Un cuplu de tineri, cu doi copii, si care a lucrat în Marea Britanie s-a întors acasa în urma cu aproape cinci ani si a început sa munceasca la visul lor, acela de a deschide în tara un centru educational. Si, cu greu, au reusit. Anul trecut, Elena Andrioaei si Ilie Stratulat l-au inaugurat, iar în prezent sunt în curs de acreditare a centrului pentru a deveni gradinita. Însa, nu le-a fost usor pâna aici. Povara drumurilor pe la diverse institutii, tot felul de proceduri si acte de întocmit sunt câteva “hopuri” pe care le au majoritatea celor care se avânta în afaceri în România. Mai ales într-un domeniu în care sunt implicati copiii. În 2019, când tânara s-a reîntors în tara dupa sase ani petrecuti în strainatate, dupa venirea pe lume a primului copil s-a confruntat cu o situatie de care se lovesc multi parinti: lipsa locurilor în cresele si gradinitele de stat. L-a dat la privat. A decis atunci, împreuna cu sotul ei, sa-si transforme casa construita în comuna ieseana Miroslava într-un centru educational; un proces cu multe provocari, care a presupus multa planificare. În acelasi an, tânara s-a înscris si la cursurile unui master în managementul proiectelor la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din Iasi, ca sa-si dezvolte competentele din sfera administrarii afacerilor. Zâmbesc amândoi când îsi aduc aminte de primele drumuri la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, Directia de Sanatate Publica sau la Primarie, cu actele dupa ei si cu dorinta ca autoritatile sa nu le dea peste cap planul. De departe, însa, cel mai greu le-a fost sa gaseasca personal calificat. Dar nici lucrul cu parintii nu este întotdeauna usor. Iesenii au investit pâna acum peste 30.000 de euro în acest business, însa au precizat pentru „Ziarul de Iasi” ca este o suma care va creste considerabil în timp, fiind vorba despre o activitate care presupune o investitie continua. „Nevoia familiei noastre ne-a împins sa mergem pe acest drum. Copiii m-au motivat. La primul copil mi-am dorit sa prind un loc într-o cresa si o gradinita de stat din Iasi. A fost imposibil, am fost dezamagita. Tot la privat am apelat. Însa este o problema generala, sunt parinti din toata tara care se plâng de locuri putine. Suntem în curs de acreditare a centrului educational pentru a deveni gradinita. Multi ne întreaba pe la câte institutii am fost nevoiti sa umblam pentru avize. Va spun din start ca sunt foarte multe, dar prioritare sunt Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, Directia de Sanatate Publica, Agentia Româna de Asigurare a Calitatii în Învatamântul Preuniversitar, Primarie, Apavital… Da, chiar si de la aceasta institutie. Este greu, dar mai greu este de gasit personal calificat, este greu sa gasesti oameni care chiar sa aiba trasaturi de educator, daca as putea spune asa, adica rabdarea din punctul meu de vedere este un prim atu, iubirea fata de copii, dragostea educatorului, imaginatia si creatia sunt la fel de importante pentru aceasta meserie. Apoi, sunt momente când nu poti sa multumesti pe toata lumea, ma refer în rândul parintilor, dar ne straduim. Ne dorim o buna comunicare cu parintii, pe copiii lor îi consideram ca fiind ai nostri”, ne-a declarat Elena Andrioaei, cofondator al acestui centru educational din judet. “Casa prichindeilor” De anul trecut, tinerii s-au mutat cu cei doi copii într-un apartament în oras, iar casa lor din comuna Miroslava a devenit “casa prichindeilor” cu vârste cuprinse între 1-6 ani. Toti copiii înscrisi la centrul educational au ajuns acolo prin recomandari sau dupa ce parintii au gasit informatii pe internet. Copiii învata prin joc si joaca, dar se respecta si o programa scolara (învatamânt prescolar). Centrul educational este creat astfel încât copiii sa petreaca