Daragoi Vladimir Vladimirovici, m-am gândit sa-ti scriu, desi stiu ca sunt slabe nadejdi sa te schimbi pe ici-colea, sa te îndrepti cât de cât în urma acestei scrisori, care-ti spune adevarul în fata. Politica de rapt si siluire ruseasca nu are sfârsit, este, cum spuneti voi, sirokaia, cât Rusia - nesfârsita, nu mai poti întoarce mortul de la groapa, cum zice românul. De la Ivan cel Groaznic, trecând prin atâtia alti tari care de care mai cumplit, ajungând la Stalin si Hrusciov si acum tu, Vladimir Vladimirovici, toti ati dus de-a lungul vremurilor o politica, daca asta se poate chema politica, de rapt si siluire, de stârpire a propriului popor, a popoarelor din jur, dar si de dominatie mondiala. Un Gorbaciov si altii ca el au fost doar hiatusuri în istorie, sincope înselatoare asa-zis „democratice”, pasii necesari înapoi la un moment dat, de Fiara apocaliptica, pentru ca Rusia-pradatoare sa-si ia avânt pentru siluiri si mai mari. Vladimir Vladimirovici, avem un mare poet national, Eminescu, care a scris cândva, niste versuri valabile si astazi: „De la Nistru pân la mare/ Vin muscalii de-a calare”. Noi, românii, ca toti vecinii Rusiei, ca si polonezii, ca si finlandezii, ca si lituanienii, letonii, ca si, iata, fratii vostri de sânge, ucrainenii, stim bine asta, o istorie crunta ne-a învatat cu vârf si îndesat. Hotiile si siluirile pe care le-am îndurat secole de-a rândul de la Ivani sunt imense: atât pe teritoriul românesc, cât si pe acela din fostele tari saracialiste. Nu mai vorbesc de natiile pe care le stapâniti si acum pe nedrept, cu sila. Caci al naibii se mai potrivesc hanaturile asiatice cu hanatul tau, al Moscovei. Sosoacele si simionii, cu mintea nu mai înalta de genunchiul broastei, care nu deosebesc albul de negru, care nu au în capatâna decât câstigul de voturi si care va aproba ca niste mormoloci dând zelos din codita, întaresc regula. Numai prostii îi urmeaza pe cei care sunt, de fapt, împotriva propriului popor. Milioanele de rusi satui de casa aceasta nationala împutita, care iau anual drumul Occidentului pentru o viata mai buna si pentru o democratie adevarata, marturisesc degringolada putiniana. Daragoi Vladimir Vladimirovici, iata ca au trecut ani si ani ai conducerii tale si se observa cu ochiul liber, fara sa fii mare analist: cu anii se-mpute putina cu brânza! „Democratia” pe care o sustii de ochii Occidentului este numai cu numele, exista ca în basmele rusesti, cu râuri de lapte si maluri de mamaliga. Este, de fapt, clar o dictatura. Iar saracia si împrostirea nationala se întinde ca o pecingine. Stalin ar avea de ce-si râde fericit în barba: Molodet, Volodea! Streliati nada! Lumina rusa a ta, „lucoarea”, de care scria la vremea lui mitropolitul Dosoftei, pâlpâie si se stinge. Este, de fapt, barbarie, rapacitate si crima organizata. Când te aliezi cu unul asemenea lui Kadîrov, un cecen primitiv, semisalbatic, fatat în Caucazul silhui, vietuind cu mintea tulbure cu multe secole în urma, nu mai avem ce comenta. E ca si cum ai sustine ca Cicciolina (o mai fi traind?) este fata fecioara. Dar ea e o curva si atât, cum si tu esti o curva patentata a politicii mondiale, Vladimir Vladimirovici. „Democratia” pe care o sustii tu si clica ta, si în care, vai, cred multi rusi prostiti de atâtia ani de bolsevism porcesc, care te voteaza cu sârg, este numai cu numele, sublima putem zice, dar lipseste cu desavârsire. Probabil ca în zamosul tau galbior, daragoi Vladimir Vladimirovici, s-a instalat ideea ca Rusia are nevoie de o dictatura. O dictatura cu fata umana, daca se poate pricepe asa ceva. Dar nu se poate: dictatura este dictatura si gata! Cnutul si naganul o caracterizeaza, lichidarea pe tacute a oponentilor, propaganda atroce si mincinoasa, politica de lupi în haita, gata sa se sfâsie între ei. Vai de tine, Volodia! Sau poate ca esti mânuit, papusat ca o matriosca de generalii înfiretati si medaliati pâna si pe turul pantalonilor. Nu am de unde sti. Dar cert este ca e ceva putred la Kremlin. Rasare zi de zi o dictatura tot mai purulenta si mai dezgustatoare, nestiutoare de propriul popor si de democratiile lumii, acceptata doar de „democratii” de la Beijing, fatati dupa chipul si asemanarea „democratiei” rusesti. Sau viceversa, dracul stie! Nu-i vorba, avem si noi dictaturi mai aproape, ici-sa: una colhoznica în Belarus sau alta de tip asiat în Azerbaidjan. Repet, sunt slabe nadejdi sa te schimbi în bine, Vladimir Vladimirovici, chiar daca îti strig Adevarul în fata. Caci mintea ta e forma(ta)ta sa nu accepte Adevarul, cuvânt care nici nu intra în vocabularul tau decât în cuvântarile mincinoase pentru prostime si pentru alde fraierul de Macron sau alti occidentali cu cas la gura, care îsi închipuie ca toata lumea judeca lucrurile ca si ei - dulce, malaiet si împaciuitorist. Dar judecata ta, daragoi Vladimir Vladimirovici, este vicleana si fatarnica, caci, da, putem spune ca întunericul vine de la Rasarit. Însa noi, pe care Bunul Dumnezeu ne-a pus în coasta voastra, a rusilor, ca un fel de memento mori, ca sa suferim aici, ca si aprigii polonezi, ca si balticii, ca si finlandezii, ca si blânzii basarabeni, stim altceva si întelegem mai bine lucrurile si ne pazim: „De la Nistru pân la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a../app/ De la Nistru pân la mare/ Vin muscalii de-a calare.” Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist
