Viata Ecaterinei Ilisei, nascuta Serbu, si purtând din 1960 pâna la casatoria din 22 noiembrie 1965 numele de Moldovan, cel a bunicilor materni, care o înfiasera spre a o scapa de anatema „originii nesanatoase”, stigmat al regimului comunist, a fost harazita de Dumnezeu sa-si rânduiasca viata sub semnul frumusetii. Fusese plamadita sa fie chip al splendorii umane. Darul minunatei înfatisarii fizice se împreuna fericit cu luminiscenta launtrica, cea sufleteasca. Acest tot armonic lasa impresia puternica a unei modelari exemplare. Ceea ce Ecaterina primise din parinti în parinti, prin acea educatie a iubirii si a exigentei, sporea cu vietuirea ei zilnica sub binecuvântarea frumosului în formele lui elevate. Dobândise înca din copilarie voluptatea dedulcirii din zabava cetitului cartilor. Nu trecea zi aproape, fara un ritual „vinovat”. Era trimisa la somn înainte de miezul noptii. Dormea în odaia mai mare a modestei locuinte din centrul Constantei si dupa ce parintii închideau usa celelaltei încaperi, aprindea veioza, o tragea sub plapuma, ori cearsaf, si se mai înfrupta din marea ei placere, lectura. Fata cuminte, care n-ar fi iesit cu nici un chip din cuvântul parintilor, pacatuia printr-o nesupunere de mare noblete. Tot în acea vreme a început a se împartasi din merindea unica a spectacolului de teatru si de opera. Frecventa cu asiduitate, mai ales cu Aneta, mama ei, pentru care fata aceasta cu stea în frunte era lumina ochilor, scenele constantene. Pasiunea pentru izvodirile frumosului artistic a înflorit în cetatea Bucurestilor. A pasit în aceasta lume fascinanta calauzita de marele artist liric David Ohanesian. La Constanta o initiase în universul liric tenorul Vasile Moldoveanu, cel care avea sa faca o stralucita cariera internationala. Perioada bucuresteana, 1959-1961, când a urmat cursurile Scolii Tehnice de Stenodactilografie în limba franceza, ca urmare a scoaterii ei din examenul de admitere la Universitatea Bucuresti din pricini cadriste, a fost una fasta, a rafinarii gustului artistic. Venind la Iasi în 1963, când, din luna octombrie, am devenit prieteni, Ecaterina, studenta la Facultatea de Filologie, Sectia Franceza, a Universitatii „Al.I. Cuza”, a simtit ca a pasit într-un regat al spiritului academic si artelor. Rezona din toata fiinta cu cetatea aceasta a umanioarelor, pentru ca se acorda cu profunzimea etosului sau, cu sensibilitatea ei de o factura speciala, cu mistuitoarea atractie pentru frumos. La Iasi, spre deosebire de Constanta, oras levantin, cu o amprenta negustoreasca si de navigatie, ce nu se potrivea cu firea ei, era în largul sau. Împreuna, în cei doi ani si ceva de prietenie curata si în aproape 55 de casatorie, am ucenicit împreuna la clasici. În Iasi ni s-au deschis camarile cele pline de comorile zamislite de zugravii de subtire din celestul târg si din tot cuprinsul României. Multi ne-au devenit prieteni si privilegiul de a avea în casa, sub ochi, privelistile lor încântatoare, ne-a daruit satisfactii fara seaman. Artistii o pretuiau si ea, la rându-i, îi venera. La zi aniversara veneau acasa la noi sa o firitiseasca si aduceau drept ofranda o pânza. Îmi amintesc de multe asemenea emotionante momente. Se întâmpla în mai, în ziua de 18. Casa noastra era potopita de flori. Cele naturale, atât de iubite de Doamna mea, se împerecheau divin cu trandafirii dintr-un „Buchet omagial” ai Maestrului Dan Hatmanu. În alt an, nu de mult, Cela Neamtu, luând parte la celebrarea sarbatoririi de 75 de ani, i-a oferit Ecaterinei (Tinel, Tinus, cum era dezmierdata) o ie stralucitoare într-o rama de tablou. De ar fi îmbracat-o i-ar fi venit turnata, cu frumusetea peste frumusete, într-un întreg. Nu doar acasa îi primea cu drag pe creatorii de frumos, ci si în cealalta casa a sufletului ei, la Liceul de Informatica, unde invita la întâlniri memorabile scriitori, actori, cântareti, compozitori si artisti plastici. Se iscau cu mintosii copii ai scolii, în sufletele carora aruncase semintele frumosului, dialoguri de neuitat o viata. Ca director a lasat scolii si o piesa de tezaur artistic, bustul patronului liceului, Grigore Moisil, realizat la initiativa sa de sculptorul Ion Buzdugan, la un moment, cel al marcarii a 25 de ani de întemeierea scolii. Lucrarea sta de atunci de straja în fata edificiului central al Liceului ca un simbol al aspiratiei spre desavârsire a generatiilor succesive. Traiam amândoi sub cerul spuzit de stelele artelor frumoase. Eram partasi în ateliere la geneza actului creator, ne bucuram cu mesterii la expozitii în acele clipe ale încununarii. Taifasuiam cu ei uitând sirul timpului. Pe Adrian Podoleanu si pe doamna Georgeta, cu care legasem o prietenie din cele neprihanite, i-am însotit la Galati spre a fi martori la emotia fara egal a iesirii în lume a demiurgului într-un alt cadru decât cel iesean. S-a petrecut la fel de cald si cu alti artisti. Din acest climat al afinitatilor elective si al prieteniei cinstite s-a nascut colectia noastra de arta, alcatuita în mare parte din darurile Domniilor lor, fruct al unei empatii reciproce si de adâncime. Având norocul unor asemenea exercitii de admiratie si de fraterna solidaritate am iesit, si eu si Ecaterina, mereu îmbogatiti spiritualiceste. Din chipul si trupul Ecaterinei, modelate de un mester neîntrecut, izvora în aceasta ambianta lumina taborica a duhului artistic. A bucurat-o din plin cât a fost „trestie gânditoare” pe pamânt. Trag nadejde ca si acolo, în ceruri, unde a urcat în 20 septembrie 2020, e înconjurata de icoanele zugravite cu frumusetile cu care ne-a fericit Dumnezeu si mesterite cu putere cereasca de mesterii cei mari. Si nu poate fi altfel, pentru ca, prin voia Proniei, ratiunea de a fi a Ecaterinei în lumea de jos si în cea de sus e frumusetea ca marca inconfundabila a fapturii sale. Cinstind iubirea sa de frumos, ne-am gândit ca la un an de la marea trecere sa etalam la Muzeul Unirii câteva din lucrarile colectiei noastre si sa lansam editia a doua, revazuta si mult adaugita, a Albumului „O colectie a afinitatilor elective, colectia familiei Ilisei”, alaturi de cartea „Amintiri în rama prieteniei. Gânduri pentru familia Ilisei”, semnata de Timotei Aioanei. Evenimentul se desfasoara la Muzeul Unirii, sâmbata 18 septembrie, de la ora 11, sub genericul „In memoriam Ecaterina Ilisei”. Grigore Ilisei este scriitor, critic de arta si publicist
