Putem ajunge la Euro 2024, în Germania, în conditii normale, fara sa beneficiem de tragedia din Orient Ultimele vesti de pe frontul Euro 2024 arata decizia UEFA de a interzice jocuri internationale pe teritoriul Israelului câta vreme acolo se desfasoara un razboi sângeros. E valabil si pentru echipele de club, dar pe noi ne intereseaza reprezentativele, fiindca acolo au dat sortii sa ne întâlnim cu fotbalistii levantini Nu e nicio surpriza, fiindca riscul este enorm: teroristii pot gasi codomeniul ideal la un meci de fotbal de larg interes pentru a actiona în consecinta cu „Allah Akbaru” de rigoare (indiferent de sfintenia cauzei, actele agresorilor sunt teroriste si reverbereaza în inima Europei).Problema strict sportiva este ca israelienii au vrut mai mult, iar românii s-au temut de mai mult: ca meciurile s-ar putea întinde dupa tragerea cortinei de pe scena preliminariilor, indiferent de doza de (un)fair-play implicata. De la blatul de pomina de la Gijon între Germania si Austria, în cadrul Cupei Mondiale din 1982, s-a luat decizia istorica (zicem noi) ca toate meciurile decisive din orice competitie sa se desfasoare nu numai în aceeasi zi, ci chiar la aceeasi ora, arbitrii fiind obligati sa se coordoneze la secunda orele stricte ale loviturilor de începere. Aceasta regula de bun simt s-a raspândit pe tot mapamondul, la toate competitiile de toate nivelele si era imposibil ca forul continental sa-o faca de oaie în asemenea hal. Cum ar reactiona românii, elvetienii, chiar kosovarii, daca nationalele lor ar astepta patru meciuri ale Israelului, cu frica în sân, în timp ce cei din Tara Sfânta ar putea sti exact câte sfinte puncte le mai trebuie pentru calificarea la turneul final din Germania? Ce-i drept, nu stim daca fair-play-ul a fost motivul pentru a nu se încalca aceasta regula pe motive de „Israel – extrema urgenta”. Înclinam sa credem ca decisive au fost problemele logistice. Forul condus de Ceferin vrea sa încheie toate socotelile la timp, cu exceptia a unor baraje cu 12 echipe pentru trei locuri, pe baza clasamentului Ligii Natiunilor, care se vor disputa înn martie. Iar în decembrie, mort/copt trebuie sa se traga la sorti grupele turneului final, cu pomenitele exceptii.Oricum, noi, românii, suntem predispusi la scenarii si scenarite, iar discutiile ar fi luat proportii gigantice, daca UEFA ar fi acceptat o astfel de gogomanie. Una dintre întrebarile care mai sfârâie prin creierele românesti este legata de posibilitatea ca ostilitatile sa continue mult si rau, iar fotbalistii israelieni sa nu poata parasi tara nici pana la termenul limita, stiut fiind ca „diaspora lor fotbalistica” nu este prea bogata. Probabil ca se vor retrage din competitie sau vor fi exclusi (idee nu prea agreata de UEFA), dar niciun om de bun simt nu ar aplauda o asemenea ipostaza.Mai mult, haterii de meserie ar exploda la un asemenea mod de calificare. A doua întrebare este de domeniul absurdului: merita România sa mearga la Euro? Raspunsul negativ este, poate, influentat de situatia „stejarilor” de la rugby, desi ambientul este total diferit. Credem ca o calificare nu poate decât sa ne bucure, chiar daca am lua batai umilitoare. Nu credem ca va fi asa, fotbalul este predestinat surprizelor, iar o calificare înseamna o experienta câstigata si un început de drum, care ar putea dezmorti câteva creiere cu putere de decizie. În fond, daca am face abstractie de factorul estetic (deloc decisiv în fotbal). de noroace ereditare si de iconite, România sta bine. Nu ca mult aurita generatie, dar cu sanse mari de a ajunge vara viitoare în Germania.Si asta în conditii normale, fara bombe si mitraliere! Echipa nationala nu arata minunat, dar este în progres.. De ce acest trend sa nu se mentina si în ultimele meciuri de calificare? Iar pana la turneul final mai va!
