Corina Toader, Focsani: ”De doua luni, sotul meu are nasul înfundat, stranuta, îi lacrimeaza ochii, uneori nu distinge mirosurile si se plânge frecvent de dureri de cap. Noi am crezut ca este vorba de o raceala mai serioasa, dar, desi a luat medicamente recomandate de medicul de familie nu i-a trecut cu nimic. Acesta spune ca ar putea fi vorba despre polipi nazali si ca ar trebui sa mearga la un ORL-ist. Nu întelegem ce a putut provoca aceste probleme dar cert este ca nu se poate odihni, si nu se observa nicio ameliorare”. Conf. Dr. Cristian Mârtu, medic primar în Clinica ORL, Spitalul Clinic de Recuperare Iasi: ”În primul rând trebuie sa avem certitudinea ca este vorba despre polipoza nazala. Acest lucru presupune ca sotul dvs sa fie investigat într-o clinica ORL. Polipii nazali sunt formatiuni tumorale benigne care se formeaza ca urmare a unor afectiuni inflamatorii ce debuteaza si se manifesta la nivelul cavitatii nazale sau a sinusurilor. Acestia sunt formatiuni semitransparente, translucide, cu o consistenta moale, de culoare alba sau roz, care iau nastere din mucoasa nazala sau a sinusurilor paranazale, având ca punct de plecare tesutul conjunctiv. La adultii cu vârsta de peste 20 de ani, afectiunea are o incidenta de 1-4-, fiind mai frecventa la pacientii de peste 40 de ani, cu precadere barbati. Polipii nazali apar rar la copiii cu vârsta sub 10 ani. Mult mai frecvent, copiii care nu pot respira pe nas prezinta vegetatiile adenoide (frecvent numite polipi de catre parinti) a caror inflamatie determina adenoidita cronica. Acestea se formeaza prin hipertrofia amigdalei Luschka, localizata în nazofaringe (în spatele nasului), involueaza spre adolescenta si nu trebuie confundata cu polipoza nazala a adultului. Cauza aparitiei polipozei nazale este necunoscuta. Totusi, dezvoltarea formatiunilor a fost asociata frecvent cu un proces inflamator cronic, predispozitia genetica, teren alergic. Printre principalii factori de risc ai aparitiei polipilor nazali sunt mai multe afectiuni asociate frecvent, precum: astmul bronsic (întâlnit la 15- dintre pacientii cu polipoza), fibroza chistica (mucoviscidoza), rinita alergica, sinuzita alergo-fungica (în 85- dintre cazuri este asociata cu polipi), dischinezia ciliara primara (sindrom Kartagener), sindromul Widal (intoleranta la aspirina, sinuzita, astm bronsic), intoleranta la alcool, sindromul Churg-Strauss (astm sever, leziuni tegumentare, eozinofilie), sindromul Young, rinitele non-alergice cu eozinofilie (NARES). De cele mai multe ori, simptomele polipilor nazali sunt confundate cu o raceala pe termen lung. Printre principalele semne sunt: nas înfundat (acest simptom se agraveaza progresiv si poate afecta una sau ambele fose nazale); scaderea mirosului (hiposmie - în stadiul initial al bolii, mergând pâna la disparitia mirosului - anosmie - în stadiile avansate); rinofonia închisa (vocea nazonata); sforaitul; oprirea respiratiei în somn (apnee); secretia nazala (initial este apoasa si devine treptat mucopurulenta); stranut; prurit nazal; lacrimare; cefalee. Daca apar asemenea simptome la copii, cel mai probabil sunt determinate de adenoidita cronica. În acest caz apar si alte simptome, pe lânga cele enumerate mai sus precum cearcane (copilul este neodihnit dupa 8-9 ore de somn); sta mereu cu gura deschisa; probleme de auz (copilul simte nevoia sa dea televizorul tare); probleme de concentrare; tulburari de comportament (copilul este irasibil, nervos); dureri de cap. De cele mai multe ori diagnosticul clinic de polipoza nazala poate fi pus în urma unui consult obisnuit, prin rinoscopie anterioara si posterioara. La acestea se pot adauga examenul endoscopic, foarte util în stadiile incipiente, când polipii sunt de mici dimensiuni dar si investigatiile imagistice - CT sau RMN - care permit un diagnostic precis, detaliat tridimensional, al polipozei nazale, cât si al complicatiilor ei, în cazul extensiei bolii în sinusurile paranazale si spre orbita sau baza craniului. În stabilirea unui diagnostic de certitudine si a conduitei terapeutice ulterioare este foarte importanta si examinarea histopatologica si, uneori, imunohistichimica a prelevatelor bioptice. Tratamentul polipozei nazale este unul complex si consta în tratament medical - corticoterapie locala si sistemica, antibioterapie, antihistaminice, crenoterapie (administrarea de ape bicarbonatate) - în stadiile initiale ale bolii; la care se asociaza tratamentul chirurgical în stadiile avansate sau complicate. Tratamentul chirurgical are ca scop îndepartarea formatiunilor polipoide si redeschiderea canalelor de drenaj ale sinusurilor. În ciuda tratamentului medical si al operatiei pentru polipii nazali, riscul de recidiva si de complicatii nu trebuie ignorate. Polipoza nazala este o afectiune cronica asociata cu o scadere semnificativa a calitatii vietii din cauza obstructiei nazale cronice, a lipsei de miros, a durerilor de cap, a sforaitului si opririi respiratiei în somn si a secretiei nazale care se scurge frecvent în gât. Sinuzita cronica polipoasa reprezinta principala complicatie a polipilor inflamati, care apare prin extensia formatiunilor polipoide în sinusurile paranazale si blocarea orificiilor de ventilatie a sinusurilor. În unele cazuri, polipoza poate afecta scheletul craniofacial prin extensia polipilor la exteriorul piramidei nazale, spre craniu sau orbita. Având în vedere faptul ca polipoza nazala se asociaza frecvent cu rinita alergica, masura cea mai eficienta pentru prevenire consta în evitarea alergenilor prin controlul mediului, de exemplu, stergerea frecventa a prafului; utilizarea de perne, saltele si paturi antialergice; mentinerea umiditatii sub 50-; evitarea contactului cu animale (pisici, câini, papagali), întreruperea fumatului etc. Constientizarea pacientilor privind cronicitatea bolii este importanta pentru a-i avertiza asupra naturii recidivante a polipozei”.
