Borderline Art Space deschide joi, 5 octombrie, începând cu ora 18, expozitia de pictura a artistului clujean Nicolae Romanitan. Curatoriata de Horia Lipot, expozitia intitulata „Dezvrajit” poate fi vizitata pâna la data de 1 noiembrie. În centrul artistic clujean, cu a sa specificitate a mediului picturii, se picteaza mai mult decât adesea, frumos. Realist, foto sau hiper realist, iar daca vorbim de compozitii abstracte, predomina cele analitice, în blocuri de culoare ce cauta temperatura perfecta între culori. Se picteaza pe suporturi parietale bine definite si preparate, predominanta pânza, ca în centrele artistice cu traditie, este majoritar din in. Existând si un sistem bine format deja al pietei primare, lucrarile, chiar si în rândul generatiei foarte tinere, sunt adesea înramate. Parte la fel de importanta a aceluiasi sistem bine definit, al exportului cultural constant catre vest, din ultimii deja aproape 20 de ani, este ca majoritatea artistilor asimilati circuitului, fie el institutional sau al pietei, detin doctorate, iar indiferent de mediul pe care îl practica mai toate sunt sustinute în genul picturii. Deci la Cluj se picteaza si se picteaza în general, academic, frumos. Nu însa si Nicolae Romanitan a carui lucrari, adesea pe suporturi precare, gasite sau recuperate, sunt definite în primul rând de o autenticitate frapanta, de nostalgia unei tactilitati si materialitati pregnante, ca raspuns tocmai la preconizata lor obsolescenta într-o lume tot mai inevitabil accelerata spre imeterialul complet, bolean si sec, din limbaj articulat pe 1 si 0 ca un vis urât al opozitiei binarelor. Am preferat sa folosesc frumos în loc de estetic, deoarece nu întotdeauna acesta este si autentic, sau real, cum pentru vechii greci, kallos avea deopotriva si sensul de folositor. Vorbim ironic de acel frumos care defineste tot mai mult starea lumii-ambalaj tipica pietelor de capital deschise de astazi, în care imaginea tip cea mai prezenta vizual este cea a reclamei, sau a identitatii personale transformate prin filtre comerciale. Multe dintre subiectele, materialele alese, iar uneori chiar tehnicile folosite de Nicolae Romanitan - precum desenul hasurat în pix - sunt atât de specifice generatiei numite categorial mileniale, sau Y. Artefactele si arsenalul iconografic sunt din categoria celor arahic-digitale, ca stop-cadre din jocuri SEGA, placi de baza expuse asemeni unei excarnatii digitale, CD-uri si CD-ROM-uri despre care statisticile speculative de azi ne spun ca generatiile actuale nici nu mai stiu exact cum arata, computere nouazeciste cu carcasa voluminoasa si orizontala desfasurate instalationist pe pardoseala cu circuitele la vedere, ca si când artistul ar fi gata sa predea o lectie de anatomie, fireste digitala. Adeea folosite ca suport pentru aceste iteratii tehno-apocaliptice sunt la polul opus artefacte domestic-calde, care defineau carcasa structurala pe care aceste fantezii proto-digitale, primele ale pietei libere proaspat deschise în anii '90 se desfasurau: faianta alba si ieftina, linoleum, bucati de mobilier sau de tencuiala recuperate, ori tablouri cu naturi statice cu fructe plastifiate care decorau holurile întunecoase ale blocurilor socialiste. Adesea scenele lui Nicolae Romanitan par stilistic o fuziune îngrijita, a designului grafic si picturii. Reprezentarea eficienta a unui post-apocalipitc al singularitatii tehnologice este alimentata de un efect compus spatial-pictural-emotional, care sparge diviziunile între ceea ce simti, ceea ce vezi si ceea ce pare ca într-un vis. Dispuse în planul imaginii cu materialitatea densa a lucrurilor îndesate în graba într-un rucsac, gata de plecare, obiectele din scenele sale se prabusesc ubicuu în spatiul arhitectural si psihologic interior. În corpurile personajelor reprezentate mai mereu ca singure-pe-lume, având alura de autoportret mascat adesea în scene ale istoriei sau istoriei artei, întrolocate cu tehnologia operata deloc simbiotic în corp, prin partea sa hardware a implanturilor dureroase si nu cea software a celor programabile si amnezice, vedem momente de agonie, singuratate, înfrângere, dar si de tandrete si extaz, exprimate într-un stil autodidact, detaliat maniacal, abordând partea caricaturala a speciei realismului, care este mai degraba specifica modernismului american decât european; desigur, influenta majora a generatiei amintite. Aceste lucrari marturisesc clar despre frumusetea unei lumi aflate în sau spre prabusire, în curs accelerat de dezvrajire, ca si cum un indvid al anului 2050 dupa ce îsi va fi scos casca VR, observa ca în cei câtiva ani de realitate virtuala continua în locuri utopice, în jurul sau lucrurile reale, au început sa se prabuseasca, sa se defecteze. O stare de gratie a Antropocenului târziu, la limita obiectiva a haosului, despre care un alt clujean, Ovio Olaru, scrie în volumul „Pilotul”: (...) ”Suntem în stare de foarte multe, dovada ca încetinim rotatia planetei cu constructiile noastre si avem oase de taria granitului pe care le rupem fara risc în accidente de masinarii nu sunem perisabili, pentru ca am depasit stadiul animal si ne reparam pe cale artificiala ”(...) Nicolae Romanitan (n.1991) este un artist multidisciplinar care exploreaza diferite realitati precum jocurile video, seriale de animatie/filme, reviste, manuscrise medievale si alte medii uitate, cautând o corespondenta cu evenimentele istoriei recente sau pur si simplu pentru a scoate în evidenta lumea materiala a unor simboluri cu o iconicitate puternica sau artefacte cât mai tactile. Este de-asemenea într-o continua cautare a legaturilor istoriei artei cu posibilele realitati alternative. Reuseste sa dezvaluie semnificatii profunde, în anumite momente concentrându-se asupra aspectelor mai întunecate ale vietii, cum ar fi alienarea, postumanitatea, eroticul, durerea, violenta, absurditatea razboiului, totul vazut în mod profund existential, infuzat cu o ironie necrutatoare. În practica de atelier picteaza si deseneaza, însa abordeaza si arta digitala sau fotografia în proiecte specifice. Principalul sau interes în ultima perioada a fost sa dezvolte si sa înfatiseze teme care abordeaza conceptul de „after-life” si sa se concentreze asupra motivului ucigasului de demoni si asupra diferitelor moduri de a vedea viata si moartea, în diferite tehnici, în special pictura în ulei pe diferite suporturi. Expozitia este organizata de Borderline Art Space prin Asociatia Culturala AltIasi si face parte din proiectul „Evadari post-umane”, co-finantat de AFCN si Primaria Municipiului Iasi. Sponsor: Gramma. Parteneri media: TVR Iasi, Radio România Cultural, Ziarul de Iasi, Modernism.ro.
