Naivului care înca mai crede ca pe Internet e o pajiste frumoasa cu flori si pasarele cântatoare, îi dau un sfat cât se poate de simplu: sa nu aiba încredere în nimeni, sa se informeze din cel putin trei surse si sa fie atent mereu la „animalele” care îl ataca si fug. În rest, daca te obisnuiesti cu toate, lumea e frumoasa... Este imposibil sa nu-i stii, sa nu-i fi întâlnit vreodata, daca ai un cont pe o retea de socializare sau mai intri din când în când pe net si citesti comentariile la orice articol si pe orice subiect. Este vorba despre numitul postac, sau despre cel cu nume mai „fancy”, troll. Unii spun ca sunt unul si acelasi individ, dar se însala, exista diferente între ei destul de mari, în primul rând intelectuale. De asemenea, e bine de stiut si de facut diferenta înca de la început dintre un postac/ troll si un om prost care se baga în seama, acest individ din urma fiind si el extrem de frecvent întâlnit în România, si nu numai, atât în forma virtuala, dar si în carne si oase, cele doua elemente materiale fiind ceea ce practic îi diferentiaza pe cei doi. Un postac/ troll e un personaj, un prost e un om adevarat, cu buletin. Un postac/ troll nu e prost, ci e un tip cu o misiune/ pasiune, pe când un prost e doar un individ fara judecata. Dar, ca sa nu intram prematur prea mult în detalii, e bine sa definim mai întâi termenii discutiei. Pentru cine nu stie, iata câteva definitii luate de pe net: Postac m (plural postaci) = persoana platita sa posteze propaganda politica pe platformele de socializare. Postac = persoana cu o anumita influenta platita sa posteze/ comenteze diverse pareri asupra unui subiect de mare interes (alegeri prezidentiale, teme proruse sau proamericane etc.) cu scopul de a genera un miraj. Adica: 1. De a influenta oamenii nehotarâti; si 2. De a da senzatia ca sunt foarte multi oameni care sustin un anumit subiect. Iata si o definitie pentru Troll din dictionarul Oxford: „persoana care posteaza online, în mod deliberat, continut irelevant, ofensator, provocator pentru a învrajbi pe altii”. De aici se vad clar diferentele dintre cei doi, un postac e un functionaras de birou care primeste hârtii, le stampileaza si le distribuie mai departe prin posta altora, trollul este un luptator de gherila, unul înarmat cu inteligenta, vocabular, cultura, umor, care urmareste prin „munti” inamicul si îl hartuieste, lovind si fugind. Bun, acum ca stim despre cine/ce e vorba si avem cât de cât un portret robot al „inculpatilor”, haideti sa le facem si o caracterizare a comportamentului pe „teren”. În primul rând trebuie spus ca ei nu sunt o inventie a lumii moderne, a Internetului sau, cum spun unii, a democratiei, unde ai libertatea cuvântului si oricine poate spune ce doreste. Postacii/trollii, în sensul lor intrinsec, au aparut practic de când oamenii au început sa se organizeze în grupuri mai mari de 150 de persoane, care nu mai erau bazate pe relatii de rudenie sau prietenie, când, altfel spus, au aparut straini si nu se mai putea controla cu maxima acuratete informatia care circula între indivizi. Acestia aveau si atunci ca si acum aceeasi misiune din definitia de mai sus. Postacii/Trollii sunt un fel de propagandisti, prozeliti, spioni, raspândaci, bârfitori cu un scop anume. Asta e practic ce îi diferentiaza de oamenii care doar comenteaza: scopul. Întrebarea care se naste este: poate fi cineva postac/troll fara sa îsi dea seama? Raspunsul este, culmea, DA! Având în vedere gradul extrem de ridicat al manipularii ce se manifesta în societatile umane, oricine poate deveni un postac/troll care lupta pentru o cauza cu patima si pâna în pânzele albe, pe gratis, crezând ca are dreptate si apelând astfel la mijloacele subversive ale unui spion veritabil. De exemplu, tu un iubitor patimas de câini, urasti atât de mult