Ce am învatat si unde am gresit în istorie în lupta contra virusurilor Profesorul Cristian Apetrei, absolvent al Universitatii de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi (UMF), specialist în boli infectioase si microbiologie la Universitatea din Pittsburgh, SUA, a publicat o serie de analize pe pagina sa personala de Facebook în care a vorbit despre cum au schimbat diferitele epidemii cursul istoriei. În actuala pandemie de COVID-19 s-a discutat foarte mult despre gripa spaniola, care a explodat dupa Primul Razboi Mondial, despre epidemiile regionale de tifos exantematic sau de cele din urma cu 3-4 sute de ani cu holera si ciuma. Dar au existat o serie de epidemii care au fost descoperite de istorici, cu rol fundamental în dezvoltarea societatii, asa cum o stim astazi, si pe urma carora putem trage concluzii relevante cu privire la prezent. Prima epidemie cunoscuta, explica profesorul Cristian Apetrei, este relativ mica, dateaza din urma cu 5.000 de ani si s-a produs în China, în satul Hamin Mangha din Mongolia Interna. În intervalul 2011 - 2015 s-au efectuat lucrari de excavare acolo si s-au descoperit 29 de case si mai multi locuitori. Dar a fost gasit si un morman de schelete carbonizate, depozitate într-un spatiu foarte strâmt, care par a fi aruncate în graba, dupa cum au descoperit cercetatorii. „De ce au murit acesti oameni? De ce a fost satul abandonat în graba, dupa ce scheletele au fost incinerate si nu îngropate, asa cum era obiceiul la acea vreme? Acesti oameni au murit rapid si în conditii suficient de terifiante încât supravietuitorii sa le dea foc si sa-si ia lumea în cap. Specialistii în istoria medicinei si a epidemiilor sunt unanim de acord ca boala care ar fi putut duce la decesul rapid al atâtor omeni în timp atât de scurt nu putea fi decât o boala infectioasa. O fi fost ciuma? Poate. În definitiv, ciuma a fost adusa în Europa de tatari (adica de mongoli)”, a precizat profesorul Cristian Apetrei. Aceleasi conditii de temperatura în China ca acum 8.000 de ani Acesta spune ca alte cercetari în zona au aratat ca au fost incinerari în masa si abandonarea unor alte sate în aceea perioada temporala, dar Hamin Mangha pare a fi cel mai vechi sit descoperit. Profesorul precizeaza ca evenimentele nu au fost suficient de apropiate în timp încât sa putem concluziona ca agentul infectios s-a transmis dintr-o zona în alta. „Dar realitatea este ca la scala istorica de masurare a timpului, toate aceste episoade au survenit în aceeasi epoca geologica: perioada mijlocie calda a Holocenului. Aceasta perioada care a durat între 7000 - 3000 î.Hr. a fost o perioada de încalzire, ale carei temperaturi maxime au survenit în urma cu aproximativ 8.000 de ani”, spune prof. Cristian Apetrei. El a adaugat ca perioada de încalzire a fost urmata de o etapa de racire, în care temperaturile au scazut cu aproximativ un grad pe mileniu, si care a durat pâna în urma cu circa 200 de ani, când temperaturile au reînceput sa creasca datorita acumularii gazelor de sera. „Practic, de vreo 200 de ani, avem create conditii similare acelora din Neoliticul târziu, când epidemiile se succedau cu o relativa ritmicitate. Unde este atinsa în prezent o temperatura la sol mai mare decât în restul lumii? În China, unde avem cea mai mare densitate populationala, si de unde a pornit si ultima pandemie”. O boala a ucis mai multi atenieni decât spartanii Un alt exemplu de epidemie celebra, dar ramasa necunoscuta, oferita de profesor provine din secolul de aur al Atenei, în care se crease Imperiul Atenian, dupa înfrângerea persanilor. În anul 430 î.Hr., la putin timp dupa ce începuse razboiul pe care urma sa îl piarda în fata Spartei, Atena s-a confruntat cu o epidemie timp de cinci ani, care a venit în valuri si care a ucis aproape un sfert din populatie - între 75.000 si 100.000 de persoane. Profesorul Cristian Apetrei spune ca nu putem sti ce boala era, însa istoricul Thucydides a descris simptome care, conform profesorului din SUA, îi lasa „perplecsi pe infectionistii din zilele noastre”. Conform istoricului, persoanele care aveau alte boli - comorbiditatile cunoscute si astazi - au murit aproape toti, din primele zile de îmbolnavire. Apoi, s-au îmbolnavit cei care nu aveau vreo boala evidenta si au murit fara sa dea vreun semn, desi erau „perfect sanatosi”. „Erau atacati brusc de calduri violente în cap, roseata si inflamatie a ochilor, partile interne, cum ar fi faringele si limba deveneau brusc sângerânde, iar bolnavii aveau o respiratie nenaturala si fetida. Aceste simptome evoluau spre stranut si raguseala si foarte rapid boala cobora în piept producând tuse violenta. Boala supara inima, ceea ce determina evacuarea tuturor felurilor de bila cunoscute de doctori; toate astea, pe fondul unei mari suferinte”, descrie istoricul, citat de profesorul Apetrei. Majoritatea deceselor, dupa 7-9 zile de simptome Acesta mai enumera convulsii violente, care apareau atât dupa primele simptome, cât si mai târziu în boala, bolnavii nu sufereau atingerea hainelor sau a lenjeriilor de pat, trebuiau sa mearga goi si le oferea usurare doar „o scufundare în apa rece”. Majoritatea deceselor au survenit, conform istoricului, între ziua 7 si 9, iar cei care au supravietuit au manifestat apoi simptome gastro-intestinale ce au dus în unele cazuri la moarte prin epuizare. Unii au aratat si simptome neurologice, precum pierderea memoriei. Profesorul Cristian Apetrei spune ca sunt macar 30 de boli diferite care pot cauza, macar partial, aceasta descriere, de la variola, la febrele hemoragice precum Ebola, dar si tuberculoza, tifosul exantematic, febra tifoida sau ciuma. Concluzia trasa de expert este alta si reia o serie dintre concluziile istoricilor. „Una dintre cauzele majore ale severitatii epidemiei este aceea ca Atena era supraaglomerata, iar boala a slabit capacitatea de lupta a atenienilor. Ce a mai slabit capacitatea? Un grup care a refuzat sa mai respecte regulile, iar ca rezultat guvernantii au fost obligati sa înaspreasca legile. Cei care se revoltau o faceau pentru ca «îsi pierdusera principiile morale» (Thucydides). Alterarea fibrei sociale, instabilitatea politica, lipsa empatiei si a coeziunii au contribuit decisiv la pierderea razboiului cu Sparta”, a spus profesorul Apetrei.
