Pe fel de fel de surse, mai mult sau mai putin oficiale, ni se transmite ca Inteligenta Artificiala reprezinta un pericol urias pentru umanitate. Pericolul acesta a devenit deja, prin insistenta cu care mass media repeta lozincile, un fapt banal. În ce ma priveste, eu am întotdeauna dubii atunci când mass media sau retelele de socializare îsi focuseaza îsi focuseaza reflectoarele asupra unui subiect, prezentându-l, de obicei, ambalat în asa masura încât credibilitatea lui nu poate fi pusa al îndoiala. Pentru mine când se ajunge într-un astfel de punct, e limpede ca avem de-a face cu o manipulare grosolana, facuta însa cu mijloace cât se poate de civilizate. În fine, asa sunt eu, ceva mai sceptic. Ma calauzesc dupa intuitie si dupa instinctul de autoaparare, încercând sa aduc la lumina rampei si ipotezele contrarii. Cu alte cuvinte, caut adevarul chiar si acolo unde acesta nu ar avea cum sa se ascunda. Îi invidiez însa pe cei ce se lasa usor manipulati. Ei nu-si fac prea multe scrupule, nu au prea mari probleme existentiale, si traiesc viata linistiti. Acum legat de Inteligenta Artificiala: se spune ca omul nu va putea face provocarii si concurentei ChatGPT-ului. Specialistii ne atrag atentia asupra pericolelor multiple care pândesc la fiecare pas umanitatea. Se trag semnale de alarma în mass media, în spatiul academic, politic si strict umanitar.. Unele pericole semnalate par a fi reale. Altele - închipuite. Unul din acestea – de proportii planetare – ar fi faptul ca Inteligenta Artificiala ar putea manipula si frauda alegerile prezidentiale din Statele Unite, si nu numai din Statele Unite, ci si din alte state democratice, printre care se numara, bineînteles, si România. O, Doamne, cum se poate întâmpla asta, cum putem lasa Inteligenta Artificiala sa ne masluiasca alegerile?! Nu, asta nu se poate. De ce? Pentru simplu fapt ca le masluim noi. Si de mult timp. Nu stiu câti s-au masluit alegerile în SUA, dar în România se masluiesc de pe vremea lui Caragiale. S-au masluit si în comunism, s-au masluit si în vremea lui Iliescu, si în vremea lui Basescu, si în vremea lui Iohannis. Spre deosebire de perioada perioada când, când alegerile se masluiau de la sine, fara nici un efort, în perioada democratica masluirea cere o minutioasa pregatire si mult efort. Azi, în democratia noastra originala, totul a devenit atât de previzibil încât aproape nici nu mai avem de ce sa mergem la vot. Cu sau fara noi, rezultatele vor fi aceleasi. Poate ca Inteligenta Artificiala va avea suficient discernamânt sa actioneze în asa fel încât sa tina cont atât de calitatile candidatilor (la Parlament, la Consiliile locale, la Presedintie etc), cât si de asteptarile populatiei. Nu cred ca Inteligenta Artificiala nu va tine cont de aceste lucruri. Ea trebuie sa câstige încrederea masei electorale. Prin urmare va lucra cu multa atentie. Bazându-se pe prelucrarea datelor statistice la nivel national, va actiona în asa fel încât sa acopere un spectru larg din cerintele pietei. Inteligenta Artificiala prin actiunile ei poate elimina coruptia, mismasurile, deciziile aberante luate pe muchie de cutit. Va putea asana, în mare masura daca vom tine cont de ea, atât viata noastra sociala, cât si cea politica. Si faptul acesta reprezinta un risc, dar nu pentru marea masa a cetatenilor, ci pentru politicieni si pentru o parte din oameni de afaceri arondati la resursele statului. Nu, semnale nu sunt bune pentru decidenti! Plecând de aici, guvernele lumii s-au sesizat de la sine si au început sa constituie tot felul de comitete si comitii care sa tina sub control Inteligenta Artificiala. Caci, aceasta, luând decizii mult mai corecte decât clasa politica, ar putea-o suplini Credeti, de pilda, ca resursele unei tari ar fi jefuite în halul în care sunt jefuite acum în România, daca în locul politicienilor nostri atât de incompetenti si de obedienti, ar luat deciziile privind tranzactiile Inteligenta Artificiala, comunicând cu o alta Inteligenta? Sau s-ar fabrica atâtea arme? Inteligenta Artificiala ar putea scurta ziua de lucru a salariatilor, lucrând si în beneficiul lor, nu numai al patronatului, în asa fel încât în procesul muncii sa lucreze cât mai multi oameni dar dupa un program mai scurt care sa elimine somajul. Dar si aici apare o problema. Care dintre întreprinzatori va fi de acord sa scurteze ziua de lucru si angajeze cât mai multi oameni, odata ce întreprinzatorii sunt obisnuiti sa stoarca omul pâna la ultima sudoare? Se va opune IA unei astfel de exploatari? Pe cine îi va proteja, pe cei bogati sau marea masa? Deocamdata, IA poseda ratiune, dar nu si constiinta. „Prin stapânirea limbajului – spune Yuval Harrari - , IA ar putea chiar sa formeze relatii intime cu oamenii si sa se foloseasca de puterea intimitatii pentru a ne schimba opiniile si viziunea