Calmati-va, inteligenta artificiala nu va distruge de la sine putere omenirea, o va ajuta mult, în schimb, sa se distruga singura. Asta da. Cu cât va fi mai avansata tehnologia, cu atât omul se va transforma într-un fel de robot dependent de ea, va fi ca o gramada de slanina cu ochi care nu va face altceva decât sa apese pe niste butoane pentru a-si aduce totul la nas. Recunosc ca m-a luat si pe mine un pic cu friguri pe la spate când un prieten mi-a spus acum câteva luni pentru prima oara, în timp ce ne plimbam printr-o padure, ca a aparut ceva ce poate sa schimbe cu totul lumea din acest moment. Se referea la ChatGPT. Mi-au trecut fulgerator prin minte scene din filmul Terminator cu roboti si un computer malefic acolo sus care vor sa ne extermine pe noi, oamenii de aici, de jos. La toate gândurile s-au adaugat dupa aceea tot felul de emisiuni si opinii ale multor „specialisti” sau „influenceri” despre cum omenirea îsi traieste ultimele clipe în timp ce încalzeste la sân un sarpe numit IA care creste într-o zi cât un om în 10 de ani, care învata singur din greseli, care are deja apucaturi dictatoriale si care, clar, are drept ultim scop sa ne înlocuiasca pe aceasta planeta. Însusi CEO-ul companiei OpenAI care a creat si lansat ChatGPT zicea la un moment dat, plin de sudori de emotie, ca nu poate dormi noaptea gândindu-se ca a facut ceva extrem de rau ce poate distruge lumea. Când am mai auzit si asta mi-am facut bagajele si am plecat la tara, undeva în munti, ca sa îmi amenajez casa de acolo în caz de catastrofa. Singura parte care ma mai încalzea cât de cât era ca macar toti oamenii vor disparea, nu doar câtiva ghinionisti ca mine, pentru ca IA-ul nu va face distinctie între unii si altii. E ceva sa fii constient ca nu pleci singur, ci la gramada, macar stii ca nu mai aveai nicio sansa. E o consolare acolo. Asta pâna în ziua bacalaureatului, acela care va ramâne în istorie sub denumirea „De buna seama”. Am aflat stupefiat de la sotie, a doua zi dupa examen, ca subiectele de la proba de româna au aparut, pentru cine era destept sa le gaseasca, în chiar noaptea dinaintea examenului, pe net, „scapate” de cineva, furate ori distribuite de-a dreptul. Un indiciu evident era faptul ca expresia amintita mai sus fusese cautata pe Google de câteva milioane de ori în doar câteva ore, pe neasteptate. De unde si pâna unde sa aiba oamenii atâta interes la miezul noptii pentru niste chestiuni lingvistice? Cica este o ancheta în derulare acum, dar acest lucru pe mine m-a linistit subit în privinta fricii fata de inteligenta artificiala pentru ca mi-am dat seama ca oamenii sunt prea smecheri ca sa nu se descurce în orice împrejurare. Ei au o capacitate pe care nicio IA nu o va putea avea, aceea de a se adapta si de a gasi solutii ingenioase la probleme aparent imposibil de rezolvat, pentru ca imaginatia lor este fara margini si izvoraste dintr-un loc unde ceva artificial nu va avea niciodata acces, fiind doar la îndemâna fiintelor vii. Un robot nu poate avea inspiratie, nu poate intra în transa, nu poate avea revelatii, nu este spiritual, nu poate lega idei care nu au nicio legatura între ele pentru a crea ceva palpabil, coerent, ingenios. Cu aceasta ocazie mi-am amintit nenumaratele metode cu totul geniale la care oamenii recurg pentru a însela autoritatile, pentru a fura, a pacali, pentru a scapa de pedepse, pentru a ocoli legile, pentru a se îmbogati pe nemeritate. Cum poate anticipa un robot milioanele de feluri mereu actualizate prin care poate fura un primar bani de la buget? Cum poate el preîntâmpina sifonarea banilor publici de catre autoritatile locale în cârdasie cu politicienii corupti? Cum sa crezi ca un biet robot, oricât de avansat ar fi el, poate sa fie mai tare decât un smecher cu vechime care si-a pus în cap sa fure ceva? Nu exista asa ceva, pâna la urma fraierul de tinichea va ramâne cu buza umflata, bateriile descarcate si cablurile de cupru furate, bag mâna în foc pentru asta. Un robot nu poate fi decât la fel ca un cetatean civilizat si cu frica de lege din occident care este pacalit de o trupa de puradei de-ai lui Romica sa le dea bani. În câteva secunde va ramâne cu portofelul gol si va crede chiar în naivitatea lui ca a facut o fapta buna. Mai tineti minte nenumaratele metode folosite de tiganii nostri prin Franta, Germania si celelalte tari cu obraz subtire ca sa fraiereasca trecatorii de buna credinta? Cam asa e si cu IA-ul lui Peste prajit, nici nu va sti ce l-a lovit… Nu, calmati-va, inteligenta artificiala nu va distruge de la sine putere omenirea, o va ajuta mult, în schimb, sa se distruga singura. Asta da. Cu cât va fi mai avansata tehnologia, cu atât omul se va transforma într-un fel de robot dependent de ea, va fi ca o gramada de slanina cu ochi care nu va face altceva decât sa apese pe niste butoane pentru a-si aduce totul la nas. IA-ul va sta cuminte la dispozitia lui, ca un catel, si va face tot ce îi cere în locul lui. Chiar va respira pentru el, daca va fi nevoie. Va juca toate rolurile pentru om, va fi mama, va fi tata, iubit sau iubita, sclav, sfatuitor, depozitar, coleg. Omul se va pacali chiar pe sine ca va avea un prieten adevarat în IA cum face acum de multe ori cu animalele. Pentru ca, desi are o inteligenta si o imaginatie divine, omul este extrem de naiv, ca sa nu zic prost, nu învata niciodata din greseli precum ChatGPT. Va fi, într-adevar, o schimbare uriasa si fara întoarcere, dar, repet, IA-ul nu ne va distruge decât cu acordul nostru direct sau indirect. Asa cum de câtiva ani încoace ne distrug încet si sigur inventiile geniale si revolutionare precum televizorul, computerul, mass-media, telefonul, Internetul, masina s.a.m.d. Toate ne-au facut viata mai usoara si mai frumoasa pe moment, dar iata ca au ajuns sa ne conduca aceasta viata, am devenit dependenti de ele, ne-am îndepartat din ce în ce mai tare de omul care eram înainte de inventia lor. Briscan Zara este scriitor si publicist
