Un iesean si-a dat în judecata propria bunica, cerând magistratilor sa constate ca aceasta este moarta. În lipsa cadavrului, decesul prezumat al unei persoane poate fi stabilit doar pe cale judecatoreasca, ca pârât fiind citata persoana în cauza. În fata magistratilor Judecatoriei, V.V. a aratat ca bunica sa, N.S., disparuse în 1995, nemaiexistând niciun indiciu ca s-ar mai afla în viata. La momentul respectiv, politistii apreciau ca femeia decedase, fara a se pronunta însa ferm în acest sens. Dintru început, judecatorii i-au cerut lui V.V. sa publice în presa anuntul despre deschiderea procedurii de declarare a mortii, cererea fiind afisata si la ultimul domiciliu al lui N.S., la sediul primariei Voinesti, comuna în care aceasta locuise si la sediul Judecatoriei. Timp de doua luni, orice persoana care cunostea detalii despre soarta lui N.S. era invitata sa le comunice. Totodata, magistratii au cerut detalii de la Inspectoratul de Politie, primaria Voinesti si Oficiul de Cadastru. Din raspunsul dat de IPJ, a rezultat ca femeia disparuse de fapt în 1997. Avea probleme neurologice si plecase pur si simplu de acasa, fara a se mai întoarce. Familia anuntase disparitia, dar cercetarile facute de politisti nu au dus la un rezultat concret. Dupa aproximativ doua saptamâni de la disparitia lui N.S., într-o gradina din apropierea locuintei sale fusesera descoperit un fragment de picior uman si articole de îmbracaminte care fusesera identificate de fiica femeii. În 1997, Politia nu avea mijloacele tehnice necesare pentru a identifica cu certitudine o persoana dupa profilul genetic, prin urmare cazul neputând fi solutionat. Conform legii, o persoana disparuta poate fi declarata decedata dupa trecerea a minim doi ani de la data ultimelor informatii din care rezulta ca se mai afla în viata. „Instanta retine temeinicia cererii formulata de reclamantul V.V., justificat de faptul ca bunica acestuia, pârâta N.S. este disparuta din data de 30.09.1997, data la care a plecat de la locuinta sa fara a mai reveni si fara a mai fi gasita de membrii familiei. Potrivit IPJ Iasi rezulta indicii ca aceasta a încetat din viata înca din anul 1997, trecând astfel cu mult termenul de 2 ani de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezulta ca pârâta era în viata. Având în vedere ca pârâta era cunoscuta cu o boala neurologica, ca la putin timp de la momentul declararii disparitiei sale au fost gasite mai multe fragmente umane care ar fi apartinut pârâtei, iar raportat la momentul pronuntarii prezentei sentinte pârâta ar avea 101 ani daca ar fi în viata, reprezinta suficiente date care sa conduca la concluzia ca pârâta este încetata din viata la acest moment”, au apreciat magistratii. Femeia a fost declarata decedata. Conform legii, data prezumata a decesului este stabilita ca fiind ultima zi a lunii în care persoana disparuta a fost vazuta pentru ultima data. În acest caz, era chiar ziua disparitiei sale, 30 septembrie 1997. Formal, în termen de 30 de zile de la sentinta Judecatoriei, hotarârea poate fi atacata cu apel.
