În România, vârsta majoratului este la 18 ani, fiind oarecum asimilata cu iesirea din perioada adolescentei si începutul maturitatii (adultul tânar). Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) se refera la adolescenta ca fiind perioada de dezvoltare fizica si psihica cuprinsa între 15 si 19 ani. În articolul din aceasta saptamâna, tinând cont de definitia OMS, vom analiza din punct de vedere statistic problematica legata de maternitatea la mamele minore (maternitatea adolescentina). Potrivit Eurostat, la indicatorul statistic „nascuti vii pe grupele de vârsta ale mamei”, în anul 2019, în Uniunea Europeana (UE-27) au fost înregistrati 1.697 de nascuti vii de la mame cu vârste sub 15 ani, din care 749 nascutii vii de la aceeasi categorie de vârsta a mamelor provin din România si reprezinta 44,1- din totalul european. În acelasi an de referinta, în EU-27, au fost înregistrati 96.976 nascuti vii de la mame cu vârsta între 15-19 ani, din care 17.933 nascuti vii de la aceeasi categorie de vârsta a mamelor provin din România si reprezinta 18,49- din totalul european. În alti termeni, la nivelul UE-27 (anul 2019) au fost raportate un numar total de 98.673 mame minore, din care 18.682 mame minore sunt din România; 18,93- din totalul mamelor minore la nivel european provin din tara noastra. Am accesat baza de date a Institutului National de Statistica (INS) - TEMPO Online pentru o situatie comparativa: anul 1990 (date definitive) vs. anul 2020 (date semidefintive). În anul 1990, au fost înregistrati 580 de nascuti vii de la mame cu vârsta sub 15 ani si 47.326 de nascuti vii de la mame cu vârsta între 15-19 ani. Pentru anul 2020, statistica oficiala româneasca raporteaza un numar de 668 nascuti vii de la mame cu vârsta sub 15 ani si 15.898 de nascuti vii de la mame cu vârsta între 15-19 ani. Oarecum legat de fenomenul mamelor minore, adaugam si datele referitoare la numarul de întreruperi de sarcina la femeile între 15-19 ani: în anul 1990 s-au înregistrat 49.575 întreruperi de sarcina; în anul 2020, statistica oficiala a raportat 2.747 întreruperi de sarcina efectuate la femeile cu vârsta între 15-19 ani. În continuare, detaliem situatia mamelor minore cu vârsta sub 15 ani în functie de rangul nascutului viu si obtinem datele urmatoare: 645 mame minore la primul copil si 23 mame minore la al doilea copil. Pentru mamele minore cu vârste între 15-19 rezulta urmatoarea situatie: 11.648 mame minore la primul copil, 3.538 mame minore la al doilea copil, 615 mame minore la al treilea copil, 92 mame minore la al patrulea copil si 5 mame minore la al cincilea copil. În judetul Iasi (anul 2020) am înregistrat un total de 657 mame minore, din care 14 mame minore cu vârste sub 15 ani si 643 mame minore cu vârste între 15-19 ani. Evolutia numarul mamelor minore în judetul Iasi urmeaza un trend descendent: anul 2016 - 927 mame minore, anul 2017 - 848 mame minore, anul 2018 - 831 mame minore, anul 2019 - 739 mame minore si anul 2020 - 657 mame minore. Un studiu realizat de organizatia „Salvati Copiii” (2019) pe tema maternitatii la mamele minore plaseaza judetul Iasi pe locul IV la nivel national. Revenind la datele de la nivel national si însumând femeile cu vârste sub 20 de ani (16.566) care au devenit mame (minore/ adolescente) cu femeile cu vârste sub 20 de ani care au trecut prin experienta unei întreruperi de sarcina (2.747) rezulta un total de 19.313 de fete si adolescente care au trecut printr-o experienta sexuala având consecinta avortul sau sarcina nedorita, exceptând acele sarcini acceptate si justificate prin apartenenta la un cult religios si/sau la o anumita etnie. Toate aceste statistici reci descriu un fenomen social cu consecinte (costuri) psihologice, sociale si economice extrem de grave. Orice sarcina este un eveniment (demografic) exceptional în viata unei femei/ a unui cuplu. Însa, un avort sau o sarcina nedorita pentru o adolescenta înseamna o perturbare a echilibrului psiho-emotional si fizic, precum si a relatiilor intra/extra-familiale. În cele mai multe cazuri, sarcina si parentalitatea în perioada adolescentei conduc la parasirea timpurie a scolii sau creeaza dificultati în finalizarea unor cicluri de învatamânt (liceu, scoala profesionala, facultate), spulbera aspiratii legate viitorul socioprofesional (munca, grup de prieteni), creeaza dificultati materiale în plus familiei largite. În timp ce unele adolescente sunt preocupate de scoala, prieteni, admiterea la facultate, alte adolescente se maturizeaza brusc fiind fortate sa devina mame. Cine este de vina pentru situatia complicata a mamelor adolescente: curiozitatea, anturajul, educatia primita în familie, scoala pentru care educatia sexuala este înca un tabu? Fara sprijinul familiei de origine sau suportul de specialitate din partea unor servicii profesioniste de asistenta sociala, psihologica sau medicala, mamele adolescente fac fata cu greu provocarilor legate de cresterea sanatoasa si armonioasa a unui copil. Riscul abandonului în institutiile rezidentiale copilului de la mamele minore creste invers proportional cu vârsta mamei. Cele mai multe mame minore provin din comunitati si familii sarace, dezorganizate, cu educatie precara. În multe situatii nu este cunoscut tatal copilului sau este si el adolescent, lipsit de resurse materiale, nepregatit pentru asumarea rolului de parinte. Avem studii, cercetari doctorale, strategii, masuri de interventie pe „hârtie” cu referire la maternitatea mamelor minore, însa, ca în multe cazuri, rezultatele în prevenirea sarcinelor nedorite si a parentalitatii la adolescente se lasa asteptate. Pentru a preveni maternitatea adolescentina si consecintele acestei probleme sociale este nevoie de o schimbare de paradigma în cresterea si educarea copiilor (informare-educare-constinetizare). Recent, în dezbaterea publica, a fost lansata tema introducerii „educatiei sexuale” în scoala, cu sau fara acordul familiei, motivata printre altele si de necesitatea prevenirii sarcinelor nedorite la adolescenti. Controversele politico-ideologice, pozitionarile adeseori radicale au plasat într-un con de umbra analizele serioase formulate de educatori cu experienta si specialisti în sanatate publica, iar problemele ramân nerezolvate. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
