Un banal caz de conducere fara permis s-a transformat la Judecatorie într-un veritabil curs de jurisprudenta europeana în domeniul drepturilor omului. Cazurile unor norvegieni, olandezi sau rusi desfasurate în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului au fost invocate pentru a se stabili daca Mihai Marin trebuie sau nu sa fie condamnat penal. În decembrie 2018, barbatului îi fusese suspendat dreptul de a conduce pe o perioada de 60 de zile, cu începere de la 5 ianuarie 2019, deoarece depasise neregulamentar pe DN 1, pe raza judetului Bihor. Pe 6 ianuarie, când deci abia îi începuse perioada de suspendare, el a fost depistat pe soseaua Nicolina, îndreptându-se dinspre Podu Ros spre CUG, la volanul unei autoutilitare Dacia. În plus, vorbea la telefon fara a folosi un dispozitiv de tip „mâini libere” si nu purta centura de siguranta. Agentul constatator i-a aplicat o amenda de câte 290 lei pentru vorbitul la telefon si nepurtarea centurii si un avertisment pentru faptul ca nu avea asupra sa permisul de conducere si cartea de identitate. Pe numele sau fusese întocmit si un dosar penal pentru conducerea unui vehicul cu permisul suspendat, fapta pedepsita cu închisoarea pe un termen cuprins între 6 luni si 3 ani. La sfârsitul anului trecut, dosarul a ajuns pe rolul Judecatoriei. De la începutul dezbaterilor, magistratii au pus în discutie posibila incidenta a principiului „non bis in idem”, conform caruia „o persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savârsirea unei infractiuni atunci când fata de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotarâre penala definitiva cu privire la aceeasi fapta, chiar si sub alta încadrare juridica”, dupa cum se mentioneaza în Codul de Procedura Penala. Procurorul de sedinta a apreciat ca principiul nu este aplicabil, dar aparatorul lui Marin a preluat ideea. El a aratat ca ieseanul nu are permis de conducere de 2 ani si 5 luni, fapt ce poate fi asimilat, conform jurisprudentei CEDO, unei sanctiuni penale. Prin urmare, el a fost deja pedepsit, meritând cel putin sa primeasca o pedeapsa mai usoara. Judecatorii au constatat ca vinovatia lui Marin era pe deplin demonstrata, dar si ca acesta îsi recunoscuse faptele si se aratase dispus sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii. Totodata, magistratii au insistat asupra posibilei pedepse duble. Chiar daca Codul de Procedura Penala face referire doar la hotarâri penale definitive, magistratii au considerat ca aceasta formulare nu se refera doar la sentinte judecatoresti. Invocând cauza Engel si altii împotriva Tarilor de Jos, magistratii Judecatoriei au apreciat ca si o sanctiune contraventionala poate fi asimilata unei hotarâri penale. Prin aplicarea unei sanctiuni de catre politist, Marin fusese deja „judecat”, procesul fiind astfel o a doua procedura penala desfasurata pe aceeasi fapta, situatie analizata de CEDO în cauza Zolotukhin contra Rusiei sau în A si B contra Norvegiei. Raportându-se la aceasta din urma, judecatorii au apreciat ca sanctiunea contraventionala si pedeapsa penala au ca finalitate ocrotirea aceleiasi valori sociale, respectiv siguranta circulatiei rutiere. Astfel, aplicarea amândurora ar impune în sarcina acuzatului o sarcina excesiva. Ca urmare, judecatorii au decis încetarea procesului penal împotriva lui Marin, sanctiunile primite anterior fiind apreciate ca suficiente. Nu de aceeasi parere au fost si procurorii, care au atacat sentinta în fata Curtii de Apel. Aceasta urmeaza sa analizeze în noiembrie sentinta data de instanta inferioara.
