Lipsa dragostei e înlocuita, la maturitate, cu dragostea de boala. Ipohondria si sindromul Munchausen sunt o salvare pentru unii, un mod de a fi iubit. Sindromul devine adapost, un loc al tau unde atragi atentia si dragostea de care n-ai avut niciodata parte. „Una dintre primele mele amintiri, una care se repeta în copilaria mea sistematic: tata cheama o ambulanta pentru mama mea, paramedicii îi fac mamei, la insistentele ei, un analgezic sau un calciu si pleaca. Unii dau din umeri, nu aveti tensiune, doamna!, si o trimit la medic. Apoi urmeaza vizitele la fel de fel de spitale si clinici: nu este de acord cu rezultatele analizelor, îsi pune mereu un alt diagnostic, întotdeauna unul mai serios, si toata lumea îmi spune ca trebuie sa am mare grija de mama, altfel voi ajunge, daca moare, pe drumuri. O vad dându-si ochii peste cap dramatic, respirând greu, sacadat, si spunându-mi cu gravitate ca, de data aceasta totul este foarte grav, cu rinichii, stomacul, vezica biliara sau pancreasul. Azi ma simt foarte rau, simt ca se apropie sfârsitul, mi-a spus pe când urma sa plec în prima mea excursie cu scoala. Nu am mai plecat, am ramas lânga ea, tata a chemat iar ambulanta, a luat-o la spital. A doua zi era acasa. Nu sunt capabili sa dea un diagnostic, niste nemernici, eu sufar cu pancreasul, am atâtea boli si ei îmi spun ca analizele sunt perfecte! La început îi placea sa se vaicareasca doar acasa, se comporta normal în public. Apoi au aparut semnale mai alarmante: gemea încet când vorbea despre bolile ei cu rudele, apoi cu prietenii, apoi la serviciu. Aveam 10-11 ani când mi-am dat seama ca mamei mele îi face placere sa vorbeasca despre bolile ei si sa se considere mult mai grav bolnava decât era în realitate. Cu cât avea parte de mai multa compasiune din partea celorlalti, cu atât mai mult marsa în discutie despre bolile ei. În sedinta cu parintii s-a ridicat si a spus ca nu toata lumea îsi permite sa dea bani pentru fondul clasei, unii cumpara medicamente, si astfel le-a vorbit celorlalti parinti despre litiaza biliara, pancreatita severa, despre varicele care o chinuiau stând gata sa-i plesneasca, despre rinichii ei bolnavi si plini de pietre. Acestea au fost spectacolele ei benefice: toata lumea o compatimea. Sper ca mama ta sa se vindece cât mai repede! mi-a spus colega de banca, la telefon, în vacanta de iarna. Mama v-a pregatit doi cozonaci si o ciocolata de casa, sa aveti de Craciun, daca ai nevoie de ajutor sa stii ca poti conta pe noi. Îmi pare rau ca treceti prin asta. Mama a fost „salvata” de bolile ei severe de catre tumultul anilor 90. Nu, nu de medici, a trebuit cumva sa fiu hranit, îmbracat, sa faca cineva temele cu mine, asa ca ea nu s-a întins prea mult timp prin spitale. Dar în casa avea acelasi comportament. Vara, la 30 de grade, nu m-a lasat sa deschid fereastra – cu rinichii ei sensibili era imposibil sa mearga pe o podea înghetata, desi era în plina vara, iar podeaua era din parchet. Apoi, a început sa se teama de curenti de aer si frig; toamna, cam prin octombrie, într-un apartament în care centrala termica functiona non-stop, dormea cu caciula pe cap si halat de molton, desi eu si tata ne închideam caloriferele din cauza caldurii. Când tata i-a reprosat ca atmosfera din casa era insuportabila, mama ne-a spus suparata: voi sunteti sanatosi, ce va pasa, nu ca mine, pe moarte! Nu vedeti ca transpir? Care om sanatos da atâta apa din el?! Reticenta noastra de a recunoaste buchetul ei de boli grave a enervat-o. Îmi doresc sa ma ia Dumnezeu mai repede, sa scapati de mine! a izbucnit în plâns. Aveam 17 ani, mama a fost internata pentru a nu stiu câta oara. A primit un verdict – nu avea pietre la rinichi, nici pancreatita severa, nici probleme cardiace, doar calculi biliari. Nu era un diagnostic fatal, dar mama a insistat sa se opereze. Am ramas singuri în apartament, eu si tata. Singuri si fara nici un leu: mama a insistat sa dam bani medicilor, ne-a stors de bani, cerea pansamente sterile, seringi, lenjerie de pat noua, din disperare, ramasi cu datorii pe la rude, tata a facut un împrumut bancar. Apoi, s-a declansat iadul. Mama a parasit spitalul, operata, si a început sa-si prescrie singura alimente si medicamente, ignorând ordinele medicilor si sfaturile noastre. Avea raspunsuri la toate: ce e bun pentru rinichi, ce face rau la pancreas, ce efect