Personajele lui Ondaatje stau, prin urmare, sub semnul „dublei critici”, adica, în limbajul postcolonial, sub semnul „dublei identitati”. De aici rezulta tipologii maleabile, dar si, paradoxal, neconcesive. Problema identitatii traverseaza ca un fir rosu opera lui Michael Ondaatje (n. 1943). Provenit din îndepartata Sri Lanka, educat în Anglia si naturalizat (din 1962) în Canada, scriitorul a trait, cu intensitate maxima, „dedublarile” culturale, descrise atât de plastic de Edward Said în Orientalism, folosindu-le ulterior ca sursa primara de inspiratie pentru epicul lui. Înca din primul roman publicat de autor (în 1976), Coming Through the Slaughter - biografia romantata a pionierului jazz-ului din New Orleans, Buddy Bolden - se simte compulsia lui Ondaatje pentru naturile bipolare. Muzicianul-protagonist a fost schizoid, mai ales în ultimele luni de viata, când personalitatea scindata i-a întunecat complet ratiunea. Textul volumului e redactat „sincopat”, faptul trimitând simbolic la dualitatea irepresibila a lui Bolden. Tema identitatii descompuse se va pastra si în cartile de mai târziu. In the Skin of a Lion (1987) se ocupa de „depersonalizarile” si „repersonalizarile” imigrantilor canadieni din Toronto, de la începutul secolului XX, disecând psihologic angoasele zorilor de istorie. Anil’s Ghost (2000) aduce în prim plan drama unei femei din Sri Lanka, educata în America, dar revenita acasa si obligata sa lupte cu stereotipurile mentalitare ale unei lumi pe care nu si-o mai poate asuma integral. Divisadero (2007) muta investigatia identitara pe palierul relatiilor de familie, în conditiile în care familia aleasa pentru exemplificare narativa este amestecata ca descendenta si profund ambigua emotional. În mod straniu totusi, noi nu-i vedem niciodata pe eroii lui Ondaatje luptându-se pentru a defini o unica traiectorie a personalitatii lor. Ei accepta confuzia identitara cu un fel de resemnare ontologica, parând sa înteleaga, senin, ca dubla ori multipla identitate reprezinta un dat al (post)modernitatii careia îi apartin. Romanul cel mai aclamat al lui Ondaatje, distins cu Booker Prize, tradus în numeroase limbi (inclusiv în româna, la Polirom - unde, de altfel, a si fost reeditat), ecranizat cu imens succes, The English Patient/ Pacientul englez (1992), transforma dilema identitara în nucleu epic. În timpul ultimului razboi mondial (sa speram, în strania lume de azi, ce a debutat brutal în februarie 2022, ca îl vom putea numi în continuare asa - „ultimul”...), Hana, sora medicala canadiana, îngrijeste, în Italia, un pacient ars, supravietuitor al unei terifiante prabusiri aviatice. Amnezic, acesta pretinde ca nu mai are nici o amintire din viata sa de pâna atunci. În realitate, el a uitat deliberat tot ce însemnase identitatea lui anterioara si, în primul rând, ca se numeste László de Almásy. Membru într-o echipa engleza de cartografi si implicat într-o pasionala relatie adultera cu Katherine, sotia colegului sau, Geoffrey Clifton, „pacientul” a avut de îndurat furia sotului înselat, care, stiind de legatura celor doi, prabuseste intentionat avionul unde se afla, la un moment dat, întregul triunghi amoros. Desi László si Katherine supravietuiesc, barbatul este nevoit sa-si abandoneze iubita ranita pentru a aduce ajutoare. Spre uimirea lui va fi arestat de britanici pentru spionaj, pierzând-o definitiv pe Katherine. Drama identitara a eroului se oglindeste, în roman, si în psihologiile altor personaje. Caravaggio (spionul canadian torturat de nazisti) îsi „uita” vechea „ocupatie” de hot, Hana se depersonalizeaza în razboi, iar genistul indian Kip pierde, într-o clipa, tot ceea ce civilizatia colonizatoare reusise sa realizeze în ani lungi de „asimilare”. Desi integrat mentalitatii apusene, tânarul militar „se decompune” cultural, aflând ca americanii au lansat bomba atomica la Hiroshima. Convingerea sa ferma este ca ei nu ar fi facut-o, daca în locul japonezilor s-ar fi aflat o natiune alba. Personajele lui Ondaatje stau, prin urmare, sub semnul „dublei critici”, adica, în limbajul postcolonial, sub semnul „dublei identitati”. De aici rezulta tipologii maleabile, dar si, paradoxal, neconcesive. Romanele canadianului srilankez constituie, prin urmare, o lectura importanta legata de tribulatiile individului (post)modern. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
