La startul unui nou campionat pentru Politehnica, echipa a început cantonamentul cu lotul aproape conturat, si îl termina cu un lot aproape omogenizat. S-ar putea sa fie un lapsus de memorie, dar de multa vreme nu s-a întâmplat asa ceva în perioadele precompetitionale ale Politehnicii. De obicei, la Iasi, ca si în toate locurile binecuvântate de domnii primari, echipa mergea în cantonament, pe vremuri la Norcia, pe alte vremuri mai bune în Antalya, cu ceea ce a ramas din lotul campionatului recent încheiat, plus câtiva juniori de pepiniera si prospaturi de prin vecini mai necajiti, urmând ca noutatile sa apara direct în cantonament, ba chiar si dupa, nu de multe ori, campionatul batea la usa si mai erau gauri de astupat în formula de start. De precizat ca meteahna asta nu era un obicei strict al administratiei Chirica, ba chiar pe vremea fostului primar era mai încetatenit obiceiul de a se întari lotul la spartul târgului. Iar la spartul târgului nu gasesti ceea ce doresti, ci doar ceea ce apuci. Adica jucatori refuzati în ultimul moment, scosi la mezat din motive disciplinare, sau liberi de contract. Mai vin si impresari dubiosi cu oarece straini îndoielnici si gata lotul. La noi, în dulcele târg, întotdeauna primarul era cheia si lacata la decizii, iar toti ceilalti, de la presedinte la antrenor, erau cu scop (si vot) consultativ în materie de achizitii. Mai ales în ani bisecti, când era vorba de cele alegeri locale, onor edililor Iasului, oricât de microbisti ar fi fost, numai de fotbal nu le ardea. Nici lui Nichita, nici lui Chirica. În concluzie, ocaziile se risipeau una dupa alta, iar torcida ieseana se uita cu jind prin alte parti, unde transferurile se finalizau înca dinaintea încheierii sezonului precedent. Ce s-a întâmplat în acest sezon e înca greu de deslusit pentru un suporter din afara zonei fierbinti. Sa-si fi dat, în sfârsit, seama edilul Mihai Chirica de adevarul elementar, ca lucrurile importante se fac din timp si cu rabdare? Sa fi renuntat la cutuma ca promovarile cele mai de pret apar în anii bisecti? Mai curând cred ca se merge pe ideea ca ”ce-i în mâna nu-i minciuna”, iar în sezoanele electorale batalia pentru fotbal devine mult mai acerba si spinoasa. Nu trebuie neglijat, însa, nici contextul politic bahluvian, în care Chirica nu are - cel putin deocamdata - cine stie ce contracandidat la fotelul roznovan. De asemenea, nu trebuie sa minimalizam nici rolul antrenorului Claudiu Niculescu, oltean cu sânge iute, care nu marseaza la improvizatiile binecunoscute în dealul Copoului. Cert este ca, în sezonul care începe la 6 august, Poli ataca hotarât promovarea, si pare a fi o treaba serioasa. Nu datorita acelui spumos 4-0 cu TSKA Sofia, stiut fiind ca rezultatele din meciurile de pregatire sunt, de cele mai mai multe ori, înselatoare. Nu se poate sti contextul de la echipa bulgara, nu stim nici macar ce se întâmpla în ograda cu balarii de la Dinamo, daramite prin caprariile vecinilor. Mai ales ca, cu exceptia unui Vasvari, Martac si, oarecum, polonezului Tomczyk, numele nou aduse nu sparg urechile, dupa cum nici traseul de tehnician al lui Claudiu Niculescu. Pe lânga premiera de care am vorbit la început, s-a creat posibilitatea unei omogenizari rapide a echipei. Nu trebuie uitata nici concurenta modesta la promovare: Dinamo este într-un scandal perpetuu care nu poate fi stins rapid nici cu zeci de investitori, TSKA Bucuresti (sau CSA Steaua) n-are siguranta dreptului la promovare cu toate promisiunile bombastice venite (si) din ograda federala,Chiajna si Slobozia (ultima, antrenata acum de Costel Enache, tehnician pe care Iasul îl cunoaste bine) par acum doar echipe de pluton, iar despre ambitiile de revenire de la Galati sau Brasov mai este înca de asteptat. S-ar putea ca buturuga groasa sa provina din Secuime, dar este vorba totusi, de doua locuri direct promovabile si doua de baraj. Întorcându-ne de unde am plecat, Poli a început cantonamentul cu un lot aproape întreg (Claudiu Niculescu spune ca mai are nevoie doar de un portar) si l-a încheiat cu un lot aproape omogenizat. Dupa câte am scris la modul critic la adresa Politehnicii, de ce sa nu credem acum ca noua abordare precompetitionala este un semn de bun augur pentru fotbalul din Copou? Text aparut în sectiunea EDITORIAL a Ziarului de Iasi
