O gena mutanta ajuta la reglarea apetitului, a greutatii si a insulinei, sugereaza un nou studiu al unei echipe de cercetatori din Marea Britanie. Acestia spun ca varianta genetica care sprijina reglarea greutatii corporale ar putea ajuta la combaterea obezitatii. S-a descoperit ca o mutatia în gena ZFHX3 - despre care se crede ca exista doar la 4- dintre oameni - controleaza parti ale creierului responsabile de pofta de mâncare. Întelegerea modului în care functioneaza varianta genei ZFHX3 ar putea deschide calea pentru noi terapii tintite pentru pierderea în greutate. Oameni de stiinta de la Universitatea Nottingham Trent si de la MRC Harwell, din Marea Britanie, au descoperit mecanismul care permite genei mutante sa joace un rol-cheie în reglarea apetitului, a greutatii si a hormonului insulina - care ajuta la tinerea sub control a glicemiei si previne complicatiile diabetului. Într-un studiu la soareci, echipa a descoperit ca mutatia poate afecta o regiune a creierului cunoscuta sub numele de hipotalamus - care controleaza pofta de mâncare, consumul de alimente, foamea si setea - prin activarea si dezactivarea functiei altor gene de acolo. Cercetatorii au declarat ca întelegerea acestei cai, care a fost descrisa în revista FASEB (Federatia Societatilor Americane pentru Biologie Experimentala), ar putea deschide calea pentru noi terapii tintite pentru pierderea în greutate. „Pentru prima data, am demonstrat un rol al acestei gene în modificarea cresterii si a echilibrului energetic printr-o mutatie care modifica proteinele, similara cu o varianta care se gaseste cu frecventa scazuta în populatia umana”, a declarat într-un comunicat al universitatii, dr. Rebecca Dumbell, cercetator la Facultatea de Stiinta si Tehnologie a Universitatii Nottingham Trent. Ea a precizat ca exista o componenta genetica importanta legata de apetitul si cresterea umana, care nu este pe deplin înteleasa. „Întelegând ce se întâmpla la cei care au aceasta mutatie se deschide calea spre explorarea unor potentiale noi tinte de interventie pentru pierderea în greutate pentru toti oamenii”, noteaza cercetatoarea. Dr. Dumbell considera ca mutatia ZFHX3, care joaca un rol similar la soareci si la oameni, poate „explica modul în care unii oameni au un apetit mai scazut si, prin urmare, tind sa nu ia în greutate la fel de mult ca altii”. În timp ce toata lumea are gena ZFHX3, se crede ca mutatia specifica care ar conduce acest mecanism exista doar la 4- din populatie. „Este probabil una dintre multele mutatii diferite care fac ca oamenii sa fie diferiti în ceea ce priveste capacitatea lor naturala de a tine o dieta, în primul rând”, explica dr. Dumbell. Pentru studiu, cercetatorii au monitorizat aportul alimentar al soarecilor cu gena ZFHX3 mutanta, alaturi de cei care nu aveau aceasta variatie genetica. Ei au descoperit ca cei cu mutatia aveau un consum mai mic de alimente, o lungime mai mica a corpului si niveluri mai scazute de insulina si un alt hormon cunoscut sub numele de leptina, care ajuta la reglarea greutatii corporale. De asemenea, acesti soareci mâncau cu aproximativ 12- mai putin, iar la vârsta de un an cântareau cu aproximativ 20- mai putin decât cei care nu aveau mutatia. Cercetatorii au declarat ca nivelurile mai scazute de insulina sugereaza ca soarecii cu mai putina grasime corporala au o reglare mai sanatoasa a zaharului din sânge si, prin urmare, sunt mai putin susceptibili de a fi expusi riscului unor afectiuni precum diabetul zaharat de tip 2 si bolile de inima. În continuare cercetatorii vor analiza modul în care gena ZFHX3 actioneaza în parti cheie ale creierului. Acest lucru va ajuta la aflarea modului în care gena actioneaza pentru a schimba cât de mult manânca soarecii sau cât de rapid este metabolismul lor, permitând cercetatorilor sa înteleaga modul în care diferite persoane reusesc sa-si mentina natural o greutate sanatoasa.
