Soarele înca se iteste (sau hlizeste) o vreme de dupa deal. Dar e cald-cald. Draci! Mamici în capoate matlasate, tragând vârtos din tigara, trec cu landourile la vale. Fetitele mai mari împing landourile cu surorile sau fratiorii mai mici. Kinderii urla. Masini... masini... masini. Cu aceasta ocazie femeile îsi extrag barbatii de la crâsma. Noroc de cai: ei stiu sa astepte, apoi animalul stie drumul. Caii se baliga în drum. Proprietarii sunt deja capsati. Noroc de cai, care stiu sa astepte rabdatori. Apoi stiu drumul. Caii se baliga. Aburii baligilor ude pe asfelt se urca în empireu. Avionele dinspre Bucale trec printre dealul Paunului si dealul Blanariu din Tomesti. Motocoasele neascutite (noua moda nationala) înceteaza a mai taia iarba. O taie ca la mama ei, hârâind si hâscând. Câinele nostru si al tig... pardon, romilor au ce se hârâi! Masinile micute ca niste buburuze se întorc grabite acasa. Trec si pârtâitoare din astea noi – cu zgomot mare. Tatal si bunicul meu au fost au fost niste vizionari – au facut casa în anii 50 la vreo 15 metri de drum. Tinând seama de circulatia de azi, slava Domnului, suntem fericiti. „De-ar fi facut-o la 30, era si mai bine”, îmi zice Maria. Janele trece cu trotoreta lui, având pe unul în spate. Vorbesc tare, ca nebunii: „Hai la Daniel, ca la el îi deschis”. Ora 8.30 si oamenii înca stau cu usile si ferestrele închise. Catelusa noastra Duca sufla din greu pe trotuarul dinspe poarta. O fatuca mai mult goluta vine de la magazin: flasc-flasc fac slapii. Si în niste pantalonasi scurti-scurti. Vorba poetului: Zau ca-mi vine sa las balta toate interesele. Un tractor trece la vale. Ia uite, domnule, mai si lucreaza unii! Crâsmaritele îsi freaca mâinile cu placere: înca un gheseft! Trop-trop-trop! fac carutele pe asfalt la vale. „Acu cu asfaltul ista – zice mama – parca zici ca-s numai caruti de boieri.” Se racoreste cât de cât. O masina bengoasa de tig... pardon romi trece cu muzica data la maxim: Buuum-buuum-bum-bum-bum! Apoi se instaureaza navoadele singuratatii. Doar câinii. Noapte. Gata. Mama închide cu zece zavoare toate portile, usile. Nu-i chip s-o dezvat. Asa s-a învatat de mica. La Goruni, pe când era fata, aveau casa în capul satului, sub padure. Acum suntem în mijlocul satului. Si lumea s-a schimbat. Acum, cum spune o vorba veche, hotii nu mai sunt în codri, ci în cantalarii. Dar iarasi o masina cu un ciumpalac teapan la volan trece (buuum-buum-bum-bum-bum). Nori bulbucati pe cer. Doamne, ad-o! Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist
