Un nepalez a lasat o importanta companie de constructii cu sediul în Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, si a ajuns sa munceasca la o firma din Iasi, în acelasi domeniu. Ca alti compatrioti de-ai sai, Nishan Rajbanschi a luat calea strainatatii atras de ideea ca ar putea câstiga mai multi bani în alte tari decât în Nepal, iar România nu este ocolita. Ce-i drept, salariile care pentru unii români sunt prea mici si “strâmba din nas” când îi aud pe angajatori cu cât i-ar plati, pentru nepalezi sunt duble sau chiar triple aici fata de banii pe care i-ar câstiga acasa. Rajbanschi, inginer civil de profesie, ne-a spus ca ar fi platit în tara lui cu aproape 400 de dolari la o companie buna, dar, în functie de experienta, se poate ajunge si la mai mult de atât. Pe de alta parte, în Iasi munceste acum pe un salariu de 1.300 de dolari, adica triplu, nu plateste chirie si are zilnic masa asigurata, o diferenta “de la cer la pamânt”, a lasat barbatul sa se înteleaga. El este unul dintre cei 770 de nepalezi care au acum un loc de munca în orasul nostru, cel putin asa aratau cifrele oficiale luna trecuta, iar pe cei mai multi dintre ei îi vezi pe santiere. Rajbanschi a ajuns în România în iunie anul trecut, când avea 26 de ani, platind 4.000 de euro unei agentii nepaleze care l-a ajutat sa îsi gaseasca un loc de munca în Brasov, unde a muncit câteva luni. Din luna februarie anul acesta s-a angajat în Iasi la o firma cunoscuta de constructii si bine a facut, zice el. Ajunge pe santier dimineata, la 7.00, si pleaca catre casa la 17.00. „Am aproximativ 5 ani de experienta în acest domeniu. Când m-am alaturat Ingineriei Civile mi-am dorit întotdeauna sa fiu un bun inginer civil. Ma simt binecuvântat sa fiu la Iasi, am fost în Brasov 7 luni, dar nu a mers bine, angajatorul nu a fost atât de prietenos, asa ca am venit la Iasi. Lucrez la o firma aici ca inginer, o firma care nu face diferente între angajati. Deci merge bine, iar orasul Iasi este de o liniste absolut încântatoare, multe parcuri, drum pietonal, nu prea aglomerat de oameni. Îmi place tare mult orasul”, ne-a spus entuziasmat tânarul. Construia proprietati de lux în India Pâna sa ajunga în tara noastra, Rajbanschi a lucrat pentru Twenty14 Holdings în India, Bengaluru (Bangalore), companie care construieste proprietati de ospitalitate de lux si are sediul în Abu Dhabi, însa odata cu pandemia de coronavirus lucrurile nu au mai mers asa grozav acolo, ne-a povestit barbatul, astfel ca a decis sa plece. L-am întrebat si de ce nu a ales sa-si încerce norocul în alta tara. „Din cauza Covid, compania de constructii din India a fost lovita puternic, proiectul nostru nu se misca si din moment ce eram într-o faza în care obtineam experienta, cautam o oportunitate. România este o tara europeana la care aveti întotdeauna expunere, asa ca m-am gândit ca îmi va prinde bine în cariera sa fiu în România. M-am documentat înainte, vad ca România creste într-o directie buna si ar fi absolut minunat daca ar intra în Schengen. Pentru mine, nu cred ca va ajuta, pentru ca sunt imigrant si pentru a calatori în alta tara Schengen voi avea nevoie de viza si este o procedura lunga. Poate ca ma voi bucura însa de alte facilitati care se implementeaza în tara atunci când va intra în zona Schengen”, si-a argumentat barbatul alegerea facuta. Îsi vede familia în apeluri video Nu este casatorit, dar este într-o relatie de aproape 8 ani. Vorbeste zilnic cu prietena si cu parintii la telefon, pentru a mai stinge din dorul de casa, de familie. „Întotdeauna vrei sa fii în preajma membrilor familiei, dar tara din care vin eu este în curs de dezvoltare, oportunitatile de angajare sunt foarte scazute, coruptia, guvernarea instabila si salariile sunt foarte mici. Este greu pentru mine, dar din moment ce nu am avut o oportunitate acasa, pentru viitorul meu, a trebuit sa o caut în alta tara. Întotdeauna fac un apel video tatalui si mamei mele, ramân pozitiv cu o mentalitate buna. Sunt într-o relatie de 8 ani, prietena mea ma încurajeaza mereu. Ea este cea mai mare sustinatoare pentru mine, îmi împartasesc întotdeauna activitatile de zi cu zi, viata profesionala si altele cu familia, asa pot sa ramân pozitiv”, ne-a marturisit Rajbanschi. 