Activitate specific umana, asta e razboiul, trebuie sa ne intre bine în cap acest lucru, iar atâta timp cât vom avea sânge, carne si oase va fi razboi. Când vom fi roboti doar cu o memorie îndepartata a oamenilor, va fi pace fara sfârsit. Cica razboiul e demodat, ca nu se mai practica în lumea moderna, dezvoltata si deschisa la minte în care traim, ca azi tehnologia si comunicarea sunt atât de bine puse la punct, încât adevarul iese mereu la iveala, iar mincinosii sunt deconspirati rapid. Prin urmare oricine ar dori sa stârneasca un conflict armat ar deveni automat o persoana demodata, izolata, chiar ridicola. Cum sa aiba loc razboiul printre atâtea fite, jocuri de computer de ultima generatie, telefoane mobile care fac aproape totul pentru tine, libertatea cuvântului, corectitudinea politica, Black Lives Matter, MeToo, Pride Parades, identitatea de gen, dependenta de tableta si de alte device-uri, Tulburarea Dismorfica Corporala (când nu esti multumit de anumite parti ale corpului tau), bulimie, anorexie, s.a.m.d.? Imposibil! Chiar asa, nu prea am mai auzit vesti despre aceste lucruri în ultimele zile, or fi disparut? Nu bag mâna în foc, dar cred ca programarile pentru interventii de chirurgie estetica, mariri de buze, umflari de sâni, întins pielea de pe fata s-au cam rarit zilele astea... În Ucraina sigur da. Nici nu vreau sa ma hazardez prea mult, dar îndraznesc sa cred ca numarul programarilor pentru servicii de lux din tarile vecine cu Ucraina au scazut si ele vertiginos dupa ultimele evenimente. Pentru ca acum parca sunt niste lucruri mai importante de facut si de urmarit decât astea, nu? Acelea erau importante în vreme de pace si prosperitate, în liniste si plictiseala, dar acum toate astea s-au dus, am revenit cu totii la baza. Plictiseala naste mici monstri care sunt striviti dintr-o lovitura si fara replica de exploziile rachetelor, de adevarul implacabil care a stat în letargie. Buzele carnoase, sânii umflati cu pompa, tocurile înalte si subtiri nu prea ajuta la fuga. Nu vreau sa fiu rautacios, dar si parul barbatilor de pe picioare, piept si alte zone, ras cu atâta grija în ultimi ani, o sa cam rasara la loc, obraznic. Iar dusul zilnic, of, Doamne!, poate deveni noul etalon de lux. Lumea cu care ne-am obisnuit în ultimii 77 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial ne-a amagit cu iluzii desarte spulberate de un singur obuz. Zeci de ani de planuri si investitii în case, strazi, industrie axata pe obiecte de lux care satisfaceau mai degraba mofturi decât nevoi s-au dus pe apa Sâmbetei. Vieti dedicate unor idealuri materiale sau spirituale s-au schimbat peste noapte. Atâtia ani pierduti! Atâta timp dedicat planurilor de pace, bani munciti din greu si pusi deoparte pentru o masina mai buna, pentru o casa mai spatioasa, pentru mobila scumpa care sa faca vecinii si prietenii invidiosi, absolut totul este ruinat într-o secunda. Atâtia ani în care ai ignorat esenta lucrurilor, în care ai râs cu superioritate de asa-zisii „filosofi” care îti spuneau ca lumea materiala nu e chiar atât de importanta, si te-ai lasat dus într-o lupta a înarmarilor cu obiecte si servicii, cât mai multe obiecte cu care sa te înconjori, care sa îti satisfaca cel mai mic moft, sa îti îndeplineasca cele mai aiurite visuri de rasfat, în care te-ai lasat practic dus de groaza plictiselii. Cu doar doua genti în mâini din toata averea ta, te uiti în urma, la fumul care se ridica peste ce a fost odata casa ta, gazonul tau pe care îl îngrijeai cu