Judecatoria din Sânnicolau Mare, judetul Timis, a respins cererea prin care a fost ceruta declararea judecatoreasca a mortii unui barbat despre care nu se stie mai nimic, în afara de faptul ca în 1904 avea cel putin 18 ani. Desi barbatul ar avea acum chiar mai mult de 120 de ani, judecatorul responsabil de dosar a ales sa respinga cererea de a-l declara mort, pe motiv ca „în ciuda demersurilor întreprinse, reclamantul nu detine alte informatii cu privire la pârât, însa, considera ca încetarea din viata a acestuia este sigura”. De asemenea, judecatorul a aratat ca pentru declararea judecatoreasca a mortii una dintre conditii este ca „persoana în cauza sa fie disparuta (în sensul ca despre aceasta sa nu mai existe niciun fel de informatii) si sa existe indicii ca aceasta a încetat din viata”. „Instanta retine ca nu este suficient sa se demonstreze ca nu se stie nimic despre o persoana pentru a fi declarata moarta, întrucât textul de lege solicitata în mod expres dovada neîndoielnica a disparitiei, cumulativ cu probarea unor indicii certe ca ar fi încetat din viata (situatii de fapt care probeaza acest eveniment natural), ceea ce nu este cazul în prezenta speta”, se arata în sentinta Judecatoriei Sânnicolau Mare, atacata cu apel la Tribunalul Timis. Judecatorul a admis rationamentul logic potrivit caruia, în 1904 barbatul avea cel putin 18 ani si în prezent ar avea cel putin 120 de ani, dar „prezumtia ca pârâtul nu ar mai putea fi în viata la vârsta de peste 120 de ani, desi corecta, nu este în masura sa fundamenteze prin ea însesi admiterea demersului judiciar pendinte, de vreme ce nu este dovedita si premisa ceruta de lege, aceea ca persoana în cauza sa fi disparut ca urmare a mortii”, potrivit Adevarul.ro. „A interpreta disparitia si în sens de inexistenta fizica în momentul prezent ar însemna sa poata fi declarata pe cale judecatoreasca moartea oricarei persoane care nu ar mai putea fi, din punct de vedere biologic, în viata si pentru care orice parte interesata, dar care nu a cunoscut vreodata pe cel prezumat în mod întemeiat decedat, sa poata obtine, pe lânga certificatul de deces care se presupune ca exista si care a fost eliberat la vremea respectiva cu data reala a decesului, si o hotarâre judecatoreasca în care persoana sa fie declarata moarta pentru a doua oara si la o data aleatorie, diferita de cea reala, ceea ce nu poate fi acceptat”, se mai arata în sentinta Judecatoriei Sânnicolau Mare, care nu este definitiva. Se pare ca românul ar fi murit în razboi, dar nu apare pe nicio lista cu victime Procesul a fost deschis de un localnic din Sânnicolau Mare care a aratat ca în 1982 a mostenit o casa si un teren pe care familia sa le avea înca din 1959. Recent, când barbatul si familia lui au vrut sa ridice o constructie în gradina casei, pe care o folosesc de 40 de ani si despre care stiau ca e a lor, au constatat ca pe o suprafata de 360 metri patrati (mp) de teren este proprietar, Peter S. Din discutiile cu vecinii, barbatul a ajuns la concluzia ca este posibil ca proprietarul din acte al terenului sa fi murit în razboi. Pentru a rezolva problema si pentru nu a exista consecinte negative în viitor, cel care detine gradina a dechis un proces prin care a cerut ca proprietarul din acte sa fie declarat mort pe cale judecatoreasca. Reclamantul a aratat ca din CF-ul terenului se poate vedea ca Peter a dobândit terenul în 1904, având la vremea respectiva cel putin 18 ani, iar în prezent ar fi în vârsta de 120 de ani. „Apreciem ca în speta instanta poate face aplicarea unei prezumtii simple, potrivit careia o persoana nu traieste 120, 130 sau chiar 140 de ani (fapt de notorietate) – astfel încât se poate prezuma ca aceasta este decedata, prezumtie care poate fi consolidata si prin administrarea altor probe, cum sunt declaratiile de martori”, a aratat reclamantul, care a cerut sa fie declarata data decesului la 31.12.1944 (sfârsitul anului calendaristic), „având în vedere ca ultimele informatii despre pârât dateaza din acest an”.
