E calugaros la înfatisare, pare fioros de la distanta cu barba sa impozanta, dar e mai abordabil decât un copil pus pe joaca. Nu este niciodata stresat, grabit, chiar daca se afla în întârziere la câte un eveniment important. Rareori poate fi vazut îngândurat, atunci când sesizeaza lucruri dureroase în jurul sau, în societate, în Biserica. Tinerii îi cauta prezenta, intelectualii se bucura sa le fie interlocutor, oamenii simpli îi cer povata. Nu e iubit de toti, dar cine este, în ziua de azi? Chiar si asa, nu l-am vazut vreodata reactionând la atacuri, bârfe, rautati. Le ia ca pe un firesc, ca si cum asa se cuvine noua sa patimim. Pentru ca „poate duce”, are responsabilitati cât pentru mai multi oameni. Coordoneaza de mai multi ani activitatile cu tinerii din Arhiepiscopia Iasilor, mai ales în calitate de consilier în cadrul Sectorului de Misiune. Este si staret al Manastirii Bucium, poate deloc întâmplator. Ziua sa de nastere (12 iulie) o gasim în calendarul nostru drept zi de „Cinstire a Sfintei Icoane Prodromita de la Muntele Athos”, icoana pictata la Iasi în 1863, care a stat mai întâi în aceasta manastire înainte de a ajunge în Sfântul Munte. Chiar în ziua în care praznuim pe Sfântul Sofronie de la Essex, în ajunul zilei de 12 iulie, am primit primul exemplar dintr-o carte proaspat iesita din tipar si care cuprinde povestiri ale Parintelui Nicodim Petre*. A fost un fel de cadou de nastere facut de fratele sau, tot staret de manastire, Parintele Iustin Petre. Am parcurs-o dintr-o suflare! Se citeste usor, dar se asaza adânc la inima. Pe manseta unei coperte, profesorul universitar Nicu Gavriluta surprinde esenta acestei lucrari în câteva fraze: „Cartea de fata contine povestioare pline de tâlc, presarate cu umor fin si pagini admirabile despre suferinta tacuta a multor oameni. Cu toate acestea, parintele Nicodim Petre nu se descurajeaza. El stie bine ca necazurile si încercarile vietii pot deveni, daca ni le asumam duhovniceste, veritabile probe ale initierii. Învatam sa facem binele din rau atunci când nu avem ceva mai bun la îndemâna. Tot ceea ce ni se întâmpla în viata nu este zadarnic. Toate au un tâlc al lor, cu conditia sa stim a practica o hermeneutica a facticitatii”. Pentru mine, este izbitoare simplitatea scriiturii si lipsa oricaror pretiozitati sau savantlâcuri cu parfum teologic, cum se mai obisnuieste astazi. Doar câte o metafora lumineaza precum artificiile, din când în când, paginile. Am citit-o chiar dupa ce am primit un mesaj din diaspora, de la un fost ucenic crescut la scoala Talpalarilor, Parintele Ieromonah Sofian Gaman, care mi-a trimis o spusa a Sfântului Sofronie Saharov: „Cu theologia abstracta este cu neputinta a atinge desavârsirea. În viata istorica, puterea în Biserica este data nu sfintilor, ci carturarilor, si în aceasta consta tragedia lumii si a Bisericii”. Într-adevar, avem nevoie de mai putine cuvinte mestesugit rostuite si mai mult de relatari din viata concreta, traita cât mai autentic în Hristos. Cartea Parintelui Nicodim Petre e o smerita marturie despre cum întâmplarile vietii pot ridica mintea la Dumnezeu. Iar la capatul povestilor este Povestea fara de sfârsit a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. Ce am mai putea spune? Doar sa ne lasam atinsi la inima de gândul autorului:„Odata si odata va sosi clipa în care nu ne vom mai putea urca în autobuzul cel grabit si vom ramâne si noi în afara lui. Atunci, în afara timpului, vom avea tihna sa luam fiecare amintire-n parte, s-o scuturam de praf, s-o privim pe îndelete. Atunci vom întelege ca ar fi fost mai bine sa ne fi lucrat altfel amintirile. Ar fi trebuit sa le fi împodobit mai mult, sa le fi slefuit mai atent, sa fi pus în ele mai multa lumina” (pp. 166-167). * „Fiul Meu, tu înca n-ai ajuns Acasa. Popasuri de calatorie alaturi de Parintele Arhimandrit Nicodim Petre”, Editor Parintele Iustin Petre, staretul Manastirii „Sfântul Ioan Casian”, Editura Revistei Timpul, Iasi, 2023.