atâta rabdare, dedicare, pentru care ai dezvoltat o adevarata obsesie, caruia i-ai sacrificat luni din viata, pe care l-ai visat crescând ca în povesti, unde ai interzis copiilor sa se joace, sa nu cumva sa îl strice, sa îi provoace spatii goale, uscaciuni, si plângi ca prostul. Acum îti dai seama cât de stupid ai fost? Sau îti mai trebuie? Da, lumea a fost plictisita în ultimele decenii de pace, groaznic de plictisita, si a acumulat atâta energie pe care nu a putut sa si-o elibereze decât în moduri stupide, degradante, dar iata ca adolescentii acestia din lumea bogata si plictisita s-au hotarât sa faca prostii ca sa se mai elibereze de presiunea hormonilor nestapâniti, si au pornit un razboi. Ce poate fi mai eliberator decât un razboi?! O bataie adevarata cu sânge si pocnituri de oase te aduce garantat pe linia de plutire. Daca mai apuci sa supravietuiesti, te întorci acasa frânt de oboseala, ranit, epuizat si nu îti va mai trebui nimic o bucata buna de timp. Te maturizezi. Europa intra într-o noua faza de maturizare, dar numai dupa ce trece printr-o bataie zdravana de strada între gastile „punkistilor” si „fanilor pop”, sau între „rockeri” si „depesari”... Omul politic si oratorul atenian Demostene (secolul IV î. Hr.) descrie cel mai bine si mai plastic energia aceasta imposibil de stapânit acumulata în special la cei tineri, bogati si fara ocupatie. El spune în lucrarea Împotriva lui Canon ca în vremea lui existau „numeroase bande de tineri din familii respectabile care cutreierau strazile Atenei în cautare de scandaluri. O asemenea banda se autointitula Ithyphalloi (falusurile erecte); o alta, numita Triballoi, dupa un trib salbatic din Tracia, obisnuia sa fure mâncarea dedicata zeitei Hecate si testiculele de porc oferite zeilor ca purificare înainte de întrunirea adunarii cetatenilor”. La o scara mai mare eu cred ca putem identifica usor bandele acelea în numeroasele conflicte armate actuale. Lumea buna si sastisita de rutina si de liniste cauta zâzanie ca sa mai omoare timpul pentru ca pacea continua pentru o mie de ani este imposibila. Lumea ar înnebuni, daca nu ar fi niste destepti plini de energie si testosteron care sa îi mai dea foc din când în când just for fun. Iata ca nici macar o suta de ani nu se poate. Oamenii, oricât de atinsi de civilizatie si de educatie ar fi, au înca gene active de salbaticie în ei care clocotesc gata oricând sa izbucneasca, în cautare de inimaginabil, periculos, absurd, asa cum pomeneste oratorul si gramaticianul grec Athenaios (sec. III d. Hr.) în Banchetul înteleptilor, unde se refera la traci, locuitorii din aceasta zona din care ne tragem noi si vecinii nostri: „În Tracia exista oameni care practica un joc bizar spânzurându-se în cursul unor ospete unde se bea mult. Ei leaga un lat la o anumita înaltime si direct sub el pun o piatra care este usor de rasturnat de catre oricine sta pe ea. Apoi trag la sorti, iar persoana aleasa se urca pe piatra înarmata doar cu un cutitas, si îsi vâra gâtul în streang. Altcineva vine si îi îndeparteaza piatra de sub picioare. Daca omul nu este suficient de iute sa se elibereze taind funia cu cutitul, el moare spânzurat, iar ceilalti râd privindu-i moartea ca pe o sursa de amuzament”. Activitate specific umana, asta e razboiul, trebuie sa ne intre bine în cap acest lucru, iar atâta timp cât vom avea sânge, carne si oase va fi razboi. Când vom fi roboti doar cu o memorie îndepartata a oamenilor, va fi pace fara sfârsit. Briscan Zara este scriitor si publicist
