Cristina Lungu, Iasi: ”Matusa mea locuieste în Suceava, are 63 de ani, este singura si, în urma unui examen RMN, facut ca urmare a unui accident casnic, medicul radiolog i-a spus ca are stenoza cervicala congenitala, explicându-i ca s-a nascut cu canalul cervical îngustat care, în plus, prezinta si o componenta degenerativa de la vârsta. În acest context, medicul de familie i-a recomandat sa mearga la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi pentru un consult amanuntit, cu atât mai mult cu cât matusa mea prezinta o usoara nesiguranta în ce priveste pastrarea echilibrului. Eu am citit pe internet si am vazut ca un astfel de diagnostic se poate complica, dar nu am înteles foarte clar care este mecanismul si ce se poate face”. Dr. Marius Dabija, medic primar neurochirurg, Director medical al Spitalului Clinic de Neurochirurgie Iasi: ”Maduva spinarii începe la baza creierului si se continua prin canalul osos al regiunilor cervicala si dorsala, terminându-se în regiunea lombara superioara printr-un manunchi de fibre nervoase individuale numite „coada de cal”. La nivel cervical maduva spinarii contine fibre care transporta impulsuri catre membrele superioare si inferioare, torace, abdomen, sfinctere etc. Practic, canalul spinal este un tub osos închis în care este situata maduva spinarii. În mod normal, exista un spatiu lichidian de câtiva milimetri care înconjoara maduva spinarii protejând-o de traumatisme si permitând mobilitatea canalului spinal cervical. Însa, sunt persoane care se nasc cu un canal cervical îngust care, în termeni medicali se traduce prin "stenoza cervicala congenitala". De cele mai multe ori, aceste persoane nu stiu ca au o astfel de problema pâna când sunt puse în situatia de a face investigatii imagistice. Si aici vorbim de cauze de natura traumatica, procese virale, maladii autoimune sau inflamatorii, procese degenerative de tipul spondilozei cervicale si a herniei de disc cervicala. Ca si în cazul dumneavoastra, canalul spinal cervical se poate stenoza din cauza schimbarilor degenerative survenite la nivel osteo-articular. Osteofitii, protruziile discale, hipertrofiile ligamentare pot aparea în timp si pot produce îngustarea canalului spinal cervical. În anumite cazuri, spatiul lichidian din jurul maduvei spinarii poate fi redus considerabil, astfel încât maduva spinarii poate fi strangulata. Sindromul clinic care rezulta din întreruperea transmiterii normale a impulsurilor se numeste „mielopatie”. Iar mielopatia cervicala cauzata de procesele degenerative se numeste "mielopatie cervicala spondilotica". Din motive anatomice, mielopatia cervicala se asociaza cu disfunctii la nivelul membrelor superioare si inferioare cât si cu incontinenta urinara si fecala. Simptomele depind de nivelul si de gradul compresiei. Pot aparea furnicaturi, pierderea miscarilor fine la nivelul mâinilor, mers dificil si spasticitate la nivelul membrelor inferioare, pierderea echilibrului, senzatii imperioase de urinare. Durerea cervicala poate fi prezenta dar, de cele mai multe ori, nu este foarte importanta. Durata de timp de la aparitia simptomelor la progresia lor este variabila de la o persoana la alta. Pe de alta parte, rata de progresie a simptomelor individuale se poate schimba în decursul timpului, perioade de progresie relativ rapida a mielopatiei alternând cu perioade de acalmie sau de minima progresie. Pentru un diagnostic de certitudine medicul dumneavoastra ar putea recomanda CT scan, mielo-CT scan sau RMN. Examinarea de electie în fata unei suspiciuni de stenoza cervicala asociata cu mielopatie este Rezonanta magnetica (RMN). Ea va pune în evidenta atât gradul, cauza si tipul stenozei cât si gradul de afectare medulara (mielopatia imagistica). Doar asa se va putea pune un diagnostic corect si va fi posibila adoptarea unei conduite terapeutice corecte si adaptate fiecarei situatii în parte. Cheia tratamentului mielopatiei cervicale este de a se îndeparta presiunea asupra maduvei spinarii. În mod normal, chirurgia se face pentru a împiedica progresia simptomelor. Însa, ameliorarea neurologica se poate produce sau nu. Este important sa discutati prognosticul dumneavoastra cu medicul neurochirurg, înaintea luarii unei decizii chirurgicale. Procedurile chirurgicale de decompresie a maduvei spinarii includ aborduri cervicale anterioare (discectomie cervicala anterioara cu fuziune, corpectomie cervicala anterioara cu fuziune), aborduri cervicale posterioare ( laminectomie, laminectomie si fuziune, laminoplastie) si aborduri cervicale combinate anterior si posterior. Fiecare dintre aceste tehnici vor fi discutate de medicul neurochirurg cu pacientul, caruia i se va explica în detaliu întreaga procedura. În mod normal, procedura chirurgicala este aleasa în functie de localizarea stenozei, de alinierea coloanei vertebrale spinale si de multi alti factori biomecanici si nu numai. De aceea, sfatul meu este ca ruda dumneavoastra sa ia legatura cu un medic neurochirurg si, împreuna, sa stabileasca pasii pe care trebuie sa îi urmeze pentru a gasi cea mai buna solutie”.