pe iubitorii de pisici, încât esti în stare sa îti faci un cont de Facebook fals si sa intri pe grupurile „pisicarilor” doar pentru a însamânta ura si cearta. Ce te poate absolvi de o pedeapsa capitala, cea a premeditarii, este lipsa ta de organizare, de programare, faptul ca nu o faci în mod organizat si pentru bani sau alte beneficii, ci doar din pasiune, pentru micile satisfactii intime pe care le ai când îti vezi dusmanii paruindu-se între ei din cauza ta. Modul de manifestare al tuturor postacilor/trollilor, indiferent daca sunt pusi de cineva, platiti, sau care o fac doar din pasiune este acelasi: nu se face o informare corecta, obiectiva, impartiala, nu se face judecata faptelor, a actiunilor concrete, ci se face judecata stricta a persoanelor, cu tot arsenalul din dotare: atac la persoana, insulte si insinuari perfide. În cele mai multe cazuri argumentele unui troll, de pilda, aflat în plin atac, lipsesc cu desavârsire. Practic, daca încerci sa raspunzi omeneste unui astfel de „inamic”, te pomenesti împroscat cu toate zoile, în mod inexplicabil si fara nicio logica, iar daca încerci sa îndrepti discutia într-o directie rationala, pertinenta, si sa ajungi la o concluzie clara, ai sa constati ca acest lucru este imposibil. Majoritatea trollilor au o directie anume în care actioneaza, adica sunt setati de cineva pe bani, sau de propria patima, sa se activeze în momentul când dau peste niste termeni-cheie, exact ca niste roboti. De exemplu, unii trebuie sa combata pe oricine aminteste despre rusi sau americani, altii despre UE sau unguri, PSD, PNL s.a.m.d. Scopul lor principal e sa duca în derizoriu orice tentativa de discutie serioasa si sa stârneasca scandal. De cele mai multe ori au succes si îsi duc misiunea la capat, adica lasa în urma doar foc si distrugere. Scopul lor este sa discrediteze anumite idei, sa desfiinteze logica argumentelor valide, sa ia în derâdere morala, si lista poate continua. Cum ne putem feri de ei? Nu exista o reteta unica, dar cea mai sigura e fuga... Un postac/troll adevarat, adica platit de partidele politice sau de diferite companii de marketing, are mai multe conturi si identitati fictive în mediul virtual pe diverse platforme sau site-uri si e mereu la pânda, gata de atac. Site-urile sunt împartite între ei, iar subiectele pe care trebuie sa le comenteze le sunt comunicate periodic de catre un coordonator. Daca te pomenesti jignit din senin de cineva care are în poza de avatar fata unui personaj din desene animate sau un peisaj de munte mirific, si atât, trebuie sa constientizezi faptul ca ai fost luat în vizor de un „soldatel”. O greseala ce se face de multe ori de catre necunoscatori este sa raspunda atacurilor. Nu numai ca ai sa sfârsesti balacarit în fel si chip, dar te vei pomeni si cu altii pe capul tau pentru ca, asta trebuie retinut, trolii ataca în haita! Adica, daca, unul simte ca nu se descurca, are posibilitatea oricând de a chema întariri, si una e când îi raspunzi unui singur individ care are doar doua mâini pe tastatura, si alta e când sunt 3, 4 sau mai multi alti „useri” aflati „întâmplator” pe acolo, care scriu în valuri, nelasându-ti nicio secunda de rasuflare, coplesindu-te cu lovituri, care mai de care mai dureroase. Solutia cea mai buna e sa îi ignori, asta te va scapa de ei, desi e foarte greu sa înghiti insultele.Taci si te faci ca ploua, exact ca atunci când treci pe lânga o curte din care te latra un câine. Naivului care înca mai crede ca pe Internet e o pajiste frumoasa cu flori si pasarele cântatoare, îi dau un sfat cât se poate de simplu: sa nu aiba încredere în nimeni, sa se informeze din cel putin trei surse si sa fie atent mereu la „animalele” care îl ataca si fug. În rest, daca te obisnuiesti cu toate, lumea e frumoasa... Briscan Zara este scriitor si publicist
