Toate spatiile casei si toate obiectele pe care le tinem în jurul nostru vorbesc despre noi, cei care o locuim, în casele noastre exista si obiecte care stau deschis la suprafata, si lucruri care sunt ascunse în sertare sau în pod - agende, jucarii, scrisori dintr-o perioada trecuta. Memoria noastra are nevoie de spatii secrete, de amintiri. Ele ne ajuta sa simtim ca locuinta are nu doar o dimensiune vizibila, ci si multe altele care tin de intimitate. Astfel, avem sentimentul ca viata este mult mai profunda decât pare uneori. Un filozof grec care a trait în secolul al II-lea î.Hr. a sustinut ca o casa care ne apare în vis este o imagine a eului nostru. S-ar putea sa visam o casa fara acoperis, una luminoasa, o casa-labirint, o casa fara ferestre sau usi. De exemplu, o casa darapanata în vis poate vorbi despre pierderi sau experiente dificile, iar o casa mica si saracacioasa poate vorbi despre înjosire si lipsa de apreciere. Daca în vis ne mutam într-o casa noua, cel mai probabil suntem în pragul unor schimbari importante în viata. Asemenea vise trebuie interpretate, daca tinem mortis sa o facem, raportându-le mereu la noi însine, la eul nostru, la dorintele noastre. De exemplu, o persoana locuieste într-un apartament, dar viseaza ca s-a mutat într-o padure. Poate fi un semn ca trebuie sa atinga pamântul, sa traiasca mai intens, sa se bucure mai mult de natura. Daca viseaza ca se muta în castelul din cristal? E interesant de vazut ce interpretare ar da fiecare dintre noi. Pentru ca fiecare dintre noi întelege într-un mod unic ce este o casa: aici oamenii se iubesc, sufera, viseaza, râd, se îmbratiseaza, uneori plâng sau sufera. Se aduna în jurul mesei, îsi ofera cadouri, planifica viitorul, se privesc tandru, gatesc împreuna cu partenerul. Unii se nasc si mor în aceeasi casa. Sentimentul generat de „am o casa” este apropiat de sentimentul „am o familie”. Astfel, ne simtim protejati si traim un sentiment de apartenenta prin lucrurile simple, familiare, mirosurile placute, amintirile si obiectele dragi. Aceste „cuibusoare” personale vorbesc despre noi însine, despre modul în care ne raportam la noi si în acelasi timp, la viata. Casa vorbeste nu numai despre gusturile, cultura si credintele noastre, ci, de asemenea, stocheaza istoricul conexiunilor noastre, este „o imagine a intimitatii noastre”, asa cum o definea filozoful francez Gaston Bachelard. „Când m-am dus prima data în apartamentul ei, mi-a spusun amic, mi-am dat seama, din primele momente, ca relatia noastra n-ar fi putut functiona normal, ca nu era loc pentru mine acolo. Totul era la linie, ca în reviste, totul aranjat cu o precizie milimetrica, pâna si fructele erau asezate pe marimi si culori. Mi-am imaginat pentru o clipa ca as fi locuit acolo, cu ea: nu cred ca as fi gasit un loc unde sa le tihneasca bocancilor mei, si, probabil, daca l-as fi gasit, ne-am fi despartit în scurt timp pentru asta. Era clar pentru mine ca nu ne potriveam, eram personalitati total opuse, ea traia doar pentru mileuri, Domestos si apret, eu pentru motoare, bocanci de munte si doi Golden Retriever carora le plac baltoacele.” Odata ajunsi în apartamentul sau casa unei noi cunostinte, o putem descoperi mai bine: putem sa ne facem o parere despre cum îsi petrece timpul, ce hobbiuri are, cât de importanta este pentru ea curatenia, confortul, intimitatea, daca este pasionata de arta sau de bucatarie si, desigur, putem sa descoperim, dupa aspectul interiorului, câteva laturi ale personalitatii sale. Când ne mutam într-un apartament nou sau închiriem o casa, încercam în primul rând sa scapam de lucrurile care amintesc despre viata proprietarilor anteriori: schimbam ferestrele, scoatem tapetul vechi, oferim alte culori peretilor, o personalizam, stabilim o legatura asociativa între noul loc si imaginea ideala a caminului nostru. Toate spatiile casei si toate obiectele pe care le tinem în jurul nostru vorbesc despre noi, cei care o locuim, în casele noastre exista si obiecte care stau deschis la suprafata, si lucruri care sunt ascunse în sertare sau în pod - agende, jucarii, scrisori dintr-o perioada trecuta. Memoria noastra are nevoie de spatii secrete, de amintiri. Ele ne ajuta sa simtim ca locuinta are nu doar o dimensiune vizibila, ci si multe altele care tin de intimitate. Astfel, avem sentimentul ca viata este mult mai profunda decât pare uneori. Dupa cum spune psihanalistul francez Alberto Eiguer, creatorul a ceea ce este cunoscut sub numele de „inconstientul casei”, exista un flux dublu: pe de o parte, ne proiectam personalitatea asupra a ceea ce ne înconjoara, ceea ce face din casa noastra o reflectare