Adriana Ionascu, 32 ani, Bârlad: ”Am aproape un an de când am probleme cu înghititul alimentelor. La început se întâmpla rar, si nu m-am îngrijorat, dar în ultima vreme a devenit un chin. Pur si simplu îmi este frica sa mai manânc, pentru ca ma tem sa nu ma sufoc. Plus ca frecvent mi se întâmpla ca dupa ce, în sfârsit, reusesc sa manânc si eu câte ceva, îmi vine mâncarea înapoi. Am fost la un cabinet medical din Iasi si medicul specialist gastroenterolog mi-a recomandat sa vin la Spitalul ”Sf. Spiridon” deoarece, cel mai probabil, sufar de acalazie si ar trebui sa ma operez. Nu stiu ce înseamna aceasta boala, nu am auzit niciodata de ea si, sincer, sunt extrem de îngrijorata”. Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu, medic primar chirurg, Clinica I Chirurgie, Spitalul Clinic de Urgente ”Sf. Spiridon”, Iasi: ”Înainte de a fi convinsi ca este vorba despre acalazie, trebuie sa ajungeti într-un spital pentru a putea fi investigat. Spitalul ”Sf. Spiridon” va poate oferi toate oportunitatile de investigatie, diagnostic si tratament, în acest caz. În ceea ce priveste acalazia, aceasta este o tulburare de motilitate esofagiana, tradusa prin disfagie (dificultati de înghitire), relativ rara, care se poate trata. Termenul de acalazie provine din limba greaca si înseamna absenta sau insuficienta relaxarii sfincterului esofagian inferior, inel muscular situat la jonctiunea dintre esofag si stomac. În mod normal, când înghitim, deglutitia declanseaza o unda peristaltica primara viguroasa care împinge bolul alimentar la nivelul esofagului si prin relaxarea sfincterului esofagian inferior ajunge în stomac. La bolnavii cu acalazie, apar unde secundare sau tertiare nepropulsive, musculatura esofagiana nu poate împinge bolul alimentar, iar sfincterul nu se relaxeaza (din cauza spasmului) si alimentele ramân în esofag. În timp esofagul se dilata, uneori se alungeste, iar alimentele nedigerate regurgiteaza sau, mai rau, ajung în arborele traheobronsic, mai ales în cursul noptii provocând infectii respiratorii. Etiopatogenia acestei tulburari de motilitate esofagiana este data de leziunile degenerative ale celulelor nervoase a plexurilor din patura musculara a esofagului, de obicei câstigata. Aceste leziuni se gasesc si în boala Chagas, întâlnita în America de Sud si Africa Centrala si sunt determinate de toxina unui parazit Trepanosoma cruzi. Bolnavii acuza disfagie adesea paradoxala (mai accentuata pentru alimente lichide fata de solide) si regurgitatii. Triada clasica pentru diagnosticul clinic include disfagie, regurgitatii si scadere ponderala (bolnavii nu se pot alimenta). Se asociaza frecvent simptome respiratorii: tuse, senzatia de sufocare, durere în spatele sternului, expectoratii, semne ale infectiilor respiratorii repetate. În absenta tratamentului, acalazia se poate complica prin aparitia riscului de aspirare bronsica a alimentelor. De asemenea, treptat, pe parcursul mai multor ani, persoanele cu acalazie pot pierde în greutate, din cauza incapacitatii de a se hrani corespunzator. Doar în 2- din cazuri, dupa o evolutie de peste 20 ani poate sa apara un carcinom scuamos esofagian. Pentru diagnosticarea acalaziei, sunt necesare explorari paraclinice facute în centre specializate: - Manometria esofagiana, esentiala care evidentiaza unde peristaltice nepropulsive, anarhice cu relaxarea incompleta, spasm al sfincterului esofagian inferior; - Radiografia eso-gastro-duodenala cu bariu demonstreaza absenta camerei cu aer a stomacului, dilatarea esofagului toracic (megaesofag) si aspectul filiform a esofagului abdominal în creion ascutit sau cioc de pasare;. - Endoscopia digestiva superioara exclude obstacole mecanice din lumenul esofagian (tumori), care se însotesc de disfagie. Tratamentul medicamentos are importanta scazuta, adresându-se bolnavilor cu simptome moderate (blocanti ai canalelor de Ca - nifedipin, motilium, gaviscon). Tratamentul endoscopic prin dilatarea sfincterului esofagian inferior cu un balon, metoda minim invaziva are rezultate bune în 80- din cazuri, dar instabile pe termen lung. Injectarea de toxina botulinica la nivelul sfincterului esofagian în timpul endoscopiei digestive superioare este o procedura sigura si eficienta mai ales la pacientii în vârsta, care nu suporta o interventie chirurgicala. Acest tratament provoaca însa o fibroza la nivelul peretelui esofagian care îngreuneaza un tratament chirurgical ulterior. Interventia chirurgicala este recomandata pacientilor tineri si în caz de esec al celorlalte metode; chirurgia are cele mai bune rezultate. Operatia descrisa de Heller, consta în cardiomiotomie extramucoasa, pe cale abdominala (astazi) si consta în sectionarea fibrelor musculare si longitudinale ale esofagului abdominal si cardiei. Interventia se poate face minim invaziv, deci pe cale laparoscopica (fig. stânga) sau robotic. Pentru a preveni refluxul gastroesofagian se poate apela la o procedura antireflux - o fundoplicatura posterioara. Ultima aparuta în arsenalul terapeutic este miotonia perorala endoscopica, metoda de endoscopie interventionala prin care se va efectua o bresa la nivelul mucoasei esofagului, dupa care se sectioneaza stratul muscular circular si sfincterul esofagian inferior (fig. dreapta). Rata de recidiva si frecventa aparitiei refluxului esofagian este mai mare decât în cazul interventiei chirurgicale. În concluzie diagnosticul si tratamentul acalaziei se face în echipa multidisciplinara: gastroenterolog, radiolog, chirurg, anestezist în centre tertiare specializate în bolile esofagului”.
