Mitropolitul Vladimir al Moldovei i-a trimis o scrisoare Patriarhului Kirill al Moscovei în care îi spune ca Basarabia se va uni în curând cu România si îl acuza pentru ca a abandonat biserica ortodoxa din Republica Moldova. În scrisoarea care dateaza din 5 septembrie 2023, Mitropolitul Vladimir îl acuza pe Patriarhul Kirill ca l-a abandonat si ca nu poate opri ascensiunea Mitropoliei Basarabiei, care este sustinuta de Biserica Ortodoxa Româna si de autoritatile laice din România si Repulica Moldova. Mai mult de atât înaltul prelat sustine ca Republica Moldova se va uni în scurt timp cu România, invocând faptul ca Marile Puteri au decis deja soarta tarii sale. "Soarta Republicii Moldova este deja hotarâta de marile puteri - într-un timp relativ scurt ea se va reuni inevitabil cu România si desigur tot ceea ce sustine Biserica Ortodoxa din Moldova va deveni parte a Bisericii Ortodoxe Române”, afirma mitropolitul Vladimir în scrisoare. Totodata el reproseaza Moscovei ca nu a înteles ca moldovenii au radacini latine si a vrut sa-i asimileze "lumii ruse, care este straina aspiratiilor si valorilor nationale” ale moldovenilor. "O alta tendinta care preocupa poporul nostru si pe clerici, care într-un procent de 80- detin cetatenie româna - este dorinta tot mai persistenta a Patriarhiei Ruse de a absorbi Mitropolia Moldovei în asa-numita „Lume Rusa”, care este straina aspiratiilor si valorilor noastre nationale. În Rusia, atât autoritatile laice cât si cele bisericesti ne-au tratat si ne trateaza ca pe un popor periferic si fara coloana vertebrala, lipsit de dreptul de a lua deciziile pe care le considera necesare pentru bunastarea si prosperitatea sa”, reproseaza mitropolitul în scrisoare, potrivit Deschide.md. Puteti citi mai jos scrisoarea integrala a Mitropolitului Vladimir catre Patriarhul Kirill: SANCTITATII SALE SANCTISIMULUI KIRIL, PATRIARHUL MOSCOVEI SI AL ÎNTREGII RUSII, ÎNTÂISTATATORUL BISERICII ORTODOXE RUSE Sanctitatea Voastra, Aceasta adresare catre Sanctitatea Voastra este rezultatul unor circumstante tot mai presante care împing Biserica Ortodoxa din Moldova, cu viteza accelerata, la periferia societatii moldovenesti. Acest fenomen este urmarea directa a asocierii noastre ca structura bisericeasca cu promovarea intereselor proruse în Republica Moldova, determinata de apartenenta la Patriarhia Moscovei, care la rândul sau este perceputa în societatea moldoveneasca ca un avanpost al Kremlinului si un sustinator al interventiei ruse în Ucraina. Pentru Biserica Ortodoxa din Moldova aceasta legatura este echivalenta cu disparitia noastra de pe scena religioasa si sociala a tarii, în virtutea respingerii ferme de catre concetatenii nostri a amestecului agresiv al Rusiei în afacerile statului vecin si prieten Ucraina, dar si în propriile noastre afaceri. Astfel de atitudini sunt confirmate si de ultimele sondaje locale de opinie, conform carora încrederea cetatenilor în Biserica ca institutie a scazut sub pragul psihologic de 70- de la declararea independentei Republicii Moldova, iar institutiile laice s-au dovedit preferate de populatie. Si acest lucru se întâmpla într-o situatie în care Biserica a ocupat întotdeauna primul loc pe lista de încredere a respondentilor, cu un rezultat de aproape 90-. Spre regretul nostru trebuie sa constatam ca aceasta tendinta negativa se afla în directa legatura cu apartenenta noastra la Patriarhia Moscovei si cu retorica sa fata de Ucraina si Moldova. Suntem cu atât mai nedumeriti de faptul ca Biserica Ortodoxa Rusa, ca Biserica-Mama, ar fi trebuit sa ne sprijine în aceasta perioada dificila, care dureaza deja un an si jumatate; sa ne aducem aminte doar de numeroasele noastre solicitari catre Patriarhia Moscovei de a compensa facturile la gaze în timpul sezonului rece, care au crescut semnificativ, inclusiv din cauza razboiului declansat de Federatia Rusa împotriva Ucrainei. Ce raspuns am primit la solicitarile noastre? În cel mai bun caz, o ignorare aproape completa sau promisiuni care, cel mai probabil, au fost deja uitate. Corespondenta si negocierile au fost ignorate, iar timpul trece foarte repede în defavoarea noastra. Problema ar fi putut fi rezolvata în mod operativ, asa cum fac vecinii nostri români. Rapiditatea era necesara pentru a-i împiedica pe preoti sa fie în permanenta tentati de Statul Român, care le ofera preotilor un salariu lunar garantat de 800-900 de euro, asigurare medicala, pensii si scutirea parohiilor de contributiile trimestriale. Cu