are o pastila pentru ficat asupra inimii. Mânca doar legume aburite, sfecla coapta si mere la cuptor, macina carnea de pui de mai multe ori sa fie mai digerabila, dupa ce îl înmuia mai întâi timp de 24 de ore în apa rece sa-i scoata, chipurile, antibioticul din el si îl fierbea timp de doua ore. Toti medicii sunt prosti, habar n-au sa puna diagnostice! afirma convinsa ca problemele ei grave au fost neconfirmate de acestia doar din neglijenta medicala si necunoastere. Slabise enorm, avea 45 de kile si se apropia de o stare în care abia mai putea merge, astfel încât noi am dus-o la medic, ne temeam pentru viata ei. Medicii au consultat-o, au insistat sa înceapa sa manânce normal, sa ia vitamine, sa se relaxeze, dar mama a insistat – cunoaste mai bine ce probleme de sanatate are, punct! Prin 2000 ma pregateam pentru facultate. Tata decedase în urma unui infarct. Voiam sa urmez Politehnica în Bucuresti, dar mama s-a uitat la mine furioasa: Unde ma vei lasa? Nu vezi cât de bolnava sunt? Am nevoie de tine aici! Si m-a convins: am ramas sa studiez în Iasi. Mama si-a revenit dupa operatie, dar nu a încetat sa se plânga de restul. Îi placea sa povesteasca cât de dificila a fost operatia, câti mor la o astfel de operatie, neputând sa reziste la anestezie si la tratament. Prietenele au dat din cap cu admiratie, spunându-i: Oh, bine ca ai reusit, esti o femeie puternica! Mama raspundea cu mândrie: Da, a fost greu! Numai eu stiu prin ce-am trecut! Sa va fereasca Dumnezeu sa aveti ce am eu! Dupa facultate, m-am angajat ca inginer constructor si am plecat în strainatate, în Portugalia, cu trustul, apoi, m-am casatorit cu o românca stabilita acolo, pe care am cunoscut-o la una din întâlnirile comunitatii, la biserica. Mama m-a sunat într-o dimineata si mi-a spus: M-am uitat la prognoza meteo, este înghet, îmbraca-te gros. Erau 16 grade. Am luat micul dejun, am fugit la munca, iar mama i-a telefonat sotiei pentru a verifica daca purtam cu adevarat haine groase. Si, ca de fiecare data, i-a explicat cât de bolnav sunt. Asa suntem noi din familia asta, seamana cu mine, sensibil, bolnavicios, sa ai grija de el! Si pe mine m-au luat iar durerile, zac de câteva zile, ma doare tot organismul, n-am putut sa ies nici macar sa cumpar o pâine! Eu si mama ne-am îndepartat din ce în ce mai mult unul de celalalt, iar mama s-a cufundat din ce în ce mai mult în bolile ei, sau mai degraba în imitarea lor. La început, a cautat, pur si simplu, compasiune si admiratie pentru rezistenta ei, apoi au început probleme mai grave. Locuiam în Almada de câtiva ani, când a fost diagnosticata cu cancer. Aproape de stadiul incipient, l-au operat la Bucuresti si medicii ne-au asigurat ca mama va trai, pâna la urma, fara probleme. Mesajul lor era clar: ridica-te si începe o noua viata! Dar mama n-a înteles. S-a înfometat, urmând diete haotice gasite pe internet, nu a ascultat nicio recomandare medicala. Astepta doar mila si ajutor. Îi trimiteam sistematic pachete cu medicamente si suplimente alimentare, cele recomandate de medic. Cum sa le iau, mi-a strigat, revoltata, chiar va bateti joc de ulcerul meu? De pancreas, de care stiti si voi ca sufar?Voi vreti sa mor cât mai repede! Sotia, cu un bebelus de opt luni în brate, dupa o nastere grea care a necesitat tratament îndelungat, a trebuit sa plece spre Iasi sa stea cu ea: lucrurile scapasera de sub control. Mi-au fost necesare trei decenii sa înteleg: mama se straduia în ultimii ani pentru aceasta stare ideala de confort – când era întinsa în pat si toata lumea avea grija de ea. A început sa ceara scutece si o plosca. Desi nu a avut un singur diagnostic grav, nici unul! Cancer în stadiu incipient operat cu succes, pancreatita zero, gastrita usoara la bauturi acidulate cum avem toti, o inima sanatoasa. Dar ea zacea acolo. În acest pat al ei, am vazut deodata totul: copilaria dificila a mamei mele, responsabilitatea timpurie pe care o avea fata de fratii ei mai mici pe care ea singura i-a crescut, dorinta ei de a avea parte de dragoste din partea parintilor ei care o vedeau mereu ca pe un adult, un adult pus la munca de mic. Mi-am dat seama ca mama a asteptat în sfârsit ceasul ei cel mai frumos: iata-o, întinsa acolo, slabita, iar cei din jur, facând cu schimbul, o hraneau cu o lingura, schimbându-i scutecul. Era modul ei de a-si recapata copilaria si dragostea