asupra lumii.” Îmi pare rau ca trebuie sa-l contrazic pe Harrari: dar odata ce AI nu este înzestrata cu sensibilitate si nu poseda constiinta de ce ar depune efort sa le schimbe oamenilor opiniile si viziunea asupra lumii? Prin urmare, acum, pericolul e mai mic, decât cel ce se arata într-un viitor mai mult sau mai putin apropiat când AI va poseda atât sensibilitate, cât si constiinta. Abia atunci pericolul va fi unul mult mai mare. Caci având emotii constiinta, IA va avea ambitii si instincte, abia atunci poate aparea ambitia ei de a schimba si stapâni lumea. Cert este ca suntem în pragul unor provocari fara precedent pentru omenire. Vorbind despre provocari, acelasi celebru Harrari afirma ca în curând omenirea va fi pusa în situatia de a accepta faptul ca nu doar materia biologica este sun suport pentru viata, ci si materia organica si ca va trebui sa acceptam si faptul ca si materia anorganica poate deveni suport pentru o alta forma de viata si de constiinta. Tot Harrari, care e ateu convins, avansa ideea ca IA va avea propriile sale legi si propria sa religie, pe care s-ar putea, având constiinta, sa ne-o impuna si noua. De aici si pâna la urmatoarea idee ce pluteste în aerul epocii noastre din ce în ce mai debusolate nu e decât un pas. Multi o mesteca în gând dar nu au curajul s-o expuna public. Ea suna în felul urmator: întreaga civilizatie umana e un experiment, iar omul nu e altceva decât un produs al unei Inteligente Artificiale, care, iata, calauzit de instinctele sale, dar supravegheat din umbra de IA a ajuns în stadiu, desigur, înca incipient de a crea sau recrea o forma similara de inteligenta care l-a propulsat în lume. E inutil sa mai spun ca exista riscul ca aceasta inteligenta sa-l distruga din simplul motiv ca s-a închis cercul: cel creat a ajuns în stadiul de a-l crea pe creator. Ce ironie! * Unii lideri politici sunt creti în diferite laboratoare ale celor care controleaza puterea, având scopul de a dezarma si de a compromite din start anumite miscari si anumite, tendinte dinainte previzibile, ale masei electorale, cum ar fi, de pilda, închegarea unei miscari menite sa apere interesele nationale ale României. Reteta dupa care functioneaza aceste manipulari din umbra e cât se poate de simpla. Apare un lider sau mai multi, antrenati din timp, care acapareaza prin actiunile lor acest segment electoral. Miscarea se încheaga, partidul prinde aripi, dar, la un moment dat, urmeaza picajul si atunci partidul începe sa scada în sondaje pâna la un anumit punctaj, si ramâne acolo atâta timp cât e necesar. În aparenta, rolul unor astfel de partide si a unor astfel de lideri e asanarea vietii politice compromise de partidele aflate la putere. În realitate însa, asanarea aduce în viata publica mai mult praf si namol decât înainte. Crearea unor astfel de personaje si partide e un joc pe cât de periculos, pe atât de nociv, si aceasta pentru ca rolul lor e sa creeze o stare de apatie si de neîncredere în schimbarile, devenite absolut necesare la un moment dat, de pe scena politica. Daca oamenii ce manipuleaza aceste pârghii ar renunta la orgoliul de a schimba ei viata politica a unei natiuni, lucrurile s-ar regla de la sine. Asta pentru ca întotdeauna legile hazardului se dovedesc a fi mai mult mai bune si mai putin nocive decât cele ale asa zisei ratiuni calauzite de tot felul de eminente cenusii. Dar cei aflati la butoane din umbra ale puterii nu renunta niciodata la actiunea lor, indiferent de ce dezastre ar produce în societate. De aceea viata politica a multor natiuni, în timpuriile noastre, devine din ce în ce mai infecta. Dar sa va dau un exemplu cum se actioneaza. Se scoate pe scena politica un personaj dotat cu o numita carisma, cum ar fi de pilda, doamna Sosoaca. Personajul e lasat sa-si exprime cât mai liber si colorat mesajul sau electoral. La un moment dat însa, în momentul de maxima expansiune, apar despre el si miscarea lui informatii care-l compromit. Atunci el se transforma dintr-un lider într-o monstruoasa eticheta pentru toti cei care au anumite opinii si idei privind schimbarile care ar trebui facute în societate în vederea asanarii ei. Si atunci iata ce se întâmpla: în momentul în care ai avut curaj si ai deschis gura si ti-ai exprimat o anumita opinie, vine cineva si îti lipeste pe frunte eticheta: „sosonist” sau „putinist” sau alta la fel de compromitatoare. Va spun ca atât în mediul on line, cât si în viata de toate zilele, sunt oameni specializati pentru a pune celorlalti astfel de stante, având rolul de a anihila orice miscare si orice opinie care nu e conforma cu cea agreata de cei care controleaza din umbra puterea. Cam asta se întâmpla, astea sunt jocurile. Si noi, cu sau fara voia noastra, participam, uneori chiar cu mult entuziasm, la ele. Nichita Danilov este scriitor si publicist
