Cum studiile de gen ne învata ca diferentele sexuale sunt în întregime construite si ca aceste diferente sunt rezultatul dominatiei masculine, e urgenta eliminarea stereotipurilor în alegerea jucariilor. În urma cu doua-trei saptamâni am dat, pe canalul TV5, peste un film mai putin obisnuit, desi TV5 e un post extrem de receptiv la tot ce înseamna idei progresiste. Cele câteva rânduri de prezentare, din partea de jos a ecranului, anuntau ca e vorba de o familie, ca barbatul se simte tot mai rau, mai stingher în pielea lui de barbat si ca sotia face eforturi pentru ca, totusi, cuplul sa nu se destrame. Prezentarea mi-a stârnit curiozitatea asa ca, desi pierdusem începutul, am ramas pe film, gândindu-ma ca voi putea urmari firul actiunii. Si chiar asa a fost. Într-adevar, o familie ce parea unita, cu doi copii, numai ca barbatul era în mod vizibil nefericit, se ascundea într-o camera si îsi punea haine de femeie, pe care le procurase cine stie cum. Nevasta-sa îi descopera secretul, ramâne calma, destinsa, si încearca sa gaseasca modalitatea prin care sa-i arate sotului întelegere deplina. Prilejul se iveste curând. Merg amândoi la cumparaturi, intra într-un magazin de pantofi, ea îsi ia o pereche, îl întreaba pe sot ce parere are, sotul raspunde ca pantofii îi plac foarte mult, la care sotia o abordeaza abrupt pe vânzatoare si o roaga sa caute o pereche, acelasi model, dar „numarul 43, pentru o prietena”, zis si facut, sotii se întorc acasa, ea zâmbitoare, el parca nevenindu-i sa creada, dupa care el se închide într-o camera, îsi pune pantofii cei noi si face câtiva pasi, fara probleme, desi tocurile sunt destul de înalte. În acest punct, intensitatea emotionala fiind foarte ridicata, iar eu având recomandare de la medici sa evit emotiile, am schimbat canalul. Mi-am amintit de acele secvente, care prin tezismul lor grosier trimiteau la cele mai autentice productii ale realismului socialist, citind un excelent editorial (excelent, asa cum sunt toate textele sale) al lui Valérie Toranian din La Revue des Deux Mondes. Pornind de la o carte de Sabine Prokhoris (carte, pare-se, foarte incorecta politic), Toranian aborda un fenomen a carui amploare am ignorat-o si despre care se zice ca face ravagii în rândurile generatiei tinere: refuzul hetero-sexualitatii si asumarea, cu orice pret, a altei identitati sexuale. Un reportaj realizat de ziaristii de la Le Monde (ziar foarte favorabil acestor noi tendinte) prezinta cazurile unor adolescente de 14-15 ani disperate ca sunt „normale”. Iata ce spune Clara, 14 ani: „Sunt atât de hetero încât nu reusesc nici macar sa sarut o fata, ceea ce ma deprima”, cu atât mai mult cu cât „jumatate din elevii de la liceul meu sunt bi, fiindca asta e trendul acum” (sigur ca da, doar pâna si Superman…). A fi bi, spune Suzanne, o alta adolescenta, este un semn de deschidere a spiritului, adaugând ca a fost foarte fericita când a vazut-o pe surioara ei de 7 ani sarutând, în timpul unei recreatii, o alta fetita. Pe retelele de socializare, cea mai mare trecere o are identitatea pan (sau neutra), deschisa tuturor sexualitatilor. „Hetero-normalitatea, noteaza Valérie Toranian, pare sa devina cosmarul tinerelor generatii care refuza lumea pe care o primesc de la generatiile anterioare.” Exista o întreaga nebuloasa ideologica unde s-au plamadit aceste idei: intra aici multi sociologi militanti, apoi stângisti care reîncalzesc ciorba marxista, feministe radicale, ecologisti exaltati etc., etc. Una dintre figurile cunoscute ale ecologistilor francezi, Sandrine Rousseau, care a candidat pentru a obtine investitura partidului la prezidentialele de anul viitor, a declarat ca e multumita de viata ei de cuplu întrucât barbatul alaturi de care traieste e „deconstruit”. A lasat sa se înteleaga, presupun, ca s-a eliberat de servitutile societatii patriarhale. În mare voga e un autor de studii de gen, filozof si sociolog, Paul B.Preciado. De fapt, pe el îl chema initial Beatriz Preciado (B. vine de la Beatriz), în 2008 s-a prezentat drept lesbiana (a trait o vreme cu scriitoarea Virginie Despentes), apoi ca non-binar, ulterior ca „trans in between neoperat”, în ianuarie 2015 a ales numele Paul si genul masculin, în noiembrie anul urmator schimbarea a fost înregistrata si în actele de stare civila. E o voce foarte ascultata în anumite medii, publica la edituri mari, a teoretizat conceptul de „contra-sexualitate” si a cerut abolirea casatoriei heterosexuale, deoarece e o institutie care legitimeaza violenta. Aceste schimbari cer o vigilenta sporita caci mentalitatile retrograde se insinueaza acolo unde te-ai astepta mai putin. Binecunoscutul fabricant de jucarii Lego a decis sa suprime „stereotipurile de gen”. În California, aflam din Le Figaro, o lege obliga marile magazine ca pâna în 2024 sa înfiinteze raioane de jucarii fara criterii de gen (as fi tentat sa spun „de-generate”, numai ca acest cuvânt creeaza o regretabila ambiguitate). Cum studiile de gen ne învata ca diferentele sexuale sunt în întregime construite si ca aceste diferente sunt rezultatul dominatiei masculine, e urgenta eliminarea stereotipurilor în alegerea jucariilor. Socioloaga Christine Delphy (promotoare a „feminismului materialist”) ne asigura chiar ca stereotipurile de gen se manifesta înca înainte de nasterea copilului, dat fiind ca acum parintii stiu daca vor avea o fata sau un baiat. În consecinta, spune dna Delphy, „e absolut necesar sa-i sensibilizam si sa-i educam pe parinti în spiritul egalitatii dintre fete si baieti, si asta înca în timpul sarcinii”. Reeducarea uterina (cum o numeste, inspirat, jurnalista Eugénie Bastié), iata o idee care ar avea mare succes si în Coreea de Nord. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
