Criza energetica, produsa de apropierea si respectiv declansarea razboiului Rusiei în Ucraina, s-a suprapus în România pe criza, mai profunda, a absentei investitiilor în productia de resurse si de energie. Cea dintâi a scos-o în evidenta si a amplificat-o pe cea de-a doua. În analiza de mai jos – desenata în cifre si grafice – perspectiva detaliata a scaderii productiei de energie si de resurse primare necesare energiei, din ultimii 15 ani: perioada în care au crescut si consumul si, fireste, si importurile: Productia de energie primara a României a scazut cu 18,1- din 2007 pâna la 22,35 milioane tone echivalent petrol (tep) în 2020, iar cea de electricitate – cu 9- pâna la putin peste 55,93 miliarde kWh (anii 2021 si 2022 aduc corectii minore), potrivit datelor Institutului National de Statistica (INS). Consumul final energetic a scazut cu 4,6-, de aproape 4 ori mai încet decât productia, dar mai ales din cauza scaderii consumului din industrie. Altfel spus, România consuma mult mai multa energie decât produce, de aceea a si crescut importul de electricitate de 6 ori mai mult. De mai multa vreme si mai ales, odata cu cresterea ritmurilor de scumpire a energiei începând de anul trecut, mediul de afaceri si expertii în domeniu au sesizat absenta investitiilor în capacitati noi de productie energetica. E drept, nu am dus lipsa de strategii nationale de energie: niciuna n-a fost, însa, adoptata vreodata, date fiind interesele acerbe care s-au ciocnit într-un asemenea sector. În tot acest timp, rezervele de petrol si gaze se epuizeaza si înlocuirea lor cu altele noi a fost întârziata, uneori premeditat – cum e cazul gazelor din Marea Neagra si al OUG 114 / 2018: ele ne-ar fi asigurat însa, înca de acum câtiva ani, independenta fata de Rusia. Cititi mai multe pe cursdeguvernare.ro