a noastra si a starii noastre de spirit, pe de alta parte, acest mediu ne transforma si ne conditioneaza pâna la punctul de a ne afecta confortul. Studiile în psihologia habitatului, care au luat amploare în anii 80-90, ne ofera o imagine mai vasta a celor afirmate de Eiguer, asadar astazi, ne-am propus sa trecem câteva dintre ele în revista. Stiati ca privelistea de la fereastra poate arata ce perspectiva de viata are o persoana? Cu cât privelistea din fata ferestrei este mai larga, cu atât obiectivele ei sunt mai îndraznete si mai semnificative. Si invers, o persoana care de la fereastra sa vede doar picioarele pietonilor care trec grabit pe lânga ea este putin probabil sa-si stabileasca obiective înalte. O casa în care sunt îngramadite cutii arata ca persoana nu poate închide un capitol din viata sau nu-si planifica clar viitorul. Canapelele asezate fata în fata exprima dualitate si tendinta proprietarului catre schimbul de replici si idei sau polemica, o sufragerie în care se afla o canapea cu doua fotolii sugereaza mai degraba relatii ierarhice, respectul pentru cei mai în vârsta din familie care au locuri privilegiate. Canapeaua-coltar îi aduce împreuna pe cei care o împart: toti în acea familie sunt pe picior de egalitate. O casa mare poate rezona cu nevoia de reprezentare sociala, casele mari necesita o capacitate mare de energie de la locuitorii sai, oameni carora nu le este frica sa vada lucrurile în esenta lor, oameni cu proiecte, cu spirit vizionar. Una goala – dificultati în a-si exprima opiniile sau emotiile, una mica, dorinta de intimitate ori însingurare. Si dulapurile spun despre noi: ordinea din sertarul cu sosete reprezinta atentia la detalii. Un dulap aglomerat - o legatura cu trecutul de care nu vrem sa ne despartim prea usor. Dulapul deschis exprima o pasiune catre moda. Oamenii care nu îsi ascund hainele în spatele usilor dulapului au o atitudine speciala fata de moda si vor s-o arate. Ordinea ideala în dulap, totul pus la dunga, marime si culoare, este mentinuta de oameni rationali. Sunt oarecum plictisitori în viata reala, cu un program de rutina si nu-si ies din el. Daca hainele sunt îndoite cumva, mototolite, puse în sacose si saci, proprietarul este o persoana închisa, foarte vulnerabila si sensibila. Nu îsi va împartasi niciodata celorlalti secretele si problemele. Daca locuinta este în ordine, dar dulapul e vraiste, proprietarul încearca sa creeze o imagine care nu corespunde întotdeauna realitatii. El tinde sa-i impresioneze pe altii în viata de zi cu zi. Obisnuim sa ne aranjam patul dimineata înainte de a pleca la serviciu? Exista o legatura la fel de ciudata ca cea a sosetelor cu detaliile. Raspunsurile aproximativ a 70.000 de persoane chestionate într-un studiu recent sugereaza ca cei care îsi pastreaza în ordine patul, se bucura de munca lor, sunt persoane carora le plac antrenamentele, merg la sala, sunt active sau duc o viata ordonata. Modul în care aranjam pernele are si el multe de spus. Prezenta pernelor mici pe care de fapt nu dormim, ar indica un puternic sentiment de moralitate si spirit practic, în timp ce aceia care le aranjeaza pe pat dupa marime ar avea o viata structurata si ar fi mai competitivi profesional. O perna strivita, pe care o îndoim ca pe o hârtie în timpul somnului – o persoana cu preocupari multiple, mereu angajata în proiecte, pe care nici macar noaptea, în somn, nu o parasesc ideile. La intrarea în casa cuiva veti aprecia imediat curatenia si ordinea. Dar ce exprima ele? O casa usor dezordonata ar putea reprezenta o persoana creativa, relaxata si deschisa sa traiasca experiente noi. Pe de alta parte, oamenii carora le place sa aiba o casa ordonata tind spre perfectionism si a avea spatiul organizat le-ar satisface nevoile de control si ordine. Psihoterapeutii cred, însa, ca obsesia pentru curatenie include un indiciu de patologie mentala. Deci, în cazurile cele mai grave, când intervine obsesia, acesta poate fi un simptom al TOC (tulburare obsesiv-compulsiva), de asemenea, obsesia de curatenie poate fi o manifestare a iluziei în sindromul Cotard. În 2010, cercetatorii de la Universitatea din California au efectuat un studiu ale carui rezultate au concluzionat ca persoanele în ale caror case e permanent dezordine sau mizerie sunt susceptibile la stres cronic. Relatiile defectuoase cu cei dragi si problemele de sanatate au completat aceasta imagine. Stresul cronic poate afecta nu numai persoana, ci si casa. Depresia, anxietatea, pierderea interesului sau apatia pot duce la tezaurizare. De asemenea, a avea o casa dezordonata, cu hainele aruncate pe scaune, cani de cafea lasate pe