Am vazut în ultimele doua-trei saptamâni pe canalele de comunicare media atitudini ale unor persoane care se revolta pe cei ce reactioneaza cu empatie la dramele ucrainenilor. Ba ca ne-am iubi mai abitir „vrajmasii” (!) decât pe ai nostri, ba ca Ucraina e încropita (si) din teritorii românesti, ba ca „ne-au dat-o la gioale” în cazul unor chestiuni de natura geopolitica - Insula Serpilor, nava Rostock, sau despre comportamentul inadecvat al politicienilor din tara vecina vis-à-vis de învatamântul în limba materna a minoritatilor… Aceasta retorica radicala culmineaza cu ar fi timpul sa ne luam teritoriile înapoi! Cu exceptia ultimei ziceri, fiecare „revolta” scoasa din contextul inadecvat de care abuzeaza cei care scriu astfel de texte are o oarecare noima. Dar în reactiile semenilor nostri e vorba de empatie si omenie, adica de reactii normale pentru oamenii normali. Nu e vorba de geopolitica, nici de cea meschina, de la scara locala, nici de cea globala. E un timp pentru toate, dragi prieteni. Asemenea reactii din partea unor oameni ce întrevad acum timpul revansei, mi-a adus aminte de o cugetare citita acum mai mult timp pe net, pe care am s-o reproduc aici cu o oarecare aproximatie: autoriilor unor astfel de texte le statea mai bine sa taca si sa dea impresia ca sunt saraci cu duhul decât sa scrie si sa înlature orice dubiu. * Prietenul si colegul MDM, Alexandru Cohal a „scanat” presa de limba italiana si de limba engleza înca de la debutul crizei refugiatilor ucraineni. Iata si concluzia sa: Rare sunt articolele serioase despre fenomenul socioantropologic al migratiei acestor victime de razboi, adica acele articole cu mai putin patos si cu mai putine fete de copii în prim plan. Si mai putine sunt articolele pentru care gazetarul strain s-a deranjat sa apeleze la nume cunoscute sau mai putin cunoscute ale sociologiei istoriei si ale sociologiei migratiei. Mai mult, Alexandru a constatat ca daca jurnalistii au mai întrebat pe ici, pe colo câte ceva despre teoria migratiei, au apelat exclusiv la specialisti din Bucuresti si Cluj: Ei bine, prieteni, niciun cercetator în sociologia migratiei, niciun profesor de istorie din regiunea Moldova nu a fost intervievat de presa straina în ultimele doua saptamâni. La Iasi, Suceava, Galati, se pare ca nimeni nu e capabil sa îngaime doua vorbe despre fluxurile de ucraineni ce intra prin Moldova si Tulcea ca sa se împrastie prin Europa, nici despre impactul miscarilor de populatie asupra bastinasilor. Studiul migratiilor (fortate) pare a fi exclusiv apanajul Bucurestiului si Clujului. Toti sunt experti în solidaritatea românilor cu ucrainenii, desi nu prea am citit la acesti experti nimic substantial despre subiect, si nimic care sa vina de pe urma unei proprii cercetari de teren ori de pe urma unei teoretizari proprii a fenomenului. * Lasând supararea regionala la o parte, am sa va propun un exercitiu cartografic pe vreme de razboi. Geografii contemporani apeleaza adesea la modele matematice de potential de interactiune, validate în ultimele decenii, reusind sa estimeze cu o oarecare acuratete fluxurile. În mod obisnuit, suntem interesati de fluxurile de persoane pe timp de pace - spre diverse obiecte si obiective importante în plan teritorial - aeroporturi, universitati, spitale, locul de munca etc. CLICK AICI pentru a mari HARTA Însa, e extrem de dificil sa modelizam matematic o mobilitate fortata precum cea a ucrainenilor, una cu prea multe variabile ce ar trebui luate în calcul. Daca migratia din proximitatea frontierelor e cumva predictibila, bazându-se pe teritorialitati relicte si pe identitati înca manifeste, cea de la distanta, cu originea în estul, centrul sau sudul Ucrainei, e cel mai adesea haotica. Itinerarul nu e întotdeauna cel mai scurt, fiind influentat de oportunitatile din spatiile tranzitate, dar si de imaginea de marca a zonei destinatie. Trei categorii spatiale sunt importante într-o astfel de mobilitate a refugiatilor - zonele de frontiera, orasele de tranzit si zonele de destinatie. Uneori separatia dintre orasele de tranzit si cele de destinatie nu e perfecta. Ceea ce ar putea fi doar un punct de tranzit în planul initial al refugiatului, s-ar putea transforma într-un punct de destinatie. Experienta celor trei saptamâni de la declansarea crizei refugiatilor demonstreaza ca tara noastra nu e o destinatie finala favorita pentru ucraineni, putini dintre acestia cerând azil. * Fenomenul pe care l-am cartografiat e PUTIN PROBABIL - un alt exod, în cazul în care Putin gaseste de cuviinta sa inunde cu militari cealalta jumatate a Moldovei. Aceasta putin probabila migratie e (însa!) mai predictibila. România va fi mult mai încercata, fiind singura tara pe vectorul vestic al unei miscari de refugiere a basarabenilor. Comuniunea lingvistica si adesea identitara vor determina ca multi basarabeni sa-si aleaga destinatia finala în localitatile românesti. Aceste caracteristici vor face gestionarea fluxurilor mult mai dificila. În plus, tot Moldova (apuseana), cea mai saraca regiune a tarii, va fi zona cea mai încercata, cel putin pe termen scurt si mediu. CLICK AICI pentru a mari HARTA În mod sigur, numarul de potentiali refugiati va fi mult mai mare, cel putin pe unitate de timp. Un semnal de alarma pentru autoritatile centrale, ce nu numai ca au fost prinse nepregatite în cazul migratiei ucrainenilor, dar au si reactionat cu întârziere. Baza de date si hartile au fost realizate imediat dupa ce l-am auzit pe Arafat bolmojind ceva domnului Iohannis, în fata unui ppt, la prima vizita pe care presedintele a facut-o în tabara de la Siret. Ce bolmojea? Ca în cazul putin probabil de invadare a Republicii Moldova vom realiza si un hub pentru refugiati la Husi. Am vrut sa vad daca matematica spatiului confirma localizarea hubului ca fiind cea optima. Ce pot sa va spun acum e ca aceasta localizare ar fi buna, dar doar pentru un hub secundar. Ca va fi planificat sau nu, Iasul va deveni hubul principal din proximitatea frontierei al unei eventuale migratii fortate din estul Moldovei. Mai mult, Iasul va fi si una dintre destinatiile finale principale. E singurul oras de lânga frontiera ce ofera toate modurile de transport necesare tranzitului - rutier, feroviar si aeroportuar. Nu mai vorbesc de fragilitatea societatii civice (cea care s-a ocupat în mod special de refugiatii ucraineni) din zonele mai putin populate ale Moldovei! În primul rând, avem probleme grave cu infrastructura de transport în zona orasului vasluian. Husul nici macar nu mai e legat la sistemul feroviar national. Deci, domnilor guvernanti, repuneti în functiune macar linia de cale ferate Crasna-Husi, daca tot persistati în eroare! George Turcanasu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultatii de Geografie si Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
