Fara nici o îndoiala, muzica pe care o ascultam si împartasim cu altii este parte a individualitatii nostre, a identitatii personale, sociale si culturale, inclusiv prin dorinta de a ne integra, de a corespunde sau a ne diferentia de majoritate. Departe de a fi doar distractie sau o experienta pur estetica, muzica este un limbaj în sine, care se dezvolta continuu, odata cu omenirea. Înca de când eram elev de gimnaziu, una dintre primele întrebari pe care le puneam persoanelor cu care intram în contact, în vederea unei relatii de prietenie, era legata de ce fel de muzica asculta. Raspunsurile pe care le primeam îmi spuneau mai multe decât realizam atunci despre persoanele în cauza si, de cele mai multe ori, acest „filtru” s-a dovedit a fi unul corect. Aparent, întrebarea este una dintre cele mai comune, atunci când oamenii încearca sa se cunoasca unul pe altul. În momentul în care dezvaluim preferintele noastre muzicale, spunem mult mai mult decât am crede despre personalitatea noastra, valorile proprii, mediul în care am crescut, cine si ce ne-a influentat si stilul de viata pe care-l avem. De aceea, nu neaparat întâmplator, chiar daca uneori inconstient, destui aleg sa nu spuna adevarul sau sa cosmetizeze raspunsul la aceasta întrebare. Sunt numeroase persoane capabile sa intuiasca despre noi mai mult decât am fi confortabili sa etalam de la început, iar acest fapt determina reticenta unora de a-si marturisi preferintele reale, alegând raspunsuri mai usor de acceptat social, care sa nu dezvaluie anumite valori, alegeri sau tipuri de personalitate si care sa nu stârneasca reactii de respingere (vezi cazul manelelor). S-a inventat si un termen care relativizeaza abordarea unor genuri ce pot aprinde controverse: ascultarea ironica a muzicii. Daca configurarea gusturilor muzicale pentru a corespunde unei anumite identitati e mai frecventa în adolescenta si tinerete, studiile arata ca, pe masura ce oamenii înainteaza în vârsta, sunt mai dispusi sa-si asume preferintele. Conform cercetatorilor Matthias Mehl si James Pennebaker, un om obisnuit asculta muzica aproximativ 14- din timpul în care este treaz, ceea ce este similar cu timpul petrecut în fata televizorului si cam jumatate din perioada în care este implicat în conversatii. Presupunând ca ramân 16 ore din zi dupa ce scadem timpul petrecut dormind, rezulta doua ore si jumatate în care asculta muzica zilnic. Acest lucru nu înseamna ca cele doua ore si jumatate reprezinta o expunere constienta, asumata: fiecare zi aduce o combinatie de ascultare voluntara si involuntara, în functie de contextul în care persoana îsi desfasoara viata. E muzica pe care o poate alege, de la cea ascultata în masina sau la casti în drum spre serviciu, la playlisturile motivationale de la sala sau din timpul alergarii sau la cea pe care o alege acasa, la pick-up, combina sau de pe serviciile de streaming online. O alta parte importanta este muzica pe care nu o putem de obicei alege, precum cea din baruri si restaurante, din magazinele unde ne facem cumparaturile sau pe care o ascultam la petrecerile din localuri publice sau când suntem invitati în cadru privat. Predilectia indivizilor pentru un anumit gen muzical depinde în general de factori circumstantiali, precum mediul în care ne-am dezvoltat, conditiile sociale si economice, identitatea pe care si-au construit-o sau pe care vor sa o afiseze. Un studiu care a avut loc la Universitatea din Austin (Texas) în 2003 a aratat ca exista însa si patru dimensiuni legate de caracteristicile sonore si emotionale ale muzicii: contemplativa si complexa (jazz, muzica clasica, folk); intensa si rebela (rock, alternativa, metal, punk); vesela si conventionala (country, coloane sonore, muzica religioasa si pop); energica si ritmica (hip-hop, soul, funk, electronica). Astfel, iubitorii de jazz, folk si muzica clasica se cred mai inteligenti si toleranti, sunt deschisi catre noi experiente, au vederi politice progresiste, abilitati verbale ridicate si stabilitate emotionala. Ascultatorii de pop, country si muzica religioasa sunt mai degraba conservatori în vederile politice, extrovertiti, agreabili si constinciosi. Se considera atractivi fizic, însa sunt mai putin stabili emotional, iar abilitatile verbale sunt mai reduse. Cei care prefera rock-ul, metalul sau muzica alternativa sunt, în general, determinati, mai duri si dominatori fata de cei pe care-i percep drept inferiori. Sunt extrovertiti, la rândul lor, si se considera extrem de inteligenti. Cei care asculta muzica dance, hip-hop, soul sau funk au vedere politice liberale, sunt atletici si tind mai degraba sa ierte decât sa exploateze greselile altora. Alte studii, precum cel realizat pe 4000 de utilizatori ai aplicatiei Facebook myPersonality care au ascultat si evaluat 50 de cântece apartinând unui numar de 26 de genuri muzicale, arata ca gusturile sunt influentate si de modul de gândire. Cei care sunt mai empatici si se orienteaza spre cariere creative prefera o muzica mai linistita si contemplativa (indie-rock, folk, R&B, country), în timp ce cei care au o gândire sistematica, interesati de concepte si relatiile matematice din diverse sisteme, activând în stiinte reale, prefera o muzica mai intensa, vesela si complexa (clasica, jazz). Desi exista si alte cercetari care par sa contrazica existenta unei legaturi incontestabile între tipul de muzica si trasaturi ale personalitatii, mai toate studiile sunt de acord ca a fi deschis si catre alte genuri muzicale pe care în mod normal nu le asculti are un efect pozitiv pe termen lung asupra creierului. Fara nici o îndoiala, muzica pe care o ascultam si împartasim cu altii este parte a individualitatii nostre, a identitatii personale, sociale si culturale, inclusiv prin dorinta de a ne integra, de a corespunde sau a ne diferentia de majoritate. Departe de a fi doar distractie sau o experienta pur estetica, muzica este un limbaj în sine, care se dezvolta continuu, odata cu omenirea. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