4 milioane de nepalezi au plecat sa munceasca în alte tari Aduce în discutie din nou faptul ca salariile în Nepal sunt foarte mici în comparatie cu România. „Pentru muncitorii necalificati, daca sunt din domeniul constructiilor, ei câstiga cam între 200 si 300 de dolari. Si fiecare domeniu are aceeasi situatie. Inginerii câstiga cam 400 de dolari daca vorbim despre o companie buna, dar evident, daca angajatul are experienta poate ajunge la un salariu mai mare, însa doar în unele situatii. În România, firma îmi plateste 1.300 de dolari si am si cazare, si mâncare, ceea ce este bine pentru mine. Este cu siguranta o experienta care îmi va ridica cariera”, explica barbatul, care nu uita sa adauge ca în Nepal este foarte greu sa gasesti un loc de munca, asa ca majoritatea pleaca în alte tari pentru a se angaja. „Aproximativ 4 milioane din 30 de milioane de locuitori se afla în strainatate, eu asa stiu, asa va spun. Dar motivul just este lipsa oportunitatilor de munca în Nepal si perspectiva unor locuri de munca mai bine platite în tara de destinatie. Din acelasi motiv pe care l-am explicat mai sus, am întâlnit oameni din România care merg în strainatate pentru locuri de munca bine platite”, face el repede o comparatie. În timpul liber prefera sa se plimbe cu bicicleta, sa se uite la filme, îsi suna parintii si alti membri ai familiei. Vede un stil de viata diferit. „Îmi place sa merg prin oras, sa stau în parcuri, sa încerc diferite mâncaruri”, continua Rajbanschi, care înca nu are o mâncare preferata de aici. „Ei bine, eu stau în cazare si avem baieti de bucatarie care pregatesc mâncare nepaleza, de obicei. Mai gatesc si eu uneori. Si daca ies afara, îmi place sa am pizza si niste produse din pui, burgeri. Cât priveste cultura, ca sa fiu sincer, nu am ocazia sa ma implic prea mult în cultura româna, dar se simte bine, vad ca oamenii se bucura aici. Ei sarbatoresc, fac petrecere. Cultura noastra si cultura României au o mare diferenta. Cultura alimentara este diferita, stilul de viata, standardul variaza. Viata de noapte, exista diverse lucruri care difera”, a încheiat Rajbanschi. Cum este viata nepalezilor de rând, care lucreaza în Iasi Viata la Iasi se vede cu totul altfel prin ochii nepalezilor veniti aici ca muncitori „de rând”. Nu pot face comparatie între viata de noapte din regiunile lor natale si cea din Iasi. Multi dintre ei provin din sate nepaleze izolate printre munti, unde viata de noapte înseamna doar somnul de dupa o zi de munca. Din Iasi, cunosc doar drumul de pe santierul unde lucreaza si cea mai apropiata crâsma. Banii sunt principala problema, dar si bariera lingvistica, aproape insurmontabila, care îi face sa nu depaseasca mult limitele santierului unde lucreaza. Engleza lor ar da dureri de cap si unui lingvist specializat în dialectele Himalayei, iar dintre iesenii cu care se întâlnesc, prea putini stiu ei însisi prea mult. Sunt de-a dreptul fericiti atunci când cineva le întelege engleza poticnita si încearca sa discute cu ei. Ramesh Yadav este unul dintre muncitorii angajati pe un santier din Copou. Într-o jumatate de an, a ajuns o singura data în centrul orasului, în zona Palas, pentru a trimite bani acasa. De altfel, a venit aici pentru a munci, nu pentru turism. La 38 de ani, sofer ca meserie de baza si tatal a doi copii, a muncit 10 ani în Malayezia, vreo doi ani în Quatar, pâna sa ajunga la Iasi. Fratii îi sunt împrastiati în lume. Cel mai norocos a ajuns, nu e prea clar cum anume, în Statele Unite. Ramesh nici nu si-a pus problema unei vize care sa-i permita sa munceasca acolo. Ca el sunt multi. Atrasi în Iasi nu atât de salarii, cât de speranta de a pleca mai departe. Salariul net al unui muncitor este de 2.800 de lei. Cu masa si cazarea asigurate, cheltuiesc în medie 800 de lei lunar, restul banilor plecând spre casa sau spre plata datoriilor facute pentru a veni aici. Fiecare a procedat cam la fel, facând cheta prin sat. Întregul sat contribuie pentru ca unul sa poata pleca, pentru ca atunci când va veni rândul altuia, si acela va beneficia de ajutorul tuturor. În buna masura, aceeasi rutina ca a nuntii românesti, în care proaspetii miri stiu ca în anii urmatori vor trebui sa mearga la nuntile din familiile care le-au venit la a lor. Pentru nepalezii „de santier”, principalele cheltuieli le sunt cartela telefonica, tigarile, ceva de mâncare si berea bauta dupa lucru, însotita rareori de o punga de arahide. De obicei, un bidon de bere este cumparat de tot grupul de la magazinul mixt si împartit frateste. Aflata în plina dezvoltare urbanistica, dar cu asfalt turnat abia anul trecut si ramasa în buna masura un areal semi-rural, zona le aduce aminte de casa. Pot sta pâna seara târziu pe terasa, pentru ca si magazinul si-a prelungit programul dupa aparitia nepalezilor. Oricât de putin ar cheltui, banii lor sunt bineveniti. De altfel, sunt atât de linistiti, discutând între ei sau telefonic cu