Pentru ca n-au reusit sa cheltuiasca nici 30- din bugetul de investitii pe anul acesta, Primaria Iasi a introdus în sedinta de Consiliu Local de ieri, 22 decembrie (înainte de Craciun, ca oamenii cinstiti si gospodari), o hotarâre pentru a aproba indicatorii privind alterarea a ceea ce cunoastem azi drept Parcul Copou. Fara concurs international sau macar national, fara o consultare temeinica a comunitatii, o firma din Iasi cu un singur angajat a produs un raport pe baza caruia cel mai vechi parc din România urmeaza sa fie „reabilitat” si „modernizat”. Legat de consultarea iesenilor, din cele mai mult de 400 de comentarii la postarea de pe pagina de Facebook a Primariei, peste 95- se pozitioneaza total împotriva. Pe lânga aspectele legate de estetica vizibila din noile randari si propunerile de a înlocui aleile confortabile pentru plimbat din prezent cu dale de granit („Groaznic!”, „Oribil!”, „cineva are de vândut pavele”, „Nu are ce cauta acolo!” etc.), cele mai multe temeri sunt legate de trauma taierilor de copaci, specialitatea edililor ieseni din ultimii 10 ani („Lasati teii în pace!”, „Taiati copacii ca sa puneti niste porcarii în loc?”). Istoricul Primariei Iasi la acest capitol face ca nici macar precizarea printr-un comentariu ca vor fi taiati doar arborii bolnavi sa nu tempereze înversunarea cetatenilor. Acestia sunt speriati de gândul ca unul dintre ultimele spatii publice care ofera confortul umbrei si temperaturilor mai scazute, oferit din plin de copacii înalti ai Parcului Copou, va disparea pe timpul si dupa cele 36 de luni de „modernizare” promise de administratie. Doamna Catalina Neculau pare sa le sintetizeze: „Ce aveti cu teii, fratilor? De ce asfaltam atât? Si asa abia se poate respira. Câte grade vreti vara? Chiar nu a învatat nimic nimeni din masacrarea teilor de pe Stefan cel Mare?” Absolut toate argumentele legate de necesitatea si oportunitatea implementarii solutiei, produse într-un birou de cineva care avea ca obligatie sa umple niste rânduri fara a spune ceva concret si aplicabil („îmbunatatirea conditiilor de viata”, „satisfacerea nevoilor de agrement si recreere”, „reducerea nivelului de poluare prin amenajarea de spatii verzi”, „îmbunatatirea aspectului estetic al orasului”, „valorificarea resurselor locale” si „dezvoltarea echilibrata si durabila a municipiului Iasi”) sunt desfiintate în comentarii de cei care chiar utilizeaza parcul. Iar în conditiile în care planul prevede reducerea suprafetei totale de spatii vezi din parc, sa spui ca vrei sa reduci poluarea, printr-un astfel de proiect, dintr-un oras fruntas la acest capitol la nivel national nu e doar hilar, ci de-a dreptul cinic. Daca citesti raportul tehnic si te uiti la imaginile oferite de proiectant, vezi ca inclusiv asigurarile ca nu vor exista taieri suplimentare pe care s-au grabit sa le dea oamenii din departamentul de comunicare nu au un suport solid. Posibilitatea de a taia arborii existenti este mentionata de câteva ori, inclusiv legat de amplasarea unui foisor de dimensiuni superioare celui existent (50 mp suprafata, înaltime de 6,2m), iar prin marirea suprafetelor betonate, asa cum am mentionat si mai sus, spatiile verzi se reduc. In Iasi nu s-a amenajat niciun parc nou de foarte mult timp, iar cele 10 ha ale Parcului Copou si cele 5 ale Parcului Expozitiei gem de oameni vara, când lumea cauta un refugiu din calea soarelui dogoritor si a zapuselii. Iesenii cer doar îngrijirea mobilierului urban existent în parc, evitarea umplerii parcului de comercianti care sa-i altereze estetica si asigurarea unor toalete disponibile de dimineata pâna seara. Exemplul toaletei automate din Parcul Expozitiei e de evitat, aceasta, desi a costat 30.000 de euro, fiind mai mereu nefunctionala. În loc sa se concentreze asupra numeroaselor propuneri primite dinspre cetateni (inclusiv cu sugestii de amplasamente si solutii legale de intrare în posesie a terenurilor, acolo unde municipalitatea nu e deja proprietar), Primaria Iasi si-a propus sa lege la cap orasul cu înca un santier fara sa existe vreo nevoie reala, fara o solutie care sa justifice o interventie asupra celui mai vechi parc urban din România. În epoca, numele actualului bulevard Carol I, fosta Ulita Copoului, era Podul Verde, datorita zonelor cu vii si gradini ce unea casele unor boieri precum Sturza, Ghica, Bals, Cantacuzino, Catargiu de pe dealul Copoului. Cu o constructie demarata în anii 1833-1834, sub domnitorul Mihail Sturza, parcul, ce a mutat interesul boierilor dinspre Galata si Bucium, gazduieste mai multi arbori seculari, printre care teiul lui Eminescu, cu o vârsta de peste 500 de ani, determinata în 2013 de expertiza regretatului ing. Ioan Lupu. De altfel, în 1852 suprafata parcului era aproape dubla (19 ha). Comparativ, Parcul Cismigiu din Bucuresti avea sa fie construit abia în 1854, Parcul Sub Arini din Sibiu în 1856, iar Parcul Carol din Bucuresti în 1864. Acelasi parc Copou este locul în care este amplasat si cel mai vechi monument de for public din România, „Obeliscul cu lei” - Monumentul Regulamentului Organic, dar si Monumentul Legilor Constitutionale. Initial, constructia fusese încredintata arhitectului vienez Johann Freiwald, apoi inginerului rus Mihail Singurov (ambii au lucrat la Catedrala Mitropolitana), care nu au reusit sa-l realizeze din cauza problemelor ivite de aducerea blocurilor de piatra necesare de la Scheia. Într-un final, în 1841, Gheorghe Asachi, cel care proiectase monumentul, si-a asumat si executia si a izbutit sa aduca materialele cu mari eforturi, în care trase de multe perechi de boi. Cei patru lei au fost sculptati de Johann Semser, la Liov (Lemberg/ Lwow), oras care atunci facea parte din Polonia. Cei care au condus orasul atunci si ne-au lasat atâtea elemente de patrimoniu cu care ne mândrim si în zilele noastre au avut viziunea si priceperea administrativa de a cauta si a aduce arhitecti, ingineri si artisti din toata Europa pentru a da Iasului o dimensiune europeana. În zilele noastre, desi incapabili sa genereze alte edificii sau spatii publice de calitate si impact similare, reabilitarea unui obiectiv de importanta Parcului Copou este tratata superficial, mercantil, fara consideratie si respect pentru istorie si fara a asculta nevoile si rugamintile cetatenilor de a nu distruge singurul loc în care mamele îsi mai pot plimba landourile fara sa-si trezeasca copiii din somn, în care copiii se pot da cu role sau trotinete în siguranta, în care tinerii îndragostiti pot sta pe banca la umbra unui tei si în care femeile pot merge pe tocuri fara grija ca si le vor rupe sau se vor accidenta. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