mult timp în aer liber, existând o curte generoasa si o gradina. Parintii care îi lasa la program scurt, adica de la ora 7 pâna la ora 12.30, trebuie sa plateasca 1.100 de lei, iar taxa lunara la program lung (pâna la ora 18) este de 1.300 de lei, la care se adauga si tariful pentru masa. „Sunt activitati pe care noi le gândim. Am mers pe modul traditional, bineînteles ca urmam o programa scolara, dar activitatile noastre ni le inspiram din poporul românesc, traditional românesc as putea spune. Iesim zilnic afara, avem o curte generoasa si gradina. Vara trecuta am gradinarit si copiii au învatat de la numele semintelor pâna la cules... Apoi gatim, mustuim, culegem nuci din nucul nostru si activitatile continua. Rudele sau prietenii nu ne-au contactat pentru a aduce copiii la noi. Dar si noi mergem pe principiul ca treaba buna se face cu strainii. Cum au aflat de noi? Am facut reclama masiva pe Facebook. Am pus si un banner pe gardul din fata casei, însa doar un copil cred ca a fost înscris datorita afisului. Restul, pe recomandari, ceea ce ne bucura. Bineînteles ca au fost copii care au si plecat din varii motive. Este normal sa fie si fluctuatii, daca nu ar fi, nu am evolua”, spune tânara. „Nu este usor deloc, pentru ca sunt foarte multe autorizatii de obtinut, foarte multe documente de întocmit, controale”, completeaza Ilie Stratulat. Chiar si asa, el este de parere ca autoritatile nu pun piedici în implementarea unor astfel de proiecte, ci vor sa se asigure ca îndeplinesti conditiile necesare. „Mi se pare corect, pentru ca vorbim despre copii, despre siguranta si sanatatea lor. La rândul nostru avem copii si asa cum dorim tot ce e bun si sigur pentru ei, la fel ne dorim si pentru copiii care vin la centru, nu facem diferenta. Trebuie sa ai un plan bine pus la punct. Noi am facut multe modificari în casa, mobilierul educational trebuie sa fie adecvat, în conformitate, la tot trebuie sa se acorde o atentie deosebita. Este greu, dar nu imposibil. Actele ca actele, însa la rândul meu pot spune ca cel mai greu este sa gasesti oameni. În principiu, copiii dintr-un colectiv îsi creeaza un caracter comun, iar daca educatorul nu se pliaza pe acest caracter, din experienta noastra, chiar daca schimbi unul, doi sau mai multi, într-un final tot este cineva pe aceste nevoi. Casa este în Miroslava si este a noastra, din start am avut un avantaj. Daca eram nevoiti sa ridicam si cladirea, am fi vorbit acum de o investitie de sute de mii de euro, iar atunci chiar nu stiu daca am fi putut deschide un astfel de centru”, spune Ilie. “Ideea ne-a inspirat din UK” Lui i se datoreaza numele centrului educational, aduce Elena aspectul în discutie. „Am trait în UK sase ani, ideea ne-a inspirat si de acolo. Îmi aduc aminte ca odata am vazut un local cu denumirea «lettuce and snail» (salata verde si melc, n.r.) si râdeam ca denumirea este chiar foarte inspirata. Am vrut sa fie un nume care sa sune prietenos, si, de asemenea, ne-am gândit si ca multor copii le plac jucariile de plus, asa am ajuns la Fox&Bunny. În Grupa Iepurasilor, de exemplu, majoritatea au ca jucarie pentru somn iepurasi. Vulpea o avem doar în jucarii si peisaje”, ne explica Elena. Si ea, si Ilie sunt de parere ca este greu de gasit oameni, însa nu este greu sa îi pastrezi atunci când totusi i-ai gasit „daca stii sa te pliezi si dupa nevoile lor si daca tii cont si de parerile acestora”. Spun ca personalul de acum este format din fete tinere, cu imaginatie bogata. „Noi facem sedinte periodice, comunicam constant între noi, iar eu chiar nu am o atitudine de «sef». Muncesc cot la cot cu ei si uneori mi se dubleaza munca. Munca mea continua si dupa ce plec acasa, am copiii mei, ma ocup de ei, dar fara ajutorul lui IIlie nu as fi putut continua”, a accentuat Elena.