noptiere sau pantofii împrastiati pe hol nu înseamna neaparat ca unei persoane îi place murdaria. O casa dezordonata este un fel de haos, dar, în acelasi timp, poate fi un protest împotriva oricarei forme de control asupra noastra. Aceste persoane nu tolereaza controlul altora asupra lor. Exista, de asemenea, o relatie directa între haosul din casa si amânare, si de acest studiu s-au ocupat psihologii de la Universitatea din Chicago. De obicei, amânarea curateniei ascunde nu numai lipsa de timp sau motivatie, prezente în cele mai multe dintre cazuri, ci poate ascunde si lipsa încrederii în sine, temeri interne sau chiar proteste interne. Persoana pare sa spuna: în casa mea eu sunt proprietarul, nu musafirii, nu strainii, asadar voi face ordine si curatenie când doresc eu, nu când vor altii. O persoana open-minded poate fi definita nu numai prin prezenta unei biblioteci pline cu carti în camera sa, ci si prin colectii diverse, fie tablouri, reviste, obiecte handmade, lumânari colorate, fluturi exotici. Masa de birou aranjata reflecta siguranta. Lucrurile neclintite si decoratiunile de pe masa de birou, potrivit psihologului Lili Bernheimer, subliniaza stabilitatea si fiabilitatea în activitatea efectuata. Pe de alta parte, expertul Sam Gosling ne asigura ca un birou dezordonat nu este neaparat semnul unei persoane iresponsabile. De multe ori ar putea fi semnul unei minti extrem de creative. Individualitatea unei persoane se manifesta în mod clar în designul interior al casei sale. Stilul ales al unei case poate spune multe despre personalitatea proprietarului acesteia. Proprietarul acorda o mare atentie detaliilor, el se caracterizeaza prin atentie si planificare a fiecarui pas. Adeptii clasicismului poseda un caracter complex si dur. Daca interiorul contine antichitati si exista reproduceri ale picturilor celebre pe pereti, proprietarul casei este o persoana cu stima de sine ridicata, încrezatoare în inteligenta sa si gustul impecabil. Stilul vintage este preferat de persoanele cu gândire neconventionala, care stiu mereu ce îsi doresc si stiu sa-si atinga obiectivele. Un numar mare de fotografii proprii, ca si diplomele, medaliile atârnate pe pereti si pe rafturi vorbeste despre proprietarul casei ca despre o persoana narcisista, cu o stima de sine scazuta, fotografiile de familie afisate în locuri importante din casa indica legaturile de familie puternice ale unei persoane. Ursuletii din plus, vesela cu figurine colorate, pernite si covorase cu pisici sau catelusi? Avem în fata noastra persoane copilaroase, vesele, cu simtul umorului. Un numar mare de produse de curatenie în dulapul de la baie defineste un om conservator. Un alt studiu a demonstrat ca oamenilor conservatori le place sa pastreze totul curat, iar casele lor tind sa fie bine lustruite. Acest tip de oameni pastreaza totul sub control, nu doar în casa, ci si în relatiile cu cei din jur. Frigiderul plin cu produse – caracterizeaza un om prietenos. Se remarca faptul ca oamenii care au întotdeauna un frigider plin cu produse sunt carismatice si le place sa se distreze. Frigiderul plin asteapta, desigur, oricând, prietenii la masa. Gradina reprezinta intermediarul între noi si lume. Într-un apartament, acesta este balconul sau terasa. Ele reprezinta întreaga noastra parte senzoriala si intuitiva. Este capacitatea noastra de a ne extrage din lume pentru a crea, a ne inspira, a genera idei, iar cu cât ele sunt mai aranjate si mai încarcate cu flori, decoratiuni, pietricele colorate, cu atât mai mult proprietarul lor este mai intuitiv si mai creativ si inovator în viata de zi cu zi. Speakerul motivational Jim Rohn spunea ca „în viata devenim o combinatie a celor cinci oameni cu care petrecem cel mai mult timp”. Putem ghici calitatea sanatatii, atitudinii sau caracterul cuiva doar uitându-ne la oamenii din jurul sau. Cu timpul începem sa mâncam ceea ce manânca ei, vorbim cum vorbesc ei, citim ce ei citesc, gândim ca ei, tratam oamenii la fel sau chiar ne îmbracam la fel ca ei. Asta nu numai din cauza influentei pe care o exercita mediul asupra noastra, ci si pentru ca fiintele umane învata modelându-se, adica copiind comportamentul celorlalti. Nu putem scapa de influenta mediului, totul influenteaza totul. De aceea, ne încapatânam sa credem ca numarul celor ce ne pot influenta nu se rezuma la cinci, ar mai fi, iata, unul: casa în care locuim, visam, iubim, ne crestem copiii, plângem, râdem, planificam, ne asteptam prietenii sau ne relaxam seara în fata unui pahar cu vin. Casa noastra e mai mult decât credem, nu e doar un prieten, e propria noastra oglinda. Cristina Danilov este psiholog
