În acelasi timp, referindu-se la parinti, Mircea Miclea spune ca acestia „ar trebui sa reflecteze de doua ori atunci când vin cu o solicitare catre profesori. „Profesorii nu sunt formati pentru interactiunea cu parintii, înca sunt pregatiti pe o paradigma veche, care e de pe vremea lui Ceausescu, iar parintii ar trebui sa reflecteze de doua ori atunci când vin cu o solicitare catre profesori, pentru ca, daca submineaza mereu autoritatea profesorului, atunci el nu mai este un model, înseamna ca copilul nu mai are un model adecvat”, a declarat profesorul Mircea Miclea la A7TV, luni, la emisiunea Nicoletei Manoila „Profesor si parinte azi”, citata de site-ul specializat EduPedu.ro. „Pentru a deveni profesori fac un departament de formare a cadrelor didactice, adica fac un semestru de psihologie, niste ore de metodica, asociate cu predarea, daca e posibil în diverse scoli, si apoi niste pedagogii si atât. Prin urmare, modul în care ei sunt formati este total insuficient pentru lumea în care noi traim acum si pentru mintea acestei generatii digitale”, sustine Mircea Miclea. În acelasi timp, referindu-se la parinti, Mircea Miclea spune ca acestia „ar trebui sa reflecteze de doua ori atunci când vin cu o solicitare catre profesori. Daca în fiecare zi îl subminezi pe profesor, el nu mai poate opera ca autoritate în domeniul lui de predare si ca autoritate în modul de comportament, înseamna ca copilul tau nu mai are un model adecvat”. „Pe de alta parte, relatia cu parintii este determinata nu numai de profesori, ci de institutia scolara, de scoala. Scoala trebuie sa aiba un regulament foarte clar, contractul educational dintre scoala si parinte trebuie sa fie foarte clar”, a adaugat Mircea Miclea. Interventia lui Mircea Miclea despre relatia dintre profesori si parinti „Sunt doua aspecte esentiale pe care trebuie sa le luam în seama în aceasta relatie. Întâi, vreau sa vorbesc despre profesori. Din pacate, profesorii înca sunt pregatiti pe o paradigma veche, care e de pe vremea lui Ceausescu. Pentru a deveni profesori fac un departament de formare a cadrelor didactice, adica fac un semestru de psihologie, niste ore de metodica, asociate cu predarea, daca e posibil în diverse scoli, si apoi niste pedagogii si atât. Prin urmare, modul în care ei sunt formati este total insuficient pentru lumea în care noi traim acum si pentru mintea acestei generatii digitale. Asa ca primul lucru care trebuie facut si care trebuie trebuia facut de mai multa vreme, formarea personalului didactic prin masteratul didactic de 2 ani si atunci capacitatea lor de a face fata solicitarilor parintilor ar fi mult mai buna. Adesea, profesorii sunt deficitari în relatia cu parintii si în relatia cu elevii, în primul rând, nu datorita atitudinilor lor emotionale, ci datorita formarii insuficiente, pentru a face fata acestei solicitari. As trece la celalalt element, parintii. Din pacate, parintii sunt adesea prizonierii unor ideologii care circula pe net care îi fac sa creada ca daca citesc doua postari stiu mult mai mult decât efectiv stiu. Adesea ajungem la ceea ce se numeste în cercetare iluzia cunoasterii, adica crezi ca stii mai mult decât stii si atunci vin cu solicitari catre profesori, cerându-le ca si cum ei ar sti ce sa faca în cazul profesorilor. Cred ca parintii ar trebui sa reflecteze de doua ori atunci când vin cu o solicitare catre profesori si nu sa mearga exact asa cum au citit nu stiu ce postare pe net, pentru ca foarte multe dintre aceste solicitari sunt inadecvate sau sunt dupa ideologii la moda. Va dau exemple concrete. Am fost pus în situatia de a media un astfel de conflict în care parintii solicitau educatoarei sa schimbe cantitatea de sare care este în untul copilului s.a.m.d. În felul acesta, nu aduc în niciun fel un serviciu propriilor copii. Noi avem nevoie de modele, care sa intre în mintea elevilor. Daca subminezi mereu autoritatea profesorul, atunci el nu mai este un model, chiar daca el are o capacitate de a interactiona bine cu copiii. Ori adesea o mare parte din comportamentul copiilor nostri se determina de model, de autoritatea pe care o are un model, adica de capacitate de influenta. Daca în fiecare zi îl subminezi pe profesor, el nu mai poate opera ca autoritate în domeniul lui de predare si ca autoritate în modul de comportament, înseamna ca copilul tau nu mai are un model adecvat. Deci trebuie sa fim atenti când venim cu tot felul de solicitari catre profesori. Este normal sa solicitam ca ei sa respecte anumite reguli de etica sau anumite reguli de interactiune si asa mai departe, dar trebuie sa ne gândim si la nivelul nostru de competenta înainte de a deveni suprasolicitanti. Din pacate, profesorii nu au fost formati în a interactiona cu parintii. Nici o ora din orele pe care le au în modul în care este facuta formarea profesorilor acum nu este dedicata relatiilor pe care trebuie sa le aiba cu parinti. Pe de alta parte, relatia cu parintii este determinata nu numai de profesori, ci de institutia scolara, de scoala. Scoala trebuie sa aiba un regulament foarte clar, contractul educational dintre scoala si parinte trebuie sa fie foarte clar, explicat parintilor în prima sedinta cu parintii, astfel încât prin acest contract si prin regulamentul scolar trebuie delimitat foarte clar gradul de responsabilitati pe care îl are fiecare dintre parti Profesorul se poate prevala de acest contract educational semnat si de parinte, ca sa spuna aici este domeniul meu, eu decid cum notez, eu decid cum predau, eu decid cum fac meditatiile, pentru ca eu sunt specialistul, nu dvs. îmi spuneti ce sa fac. Puteti sa aveti pareri, putem sa argumentam, dar specialitatea este a mea, nu a dvs. Acest lucru nu înseamna autosuficienta din partea profesorilor, dar ceea ce vreau sa subliniez este ca sigur e nevoie de comunicare mai asertiva din partea profesorului, însa este nevoie ca institutia scolara, prin contractul educational cu parintele, sa ia o atitudine foarte clara, sa spuna: iata, care sunt limitele interactiunii dintre noi!.” Interviul de pe canalul A7TV, integral, AICI