familia, încât gestionara abia le remarca prezenta. Mâncarea muncitorului obisnuit din constructii, pâinea cu parizer si mustar, li se pare aproape imposibil de mâncat. Nici afumaturile atât de iubite de români, nu le sunt pe plac. Telemeaua, la fel. Pâinea unsa cu mustar, oua fierte, rosii si castraveti reprezinta meniul standard atunci când nu au posibilitatea sa gateasca „ca acasa”. Nepalezii asteapta ca România sa intre în Schengen, ca sa plece în Occident Majoritatea nepalezilor sunt hindusi. Budistii îi numeri pe degete, iar crestinii sunt atât de rari, încât putini au vazut vreunul înainte de a veni în România. Din grupul cu care redactorul „Ziarului de Iasi” a avut ocazia sa discute, un tânar purta cu mândrie un crucifix de argint, peste tricou. Era hindus, dar îi placuse crucifixul si îl cumparase ca podoaba, fara sa-i treaca prin cap ca ar putea supara vreunul dintre cei 330 de milioane de zei câti spun unele scripturi hinduse ca ar exista. La cei 38 de ani ai sai, usor încaruntit, Ramesh viseaza însa la un lant gros de aur si la un ghiul. În satul sau, aflat la doi kilometri de granita cu India, podoabele din aur marcheaza vizibil statutul social. Cam ca în Zanea ori Grajduri. Oricum, religia nu face parte din subiectele obisnuite de conversatie. Nici rasa. În jurul aceleiasi mese se strâng nepalezi scunzi, cu ochi oblici, de sorginte tibetana, cu altii înalti, cu ten masliniu, tipic indian si cu înca doua-trei rase diferite. Toti se considera nepalezi si niciunul nu este exclus din grupul majoritar pentru ca are pielea de alta nuanta, ori vorbeste cu alt accent decât ceilalti. În jurul bidonului de bere, subiectele de discutie sunt seara de seara cam aceleasi. Munca de peste zi si relatiile cu sefii. Fetele lasate acasa ori sotiile, dupa caz. Niciunul nu se ridica de la masa pentru a discuta cu familia în particular, asa ca fiecare este la curent cu ce se întâmpla în familia celuilalt, cu certuri, gelozii sau bucurii marunte. Cei 2.000 de lei trimisi acasa lunar de un muncitor nepalez la sfârsitul lunii nu înseamna mare lucru nici macar acolo. Salariul mediu net în România este de 900 de euro. În Nepal, de 560 euro. Jumatate dintre români câstiga peste 700 euro lunar. Salariul median este în Nepal de 515 euro. Locurile de munca se gasesc însa greu, mai ales în zonele rurale izolate. În plus, România mai reprezinta mirajul Schengen, de care toti nepalezii sunt interesati. Iar acesta este un subiect abordat imediat într-o discutie cu românii. Toti nepalezii ar vrea sa plece mai departe, spre vest, asa ca sunt mult mai interesati de momentul în care România va fi primita în spatiul Schengen decât românii însisi. Nu-si fac mari sperante, dar viseaza ca vor putea pleca la un moment dat si se intereseaza de pe acum ce tara din Schengen este mai primitoare cu strainii. Se intereseaza si în ce conditii si-ar putea schimba locul de munca si daca se poate lucra undeva, orice, „la negru”, pentru a rotunji cumva cei 2.000 de lei trimisi acasa. Nepalezii nu-si cunosc drepturile, pentru ca nimeni nu le vorbeste de asta Bariera lingvistica îi face sa nu-si cunoasca nici drepturile, nici obligatiile legale, decât din auzite, la capatul unui telefon fara fir, din care fiecare întelege ce poate. Controalele dese ale politiei si inspectorilor de munca fac lucrul la negru ca si imposibil. Legislatia din domeniul imigratiei face ca pâna si schimbarea locului de munca sa fie imposibila din initiativa muncitorului. Niciunul nu a vazut alt medic decât cel de medicina muncii si toti sunt convinsi ca nu beneficiaza de asigurare. Pe Ramesh, o eczema, ori poate un psoriazis, îl irita constant, dar nu a tratat-o cu nimic. „Muncitorii straini beneficiaza de asigurare de sanatate. Intra în obligatiile angajatorului. Este valabil si în constructii, chiar daca în acest domeniu nu se platesc contributii de asigurari de sanatate”, a explicat Radu Tibichi, directorul Casei Judetene de Asigurari de Sanatate. Muncitorilor nepalezi nu a avut însa cine sa le spuna asa ceva, pentru ca în afara controalelor privind legalitatea sederii si muncii, situatia muncitorilor straini este absenta din preocuparile institutiilor publice si chiar si ale sectorului neguvernamental. Serviciul pentru Imigrari abia face fata prelucrarii dosarelor de prelungire a dreptului de sedere, iar reprezentantii sai nu si-au pus nici macar problema redactarii unor fluturasi informativi, astfel încât strainii care muncesc în Iasi sa stie ce au si ce nu au voie sa faca. Pe nepalezii din Copou, cel putin, nu i-a întrebat nimeni cum se descurca.
