Relatia Primariei Iasi cu unul dintre cartierele sale de prim rang - Bucium, râvnit de protipendada de ieri si de azi, este una, îndraznesc sa spun, controversata. Ai fi tentat sa crezi ca, la fel ca si Copoul, aceasta colina sudica - cea mai înalta dintre cele 7, cu un cadru natural de poveste, cu proprietati ce ar face invidiosi chiar si pe unii dintre bogatii Hollywoodului - ar fi apreciata si iubita sau chiar privilegiata de catre primarie. Dar la o scurta privire, iluzia dispare: primaria nu iubeste Buciumul, ba pare-se ca îl dispretuieste de-a dreptul. Sa vedem de ce aceasta pesimist-realista impresie. În primul rând, pentru ca aici traficul rutier cotidian este coplesitor, într-o forma care daca ar fi gradabila ar fi grav-exceptionala. Cum altfel sa îl descriem, ca sa nu ajungem la amarul si veninul de zi cu zi al soferilor, evitând sa dam drumul vorbelor apasate care stau pe limba tuturor? Pentru ca acest calvar ar putea fi oarecum tolerat daca nu ar avea calitatea de a fi în mod constant la fel de obositor, sufocant si prost manageriat, dând impresia unui bloc de beton asezat în casa scarii, pe lânga care locatarii trebuie sa se strecoare ca sa iasa si sa intre în propria locuinta dimineata si seara. Retin o idee pe care un consultant strain, într-un context anume, a lansat-o ca argument pentru a explica necesitatea transportului alternativ, pe care o parafrazez: daca îi faci omului o banda auto în plus, va merge în continuare cu masina, dar daca îi faci o pista pentru biciclete, o va folosi ca atare si va renunta treptat la masina, profitând de noua oportunitate. Splendida idee, descurajata de o banala constatare: Buciumul nu doar ca nu are o pista velo separata de carosabilul auto, dar nu are nici macar trotuare reabilitate. Subliniez: reabilitate; pentru ca nu s-ar pune problema ca primaria sa le înfiinteze (cu proiecte complicate, exproprieri, costuri s.a.), ci doar sa le repare, sa le aduca pe cele deja configurate la stadiul unei normale utilizari. În plus, cum am mai scris alta data, nici benzile si semnele de circulatie nu sunt ceea ce ar trebui sa fie, ca sa nu mai vorbim de felul în care „omuletii verzi” ai aceleiasi primarii (polivalentii agenti ai Politiei Locale Iasi) încurca/descurca aglomeratiile de la orele de vârf, „ajutati” fiind si de ineptiile unei Comisii de Circulatie aflata parca mereu pe contrasensul normalitatii. Apoi, al doilea motiv tine de noile trasee ale CTP (Compania de Transport Public). Ce duh (curat la originea sa, e de presuspus) o fi traversat mintile decidentilor nostri si ce minune era pe cale sa se înfaptuiasca?! Extinderea transportului public iesean la 10 dintre comunele din Zona Metropolitana - cândva doar un vis frumos - a fost anuntata, daca nu gresesc, cu aproape un an în urma, iar semnaturile pe documentatia proiectului au început a curge prin primavara lui ’22. Sa retinem acest reper de timp, pentru a mi se întelege perplexitatea. Cum era firesc, Bârnova a fost anuntata drept una dintre comunitatile beneficiare si, dupa cum bine stim, o buna parte din Bucium este administrata tocmai de catre aceasta comuna. Desi nu foarte logic gândite, cu un orar mult prea rarefiat pentru a fi multumitor (distanta între curse fiind si de 1,5 ore), traseele se anuntau a fi acoperitoare pentru mai toate zonele si satele comunei. Ca sa nu o mai lungesc, fac un salt la data de 28 decembrie 2022, când într-o maniera lipsita de politete si fara multe scuze, CTP anunta pe toata lumea (primari si cetateni din cele 10 comune) ca nu mai poate onora promisiunea, dându-ne o ciudata, naucitoare si ofensatoare explicatie; rezumativ, argumentul companiei ne spune ca nu mai poate fi concretizata în timp util achizitia necesarului de vehicule care sa acopere toate traseele prestabilite. Va sa zica, neajunsul se întâmpla (ca o mare surpriza pentru CTP, ar trebui sa întelegem noi), dupa aproximativ jumatate de an de când acest necesar a fost întocmit (pe baza unor calcule provenite dintr-un studiu tehnic, presupunem), cu numai 3 zile înainte de inaugurarea extinderii mult trâmbitate. În concluzie, referindu-ma doar la situatia Bârnovei, constatam ca ne-am poticnit, dar nu oricum: din cele 5 trasee, au ramas initial 2, iar în final doar unul (Iasi-Paun). Ce fel de institutie publica poate proceda astfel? Ei bine, una care fie nu stie ce se întâmpla în propria ograda si este (sau se lasa) luata prin surprindere de partenerii contractuali (vinovatii, în acest caz, dupa cum ni se sugereaza), fie stie de multa vreme ca este într-o culpa, inclusiv morala, prin raportare la angajamentul public, dar aplica o tactica stupida, dând fara drept de replica un comunicat la limita timpului posibil, fara a-i pasa de nimic din cele ce ar putea sa constituie efecte si urmari posibile. As putea sa ma gândesc si la alte motive, dar ma opresc întrebându-ma cum va arata acest galonat cartier al Iasului când se va pune problema începerii lucrarilor de reabilitare a Pasajului Bucium. Daca acum, în aceste conditii, predomina sentimentul izolarii de orasul-mama, cum vor fi percepute disfunctionalitatile din acele vremuri (ce nu mai pot fi mult timp amânate)? Primaria Iasi ar fi trebuit sa învete ceva din experimentul social aproape dramatic, exasperant, pe care l-a generat reabilitarea unei modeste sosele cu numai 2 benzi de circulatie, câteva portiuni de trotuare si niste rigole - ma refer la Soseaua Bârnova, betonata si nu asfaltata (?!), finalizata cu o întârziere de ani de zile fata de termenul de executie din proiect. Adica, sa planifice si sa organizeze în mod normal lucrurile, sa anticipeze dificultatile si sa le comunice din timp, debarasându-se astfel de hainele greoaie si nu tocmai parfumate ale unei administratii doar rareori complezenta. Sociolog Dumitru DULGHERU, Iasi
