 57 de ani si mai mult), cortizonul si cortizolul din par nu au fost strâns legate de incidentul de BCV. „Speranta noastra este ca analiza parului se poate dovedi în cele din urma utila ca un test care poate ajuta medicii sa determine ce persoane ar putea avea un risc ridicat de a dezvolta boli cardiovasculare”, spune profesorul Elisabeth van Rossum, cercetatorul principal al studiului de la Centrul Medical al Universitatii Erasmus. Potrivit autorilor studiului, în viitor, tintirea efectelor hormonilor de stres din organism ar putea deveni o noua tinta de tratament. Acestia au indicat si câteva limitari ale studiului, printre care si faptul ca acesta a fost unul observational si nu dovedeste ca stresul provoaca boli cardiovasculare, dar indica faptul ca acestea sunt legate. De asemenea, ei remarca faptul ca majoritatea participantilor s-au autoidentificat ca fiind de culoare alba si proveneau dintr-o singura zona a Olandei, astfel ca rezultatele ar putea sa nu fie generalizabile la alte populatii. Autorii au mai precizat ca, desi vârsta, sexul, circumferinta taliei, fumatul, tensiunea arteriala si diabetul zaharat de tip 2 au fost ajustate în cadrul analizei, este posibil sa existe si alti factori nemasurati care ar fi putut influenta rezultatele.
