"Personalitatea" furnicilor o determina pe cea a coloniei lor, potrivit unui studiu publicat miercuri, care sustine ipoteza ca micile himenoptere sunt rezistente la orice "conformism social" chiar si în cadrul grupului din care fac parte, informeaza AFP. Departe de a fi un grup omogen de mici soldati sau lucratoare cuminti, coloniile de furnici prezinta o varietate de comportamente. La fel ca multe grupuri de animale numite "sociale". Dar întelegerea interactiunii dintre "comportamentul individual si cel colectiv ramâne o provocare majora în biologia comportamentala si evolutionista", noteaza autorii studiul publicat recent în Royal Society's Biology Letters. Si asta pentru ca nu exista "un raspuns clar la întrebarea daca comportamentul unui individ se schimba atunci când acesta se afla într-un grup", a explicat pentru AFP profesoara de etologie Patrizia d'Ettorre, specialista în asa-numitele insecte sociale. Echipa condusa de Patrizia d'Ettore, coautoare a studiului si cercetatoare la Laboratorul de etologie experimentala si comparata (LEEC) din cadrul Universitatii Sorbonne Paris Nord, a cautat un raspuns la acea întrebare monitorizând furnici din specia Aphaenogaster senilis. Cercetatorii au început prin a supune o suta de furnici muncitoare la doua teste care demonstrau "existenta unor trasaturi de personalitate". Aceste teste clasice masurau înclinatia fiecarei insecte de a risca iesind în afara musuroiului - în acest caz o eprubeta - si apoi de a se aventura mai aproape sau mai departe într-o incinta. Cercetatorii au format apoi grupuri omogene de furnici în functie de personalitatea lor mai mult sau mai putin exploratorie, în ideea de "a vedea daca comportamentul lor se va schimba în functie de grupul din care fac parte". Sarcini de supravietuire Cercetatorii au supus apoi aceste grupuri la teste care implicau sarcini importante de supravietuire. De exemplu, sa stie cum sa foloseasca un instrument - sa înmoaie un burete mic într-o solutie de zahar pentru a-l aduce înapoi în cuib. Recunoasterea si atacarea unui inamic. Sa colecteze mici muste moarte pentru a reaproviziona musuroiul. Sa transporte larvele de furnica într-un musuroi nou atunci când cel vechi nu mai este disponibil. Deloc surprinzator, echipa a constatat ca "grupurile formate din furnici exploratoare au fost mai bune la toate sarcinile", potrivit profesoarei Patrizia d'Ettorre. În schimb, în ceea ce priveste grupurile de furnici mai putin aventuroase, "te-ai putea astepta ca unii indivizi sa se miste, sa îsi schimbe comportamentul, dar nu a fost cazul". Altfel spus, si în conformitate cu ipoteza "tipului comportamental", experimentul a aratat ca "personalitatea furnicii nu se schimba atunci când se afla într-un grup", a explicat Patrizia d'Ettorre. Si totusi, într-o colonie, aceste furnici mai putin aventuroase trebuie sa aiba un scop, a subliniat cercetatoarea, care studiaza insectele sociale de 30 de ani. Desi furnica neaventuroasa nu are o utilitate atât de mare pentru sarcinile considerate esentiale, ea trebuie sa aiba totusi o anumita utilitate pentru alte sarcini, care sunt la fel de importante pentru viata coloniei. Acesta este motivul pentru care ar fi "interesant în viitor sa se creeze grupuri eterogene pentru a le testa performanta" în comparatie cu grupurile omogene, a declarat Patrizia d'Ettorre. Pentru ca fiecare furnica exceleaza la cel putin o sarcina si foarte putine dintre ele sunt bune la mai mult de o singura sarcina. Astfel, în studiul sau, echipa de la LEEC a identificat doar cinci "lucratoare de elita" din 280, capabile sa participe la cel putin trei dintre cele patru sarcini de testare. AGERPRES