parintilor ei pe care nu o traise si simtise niciodata. Au fost trei ani de lupta, încercarile mele de a-mi aduce mama în fire si de a-i întoarce dorinta unei vieti independente au fost prioritare. Un prieten mi-a spus: adu-o la tine, în Portugalia, îi va fi mai bine, motiveaz-o sa se ridice si sa traiasca. Dar totul era inutil, mersese prea departe. Cu bolile ei, a motivat, nu va putea calatori cu avionul. Pâna la piata mergea cu taxiul, ferm convinsa ca autobuzul îi face rau, desi nu era complet clar cum anume. Toate acestea nu puteau dura ani de zile. Prietenii si fratii ei obosisera, unii au murit, altii au dezvoltat propriile boli. O prietena de-a ei, în timp ce venea în vizita la mama, a avut un accident, sora ei s-a mutat la fiica sa în Belgia, alta a ramas vaduva si se duce doar la cimitir, o prietena a avut un mare necaz cu sotul care a paralizat. Noi nu ne mai puteam ocupa: sotia îsi reluase postul, copilul crestea si mergea la gradinita. Toti o paraseau, rând pe rând, iar mama înca asteapta ca oamenii sa aiba grija de ea. Anii de viata inactivi, fara plimbari, alimentatia proasta bazata pe diete de pe internet au condus-o pe mama la o boala reala – osteoporoza. Acesta este primul diagnostic serios care te lasa, cu adevarat, imobilizat la pat. Acum mama are 68 de ani. Daca are noroc, poate sa stea în pat înca 20 de ani, dar nimeni nu mai are puterea sa-si faca griji pentru ea. A stat acolo atât de mult timp si i-a epuizat pe toti. Sunt obosit. Am nevoie de energie sa-mi cresc copilul, am nevoie de timp sa fiu cu el, cu familia mea. Nu am petrecut lânga ea un an, doi, ci decenii încercând sa o aduc înapoi la realitate, sa o fortez sa traiasca în concordanta cu vârsta si starea ei de sanatate sau sa fie tratata de medici – totul fara rezultat. Multi ani la rând, am avertizat-o pe mama ca lista ei de boli fictive ar putea sa-mi distruga viata mea, a familiei mele, a rudelor si a prietenilor care i s-au dedicat aproape complet, uitând de sanatatea lor. Singurul lucru bun e ca am plecat de acasa, departe, altfel, azi, nu as fi avut familie, cariera, copil, bucurii. As fi stat doar lânga patul mamei, chemând ambulanta si umblând cu ea prin spitale. Pentru nimic. Mama a fost toata viata ei sanatoasa. Acum sta tintuita la pat, asteptând sa vada care dintre cei dragi îsi va arunca viata la picioarele ei si se va dedica complet ei, dar nimeni din familie nu este pregatit sa o faca. Vom plati un îngrijitor care sa o ajute. Osteoporoza nu este o condamnare la moarte, mama mea nu este o femeie batrâna si poate sa traiasca cu asta înca 20 de ani. Dar nu luând acesti 20 de ani de la mine. Si, nu, nu din viata sotiei si a copilului meu, carora le sunt dedicat trup si suflet.” Sunt multi care se dedica ani întregi familiei sau unei persoane ca mama din aceasta poveste. Cunoastem multe persoane care nu au reusit sa spuna „nu” parintilor, bunicilor sau fratilor lor cu sindrom Munchausen. Care si-au dedicat întreaga viata, înca din primii ani, rudelor lor vesnic bolnave. Bolnave, doar în închipuirea lor. Sindromul Munchausen este foarte frecvent în lume. Unii oameni au avut o copilarie dureroasa si lipsita de iubire, au trait la umbra responsabilitatilor din frageda pruncie, încât pentru multi, o boala fatala, paralizia, gripa sau colesterolul ridicat sunt, în opinia lor, singura modalitate de a obtine caldura sufleteasca si compatimire din partea celor din jur. Sunt situatii în care o femeie primeste întelegere si sprijin doar în timpul sarcinii, asa ca foloseste la maxim perioada de gratie care i-a fost alocata: face ce vrea, gâfâie la fiecare miscare, se plânge de dureri, manânca în exces si da frâu liber mofturilor ei. Nu exista nimic mai bun în viata acestor femei decât aceste sarcini si câteva internari unde sunt hranite si tratate bine si unde sotii le aduc, la recomandarea medicului, pungi cu fructe si supa de acasa. Acasa, urmeaza, cosmarul: indiferenta, lipsa de respect, abuz emotional, chiar violenta domestica din partea partenerului. Ceea ce au trait si în familia de baza. Lipsa dragostei e înlocuita, la maturitate, cu dragostea de boala. Ipohondria si sindromul Munchausen sunt o salvare pentru unii, un mod de a fi iubit. Sindromul devine adapost, un loc al tau unde atragi atentia si dragostea de care n-ai avut niciodata parte. Cristina Danilov este psiholog
