Fostul patron al Vinotecii Willy si-a încheiat conturile cu o condamnare pentru înselaciune. De doua acuzatii de fals în declaratii a scapat, intervenind prescriptia raspunderii penale. Mircea Hutanu fusese acuzat de procurori ca si-a înselat un partener de afaceri cu aproximativ o jumatate de milion de lei. Problemele lui Hutanu cu legea îsi au originea într-un contract încheiat în primavara lui 2011 între societatea pe care o administra, SC Vinoteca Willy SRL si Interprest Distribution SRL. Efectuarea platilor a fost garantata de Hutanu printr-un contract de ipoteca asupra unui spatiu detinut pe soseaua Nicolina. În decurs de un an, vinoteca acumulase datorii de aproximativ 500.000 lei, ceea ce a dus la o prima ciocnire în justitie cu partenerii de afaceri. Interprest SRL a obtinut din partea Tribunalului emiterea unei ordonante de plata prin care Vinoteca Willy era obligata sa-si achite datoriile. Hutanu s-a oferit sa plateasca, solicitând însa radierea ipotecii de pe spatiul comercial respectiv si constituirea unei noi ipoteci pe alt imobil, pe care Vinoteca Willy se angaja sa-l dea în plata, în contul datoriilor. Partenerii au fost de acord si au renuntat la ipoteca asupra primului imobil. Când a fost însa vorba sa se înscrie ipoteca pe cel de-al doilea, au constatat ca acesta era vândut de trei luni, contra sumei de 350.000 lei, în cadrul unui dosar de executare silita. Nu s-a putut înscrie ipoteca decât asupra terenului pe care era amplasat acesta. A urmat o plângere penala, o ancheta a procurorilor si un rechizitoriu trimis în instanta în 2018. Hutanu a fost acuzat de înselaciune si de fals în declaratii, pentru faptul ca afirmase ca imobilul nu este scos din circuitul civil, nu a mai fost vândut si nici ipotecat în favoarea altui creditor. În instanta, Interprest SRL a solicitat si rambursarea datoriilor de 512.500 lei, ca si plata de catre Hutanu a unor daune morale în valoare de 100.000 lei. Acest capat de cerere a fost respins de magistrati, care au aratat ca firmele pot solicita daune morale doar în câteva situatii prevazute de lege, înselaciunea neaflându-se printre ele. Datoriile propriu-zise au fost însa recunoscute, iar Hutanu a fost condamnat si la 1 an si 4 luni de închisoare, cu suspendare. Sentinta Judecatoriei a fost atacata cu apel atât de Hutanu, cât si de procurori. Acestia au contestat aspecte procedurale referitoare la plata cheltuielilor judiciare. În schimb, Hutanu a solicitat achitarea, apreciind ca faptele sale nu reprezentau o înselaciune, ci pur si simplu un risc pe care Interprest SRL si-l asumase. Cel care pierduse fusese în fond chiar el, pentru ca ramasese fara spatiul pe care voise sa-l dea în plata în contul datoriilor, acesta fiind vândut silit la doar un sfert din valoarea reala. De asemenea, el a afirmat ca cea mai mare parte a datoriei provenea din doua facturi pe care nu le recunoaste, reprezentând contravaloarea unor ambalaje, navete si sticle de bere. Reclamanta nu avea decât sa-si ia din magazia vinotecii câte ambalaje voia. Argumentele aduse de Hutanu au fost respinse de magistratii Curtii de Apel, care au constatat ca în prima instanta el îsi recunoscuse faptele, motiv pentru care primise si o pedeapsa cu suspendare. "Dat fiind faptul ca procedura simplificata de judecata are caracter irevocabil, invocarea ulterioara a unei alte situatii de fapt nuantate cu scopul atenuarii sau înlaturarii raspunderii penale este lipsita de orice ratiune juridica si nu poate fi analizata de instanta de apel ca reprezentând o solicitare serioasa", au precizat judecatorii. Pentru acestia, faptele din rechizitoriu reprezentau descrierea fidela a situatiei reale. Apelul lui Hutanu a fost respins.