toate acestea, aceasta problema de o mare importanta este una dintre cele mai mici care au aparut în relatiile dintre Mitropolia Chisinaului si Patriarhie. Este mai îngrijorator faptul ca exista semne ca Patriarhia desfasoara consultari care privesc direct structura si activitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova, ignorând si evitând conducerea acesteia. Sa ne amintim de cazul Arhim. Filaret (Kuzmin), a carui candidatura a fost respinsa în ultimul moment printr-o decizie care poate fi considerata dispretuitoare fata de Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova si care arata ca, pentru Patriarhie, mitropolitul nu este singura sursa de informare în sânul Bisericii Ortodoxe din Moldova. O alta situatie care ne face sa fim îngrijorati este cea existenta deja traditional în regiunea transnistreana, unde episcopii sunt numiti fara acordul mitropolitului Chisinauului si al întregii Moldove si a Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, precum si a autoritatilor locale – ceea ce pentru noi este un fenomen inexplicabil. Si de parca aceste omisiuni nu ar fi suficiente pentru a ne trezi nedumerirea si îngrijorarea, mentionam si sprijinul tot mai deschis si consecvent acordat Mitropoliei Basarabiei (si a influentei sale în crestere) din partea guvernelor Republicii Moldova si României. Acest semnal transmis de autoritati este probabil cel mai clar si creeaza impresia ca Biserica Ortodoxa din Moldova devine tot mai nepopulara în sfera publica din cauza legaturii sale directe cu Federatia Rusa. În ultimul timp, presedintii consiliilor satesti din regiunea Transnistreana, veterani si participanti ai conflictul militar care a avut loc în primavara-vara anului 1992, fac apel în mod verbal dar si în scris catre slujitorii Bisericii noastre sa nu pomeneasca la sfintele liturghii numele Sanctisimului Patriarh Kiril, întrucât acesta continua sa-i binecuvânteze pe soldatii rusi în lupta lor împotriva fratilor de aceeasi credinta din Ucraina si propun în mod ultimativ o trecere expresa a preotilor nostri în Patriarhia Româna. Initiativa lor este sustinuta si în alte regiuni ale Moldovei. Pentru a întelege amploarea fara precedent a acestei situatii, sa dam un exemplu neobisnuit – pe 31 august 2023, cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la înfiintarea Episcopiei de Balti (Biserica Ortodoxa Româna), un sobor alcatuit din ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, condus de Înaltpreasfintitul Teofan Mitropolitul Moldovei si Bucovinei; Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor; Preasfintitul Benedict Bistriteanul, Episcop-vicar al arhiepiscopiei Clujului si Preasfintitul Gherontie Hunedoreanul, Episcop-vicar al eparhiei Devei si Hunedoarei, au acceptat invitatia Înaltpreasfintitului Petru, Mitropolitul Basarabiei, de a participa la un mare eveniment public, în cadrul caruia Înaltpreasfintitul Teofan a sfintit Crucea pe locul viitoarei catedrale din Balti (Mitropolia Basarabiei). Cine si-ar fi putut imagina o astfel de situatie, sa spunem, acum doi ani, ca un ierarh dintr-o alta Biserica Ortodoxa se va deplasa pe teritoriul canonic al Mitropoliei Moldovei însotit de un întreg sobor de ierarhi, si asta pentru a participa la un eveniment public, fara a cere permisiunea autoritatilor bisericesti locale? Dar ceea ce parea imposibil ieri, astazi s-a înfaptuit, iar Biserica Ortodoxa din Moldova nu are absolut nicio cale de a opri aceste procese. În aceasta situatie orice pasi ai nostri în sensul unei interventii ar fi practic considerati drept sabotaj antinational, pentru care poporul ne va izola si în cele din urma, ne va uita. Cu alte cuvinte, ne aflam într-o situatie de faliment institutional. Oricât ar parea de dur, realitatea este ca prin evenimentele de la Balti din 31 august 2023 Mitropolia Basarabiei, sprijinita deschis de Patriarhia Româna, de Republica Moldova si România, a demonstrat ca este o forta care nu mai poate fi oprita si care, se pare, ca doreste si va obtine restabilirea drepturilor sale istorice, iar Mitropolia Chisinaului si a Moldovei este doar un element secundar si inutil pe scena religioasa, sociala si culturala a tarii noastre. Acest fapt nu ar trebui sa surprinda pe nimeni, deoarece soarta Republicii Moldova este deja hotarâta de marile puteri – într-un timp relativ scurt ea se va reuni inevitabil cu România si desigur tot ceea ce sustine Biserica Ortodoxa din Moldova va deveni parte a Bisericii Ortodoxe Române. Asa