Ce legatura are cartoful cu vaccinul anti-Covid? Chiar nu se vede? Poate ca cel din urma nu o fi la fel de bun la gust, dar cu siguranta este util cum putini dintre cei care-l urasc sau carora le e frica de el îsi imagineaza. Cartoful a fost adus în Europa dupa descoperirea Americii (1492). Înainte de acest moment, oamenii de pe batrânul continent habar nu aveau de existenta atâtor mâncaruri în care „barabula” joaca rolul principal. Copiii nu stiau de cartofi prajiti, va puteti imagina asa ceva? Pare o aberatie, nu? Nici porumbul nu era prezent în farfurii. Mamaliga cu brânza era înca ceva de domeniul viitorului la jumatatea secolului al XV-lea. Incredibil, dar adevarat. O sa credeti ca vorbesc prostii, dar chiar si mult timp dupa aducerea lui în Europa, cartoful era în unele tari vazut ca un fel de mâncare pentru porci, interzisa oamenilor, toxica, destinata eventual doar puscariasilor, dusmanilor, celor pe care îi vrei morti. În Franta, de exemplu, era considerat spurcat, cauzator de lepra. Asta si dupa mai mult de doua secole de la traversarea lui peste Atlantic. Puteai sa pui în fata cuiva cea mai delicioasa farfurie cu cartofi pai à la McDonald’s ca nu se atingea nici dracul de ea. Multi si-ar fi facut chiar cruce vazând-o. De la rege pâna la ultimul sarac de la tara, toti frantujii vedeau leguma asta ca pe ceva total neinteresant din punct de vedere culinar. Ca sa va dati seama cât de dispretuita era, Parlamentul Francez a adoptat în 1748 o lege prin care interzicea consumul acelor tuberculi „otravitori”. Cine mânca barabule încalca legea, fratilor! Ei bine, un anume cetatean francez, pe nume Antoine-Augustin Parmentier, care s-a întâmplat sa fie si farmacist de meserie într-un razboi dintre Anglia, Franta si Prusia (1754-1763) a avut nefericita, dar si inspirata ocazie de a se confrunta direct, face to face, cu oribilul aliment. În acel razboi a fost luat prizonier de catre prusaci si fortat sa manânce doar cartofi. Va dati seama ce tragedie a fost în gura lui, francez fiind, cu ideile alea despre cartofi, si bagat în mod metodic cu botul în barabule precum porcii, zi de zi? N-as fi vrut sa fiu în pielea lui. În mod miraculos, însa, perioada aceea de cura de cartofi nu i-a provocat nicio îmbolnavire de lepra sau de alte afectiuni, a supravietuit bine-mersi si s-a întors sanatos acasa. Intrigat si scindat între preconceptiile natale si constatarile de pe teren, farmacistul nostru s-a apucat sa studieze problema si si-a pus în cap sa convinga propriul popor ca leguma pe care ei o priveau cu atâta dispret e de fapt benefica. Era o misiune aproape imposibila, cred ca Valeriu Gheorghita mi-ar da dreptate, daca întelegeti ce vreau sa spun... A reusit prin studiile sale sa convinga încetul cu încetul o parte a elitei franceze, reusind ca în 1772 sa contribuie la ridicarea interdictiei pentru cartofi. În 1773 a primit chiar un premiu al Academiei Besancon pentru faptul ca a dovedit aportul important al cartofului ca sursa de nutritie pentru oamenii care sufereau de dizenterie. Cu toate aceste „succesuri”, majoritatea covârsitoare a conationalilor sai avea înca o aversiune puternica pentru tot ce era legat de leguma cu pricina. Nu le placea si gata, si parea ca nimic si nimeni nu le va schimba atitudinea vreodata. Cartoful era în continuare obiect de frica si ura în acelasi timp. Îmi imaginez deja casatorii distruse dupa ce vreunul dintre soti a aflat ca jumatatea lui a consumat pe ascuns un cartof pai la o petrecere