Femeia, viata si libertatea! este sloganul anului de gratie 2022 si poate va deveni parte din istorie, daca valul care ne acopera ratiunea va disparea definitiv odata cu zidul ridicat de dictatori între oameni. Jina Mahsa Amini, o tânara kurda de 22 de ani, a fost arestata de politia religioasa din Teheran la data de 13 septembrie 2022 pentru purtarea necorespunzatoare a hijabului. Fata a murit în custodia politiei dupa ce a stat trei zile în coma. Autoritatile iraniene s-au spalat pe mâini, afirmând ca decesul Mahsei s-ar datora unor boli de care aceasta suferea si care s-au complicat, dar familia ei nu a confirmat nimic din toate astea - fata ar fi fost complet sanatoasa. Mahsa a fost batuta si torturata de politia iraniana pâna a decedat. Autopsia si cadavrul fetei au fost inaccesibile pentru familie, lasând fara raspuns întrebarile care au urmat: ce i-au facut fetei, dar, mai ales, când se vor încheia atrocitatile si violenta la adresa femeilor în Iran sub pretexte care nu mai au nici o logica în lumea moderna de azi? În anul 2022, o femeie a fost torturata pâna la moarte pentru ca a îndraznit sa poarte o suvita de par neacoperita de un val. Parea atunci, în septembrie, ca avem de-a face cu înca un caz de violenta nepedepsita a politiei, dar povestea aceasta tragica nu a ramas asa. Asasinarea acestei fete a fost scânteia care a aprins Iranul si întreaga lume, generând cele mai mari si mai puternice proteste de la Revolutia islamica din 1979 încoace. Au trecut trei luni si e departe de a se stinge, flacara este înca vie. Demonstratiile împotriva violentei la adresa femeilor care amintesc de Mahsa se înmultesc si devin din ce în ce mai generalizate, mai sfidatoare la adresa guvernului iranian si mai variate în fiecare zi, protestatarii trecând de la lupta împotriva impunerii hijabului direct la disparitia sistemului opresiv si dictatorial de la Teheran. „Femeia, viata si libertatea!” continua sa se auda peste tot, în marile orase, precum si „moarte dictatorului!”. Protestele de dupa asasinarea Mahsei Amini au reunit o societate care se afla în strada cerând vehement eliberarea din închisori a copiilor lor, în cimitire pentru a deplânge politicienii asasinati de dictator sau în fata fabricilor refuzând sa mai lucreze pentru un guvern care ucidea în numele unor aberatii oameni nevinovati. Multi dintre iranieni, considerati mai norocosi, si-au parasit casele si familiile fugind în occident pentru o viata decenta. Azi, Mahsa, de acolo de unde este, i-a adunat pe toti pentru a-si cere libertatea si a-si recapata demnitatea. Ca femeile conduc aceste proteste nu poate fi explicat decât prin faptul ca aceasta dinamica de control si pedeapsa este infinit mai intensa pentru ele, întrucât trebuie, asa cum a facut-o si Mahsa, sa plateasca, cu pretul vietii, consecintele nebuniei unui regim dictatorial. Un zid între iranieni si lumea civilizata care trebuie sa cada pentru ca iranienii nu mai pot suporta strangularea în numele religiei a existentei lor la care se adauga inflatia, cu preturi de trei ori mai mari decât în 2016, cu salarii înghetate, cu sanctiuni internationale care se acumuleaza, cu locuri de munca la negru pentru a putea rezista inflatiei. Masinaria este fragila, manifestantii sunt între a continua protestele si a merge la munca pentru bucata lor de pâine. Autoritatile se bazeaza pe asta, sperând ca apele sa se calmeze, dar retelele de solidaritate din întreaga lume îi sustin pe protestatari. Înca o mostra din Iranul real, ignoranta dictaturii si autoritatilor, nimic nu pare sa-i clinteasca în deciziile si atitudinea fata de populatie. Necesitatea urgenta de a impune „ordine si disciplina” continua sa lase morti în urma, estimând pâna în prezent un numar de 400, daca nu cumva a fost depasit deja. Protestele continua. Femeile iraniene ies în strada taindu-si parul si arzându-si hijabul, sfidând fortele speciale iraniene însarcinate cu reprimarea lor. Parul, amintind de suvita rebela pentru care a fost torturata si ucisa tânara Mahsa, a devenit un simbol. Portretele ayatollahului Khomeini sunt distruse, arse. Iranul se ridica si vrea sa arate lumii puterea tinerilor care vor sa traiasca, femei care cer sa fie vazute, care vor sa puna capat legilor discriminatorii, politicilor de violenta, sa ia parte la deciziile politice si sa nu mai fie niciodata ascunse dupa un val. Apoi, ele vor sa studieze, sa-si realizeze visele si proiectele, vor sa decida pentru ele si pentru viitorul copiilor lor. Femeia, viata si libertatea! este sloganul anului de gratie 2022 si poate va deveni parte din istorie, daca valul care ne acopera ratiunea va disparea definitiv odata cu zidul ridicat de dictatori între oameni. Cristina Danilov este psiholog Articolul face parte din seria „Oameni si istorie - portrete din vremurile de acum”, tema de meditatie propusa de redactie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârsitul anului 2022.