cum am spus mai sus, Mitropolia Chisinaului si a Moldovei poate doar urmari aceste transformari, caci orice intentie de a opri acest proces va fi perceputa nu doar de societatea civila, ci si de clerul si credinciosii nostri, care tot mai des se îndreapta catre România si Occident, ca fiind un pas subversiv si nepopular, întrucât nimeni nu poate nega factorii istorici, iar întârzierea acestui proces prelungeste agonia celor care doresc sa-l opreasca. O alta tendinta care preocupa poporul nostru si pe clerici, care într-un procent de 80- detin cetatenie româna – este dorinta tot mai persistenta a Patriarhatului Moscovei de a absorbi Mitropolia Moldovei în asa-numita „Lume Rusa”, care este straina aspiratiilor si valorilor noastre nationale. Din nefericire, aceasta tendinta reprezinta o continuare a politicii dure de denationalizare promovata în perioada tarista si ulterior în perioada sovietica, pe care Biserica Ortodoxa Rusa doreste sa o „desavârseasca”. Din pacate, Moscova nu a înteles pâna în prezent faptul ca poporul din Moldova are radacini latine si este perfect normal ca el sa aspire sa se apropie si sa ramâna în acest spatiu civilizational, dupa veacuri de divizare artificiala, fara a trada Ortodoxia. Desigur, nu putem nega valorile care ne leaga de poporul rus, în special cele exprimate prin credinta comuna, dar acest lucru se aplica si relatiilor noastre cu popoarele cu care avem convingeri religioase comune precum cel greac, român, bulgar, sârb si altele, iar acest lucru trebuie tratat ca atare si nu poate fi temei pentru nicio interventie în afacerile noastre interne sau pentru „influentarea” aspiratiilor noastre. În Rusia, atât autoritatile laice cât si cele bisericesti ne-au tratat si ne trateaza ca pe un popor periferic si fara coloana vertebrala, lipsit de dreptul de a lua deciziile pe care le considera necesare pentru bunastarea si prosperitatea sa. Sa ne reamintim de recentul refuz de a-l hirotoni întru episcop pe arhim. Filaret (Kuzmin) – în acest caz opinia Bisericii Ortodoxe din Moldova a fost complet ignorata, desi exista contestatii scrise din partea episcopilor care „se presupune ca stiu ceva”, cu atât mai mult cu cât noi l-am promovat sa slujeasca în Moldova, unde este cunoscut si iubit. Pe de alta parte, observam reactia Patriarhiei Moscovei, care a fost pusa în fata unui fapt împlinit si a fost complet diferita fata de cazul nostru la hirotonirea arhim. Ioan (Lipšāns) ca episcop al Valmieras, de catre Înaltpreasfintitul Alexandru, mitropolitul Rigai si al întregii Letonii. În opinia Sinodului Bisericii Ortodoxe Letone, aceast fapt a fost dictat de necesitatea prezentei unui ierarh leton pentru conducerea arhipastoreasca a turmei încredintate. Pentru noi, decizia de a merge pe acest drum, fara acordul Moscovei, este un act de curaj si demnitate nationala, care, fara îndoiala, ar trebui sa serveasca drept exemplu pentru toti cei care au cel putin un minim respect de sine, în special daca acest exemplu provine de la un popor baltic, care nu va permite niciodata sa-i fie calcata în picioare demnitatea. În aceasta situatie, va întrebam, Sanctitatea Voastra, cum putem evita prapastia care s-a deschis în urma invaziei ruse în Ucraina, pe de o parte, si cresterea neîncrederii atât din partea preotimii, cât si a poporului fata pozitia noastra, care se presupune a fi direct legata de interesele rusesti, pe de alta parte? Cum putem mentine relatiile strânse cu Biserica Ortodoxa Rusa, când legatura geografica este aproape distrusa, când nu mai putem achizitiona obiecte bisericesti fabricate în Federatia Rusa, deoarece aproape nu exista cai comerciale între tarile noastre? Ce sa facem în conditiile consolidarii tot mai evidente a Bisericii Ortodoxe Române în Republica Moldova si ce sa facem atunci când Biserica Ortodoxa Rusa, care se considera Mama a noastra, se comporta fata de noi, în opinia noastra, ca sa ne exprimam delicat, nerespectuos? Din pacate, timpul lucreaza împotriva noastra într-un ritm accelerat, astfel încât mâine Biserica Ortodoxa din Moldova ar putea fi exclusa din viata publica, iar meritele sale în lucrarea de consolidare a Bisericii si societatii moldovenesti vor fi uitate rapid. Punându-ne speranta în întelepciunea Sanctitatii Voastre, dar mai cu seama în ajutorul lui Dumnezeu, ramânem în asteptarea unui grabnic si povatuitor raspuns. Cu dragoste în Hristos, Vladimir MITROPOLITUL CHISINAULUI SI AL ÎNTREGII MOLDOVE Nr. 01-02/132 05.09.2023 Sursa: deschide.md
