Perseidele 2022 reprezinta unul dintre cele mai asteptate fenomene astronomice ale anului. Curentul de meteori ajunge la intensitate maxima în noaptea de 12 spre 13 august, când se vor vedea mai multe „stele cazatoare” decât de obicei. „Steaua cazatoare” este în fapt o dâra luminoasa lasata pe cer de o particula care are un diametru de sub 1 mm, dar care aprinde aerul atunci când intra în atmosfera Pamântului. De fapt, frecarea cu aerul face ca acesta particula sa emita lumina, prin ionizare. Pentru o fractiune de secunda putem vedea cu ochiul liber acest fenomen, denumit de astronomi „meteor”. În vechime, parea ca una din stelele de pe cer a cazut si de aici vine numele de „stea cazatoare”. Ce sunt Perseidele În cazul Perseidelor, toate aceste particule de praf provin de la cometa 109P/Swift-Tuttle, care, atunci când trece pe lânga Soare, sublimeaza, iar praful cosmic prins în nucleul înghetat este eliberat în spatiu. Particula de praf cosmic care arde în atmosfera se numeste meteoroid si nu trebuie confundat cu „pietroiul” care uneori cade pe Pamânt din cer si care se numeste meteorit, atrage atentia astro-urseanu.ro. În mod constant, Pamântul întâlneste un nor de praf si pietre eliberate de cometa Swift-Tuttle în acelasi punct al orbitei planetei noastre, adica în aceeasi perioada a anului, iulie-august. Viteza de coliziune dintre particulele cometei si atmosfera terestra atinge chiar si 59 km/s. Chiar daca particulele norului sunt rareori mai mari decât un bob de mazare, viteza foarte mare cu care se deplaseaza da acestor proiectile minuscule o energie uluitoare. Frecarea cu aerul le frâneaza, ele se încalzesc si ionizeaza o lunga coada de aer în drumul lor. Când pot fi vazute cel mai bine „stelele cazatoare” Orice roi de meteori are o anumita perioada în care este activ si un moment de maxim, în care activitatea meteorilor este cea mai mare. Denumite dupa constelatia din care pare ca vin, Perseu, Perseidele reprezinta unul dintre numeroasele roiuri de meteori activi într-un an. Astfel, orice meteor a carui traiectorie inversa ajunge în constelatia Cassiopeia (între Cassiopeia si Perseu) este o „perseida”. Locul de pe cer unde putem vedea Pentru Perseide perioada de activitate este între 17 iulie si 26 august. Maximul curentului va veni cândva în noaptea de 12 spre 13 august, spre ora 4:00, ora României. Cu o noapte înainte s-a putut observa panta ascendenta a curentului, în noaptea de maxim vom observa fenomenul la cea mai mare intensitate, iar la o noapte dupa începe panta descendenta a maximului, în intervalul 13-14 august. Cea mai buna perioada de observare a unui curent de meteori este dupa miezul noptii pâna dimineata. Perseidele nu sunt cele mai stralucitoare sau mai intense „stele cazatoare”, dar sunt cele mai cunoscute, pentru ca este perioada concediilor si a vacantelor, perioada din an când oamenii îsi pot petrece mai mult timp sub cerul liber, noaptea. La începutul si la sfârsitul anului, însa, Quadrantidele, respectiv Geminidele sunt roiuri de „stele cazatoare” mult mai puternice. Unde si cum se observa cel mai bine Perseidele Cel mai bun loc pentru a admira Perseidele, la fel ca si în cazul tuturor roiurilor de meteori, este locul cel mai întunecat, departe de lumina artificiala a oraselor. Fenomenele astronomice se urmaresc cel mai bine din locurile cu cer curat, lipsit de lumini parazite, asa ca din orasele mari nu se pot observa multi meteori. Cei care vor observa fenomenul din zonele cu cer curat, în conditii ideale, pot vedea maximum 100 de meteori pe ora. Cei ce observa din orase vor vedea 10-20 de meteori pe ora. În mod normal, se vede însa cam jumatate din numarul estimat. În timpul maximului Perseidelor se poate vedea cam un meteor pe minut, potrivit estimarii Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”. De altfel, astronomii atrag atentia ca denumirea de „ploaie de stele cazatoare” este improprie, pentru ca în timpul unei adevarate „ploi” de stele se pot observa câteva mii de meteori pe ora, or aceste fenomene sunt foarte rare. Cel mai bun de observare a meteorilor este undeva la tara sau la munte. Este bun si un loc de observatii aflat la marginea oraselor mari. Pentru a vedea meteori nu aveti nevoie de un instrument astronomic. Va trebuie ceva pe care sa stati întins, un sac de dormit sau un sezlong. Pentru a vedea cât mai multi meteori, este nevoie sa priviti cerul macar o ora. Cu cât observati mai mult, cu atât vedeti mai multi meteori. Urmarind bolta cereasca veti vedea stelele si Calea Lactee. Uneori, printre stele, veti putea percepe o dâra luminoasa, ce va dura mai putin de o secunda. Acelea sunt „stelele cazatoare”. Exista, însa, si o veste proasta. Anul acesta, Luna se va afla în faza de luna plina în noaptea de 12 spre 13 august. Va fi stralucitoare si se va vedea toata noaptea, asa ca va dauna foarte mult observatiilor. Chiar si din locurile cu cer bun, din cauza Lunii se vor vedea foarte putine Perseide. Un pic de istorie În miscarea sa pe orbita, Pamântul întâlneste curentii de meteori în aceleasi zone, punctul lor maxim de activitate producându-se într-o anumita perioada a anului. Acesti curenti de meteori poarta denumirea constelatiei sau a stelei în dreptul careia este situat radiantul: Perseide, Leonide, Aqaride, Capricornide. Primele observatii despre vizibilitatea unui astfel de fenomen se gasesc în cronici chinezesti, unde se spune ca, în anul 36, într-o singura noapte au fost vazuti peste 100 de meteori. Constelatia Perseu (în latina Perseus) este o constelatie din emisfera nordica traversata de Calea Lactee. Printre numeroasele sale stele, se afla si steaua dubla Algol. Aceasta este prima stea variabila descoperita, ea fiind observata de catre arabi, relateaza Agerpres. Primul observator care a determinat rata orara a curentului de meteori al Perseidelor a fost Eduard Heis, care, în 1839, a numarat 160 de meteori pe ora. Calculul orbitei Perseidelor a fost realizat între 1864-1866 de Giovanni Schiparelli (1835-1910). El a constatat o strânsa legatura a fenomenului cu orbita cometei Swift-Tuttle, care trece prin apropierea Soarelui o data la 120 de ani. Numele de Perseide a fost dat tot de Schiparelli, în 1866. Dintre toti curentii majori de meteori de peste an, Perseidele sunt cele mai cunoscute de populatia întregului Pamânt si pentru ca ele au prezentat de-a lungul timpului o activitate regulata, fiind observate de cel putin 2.000 de ani. Pe de alta parte, Perseidele ramân unul dintre cei mai dinamici curenti de meteori datorita trecerii, în 1992, a cometei-mama, Swift-Tuttle, la periheliu - punctul cel mai apropiat de Soare - ocazie cu care s-a produs o intensificare a activitatii. Frecventa meteorilor a fost de 400 pe ora în 1991 si 1992, apoi a scazut la circa 100 pe ora în 1999.