desucheata. Nici nu vreau sa stiu câte fete sau baieti au fost refuzati în relatie sau casatorie pentru ca aveau alte pareri despre cartofi decât iubirea vieti lor, nu mai vorbesc ce scandaluri ieseau în familie daca veneai mirosind a barabula „infecta”… Parmentier a trecut la atacuri directe. A început sa faca publicitate la mâncaruri de cartofi, organiza dineuri cu vedete ale momentului (Benjamin Franklin, Antoine Lavoisier) în care se serveau delicatese cu infama „tocatura pentru porci”, ba chiar a oferit la un moment dat, în mod simbolic, regelui si reginei Frantei un buchet din flori de cartof. Dar nimic, domnule, procentajul de „vaccinati” ai cartofului era infim... Regele, cei de la curte, intelectualii si bogatasii cu gusturi fine îl agreau, dar masa mare a poporului nici nu voia sa auda. Era lucrul dracului, îl blestemau când îl vedeau ori auzeau de el. Cu siguranta erau o multime de-alde Sosoaca prin piete care „deconspirau” misiunea malefica pentru care tuberculul a fost trimis pe Pamânt de catre forte oculte, faptul ca provoca sterilitate atât la barbati, cât si la femei pentru multe generatii, ca provoca moartea subita, sughitul fara oprire, mâncarimi de piele prin locuri intime s.a.m.d. Samanii si vracii faceau licori împotriva deochiului cu cartof... Sa vedeti ce a facut într-un final eroul nostru, este uimitor, pe cât de scandalos, pe atât de practic si eficient. I-a cerut regelui Ludovic al XVI-lea un lot de teren agricol marisor la Sablons, nu departe de Lion. Acolo a început sa cultive intensiv cartofi, dar în preajma timpului de cules a cerut de la acelasi rege sa îi trimita câteva garzi de soldati bine înarmati care sa asigure paza terenului. Întregul proces al pazirii recoltei era facut într-un mod cât mai pompos, cu mult tam-tam, astfel încât sa se afle în toata regiunea ca acolo se afla ceva extrem de valoros care trebuia supravegheat ca pe ochii din cap. Ceva care sa merite sa fie furat! Paznicii au fost instruiti sa faca în asa fel încât eventualii hoti sa fie lasati sa plece cu tot cu prada. De asemenea, acestia au fost sfatuiti sa primeasca si mita în schimbul unor cantitati de cartofi, oricât de mari erau acestea. Stil curat românesc, nene! Nu e greu de ghicit ce s-a întâmplat. Lucrul interzis si dispretuit a început sa fie dorit cu înfrigurare de un numar din ce în ce mai mare de hoti curiosi si/sau întreprinzatori. Acestia, la rândul lor au creat pofte culinare, ba chiar dependente altor cetateni cinstiti, iar restul e deja istorie. Azi, în Franta, cartoful este...., stiti bine ce si cum este, ca peste tot în lume, trebuie sa te abtii sa nu manânci prea multi „French fries” ca te îngrasi... Ce legatura are cartoful cu vaccinul anti-Covid? Chiar nu se vede? Poate ca cel din urma nu o fi la fel de bun la gust, dar cu siguranta este util cum putini dintre cei care-l urasc sau carora le e frica de el îsi imagineaza. Unii ar da vina pe popor, ca din cauza lui lucrurile sunt astfel, lente. Dar oare asa este? Eu unul cred ca marea diferenta dintre cele doua situatii este un om la conducere precum Parmentier care sa cunoasca foarte bine „produsul” si „clientii” si care sa stie cum sa creeze dorinta si sa arate necesitatea. Tarile care au o rata scazuta de vaccinare, cu noi în frunte, nu au un asemenea om. Noi, românii, cel putin, avem doar dusmani acolo sus. Si uite asa restul lumii papa cartofi prajiti, iar noi ne uitam pe dupa gard si habar n-avem cât de buni sunt... Briscan Zara este scriitor si publicist
