Continuam lectura scrisorii pe care tânarul Gh. Ivanescu o trimite domnisoarei Viorica Balan, studenta în litere de care se îndragostise. Strada Lapusneanu în primele decenii ale secolului trecut Orbit de pasiunea sa, George pare sa nu observe tacerea si lipsa totala de empatie a fetei fata de el. O propozitie care revine obsesiv în toate scrisorile, este aceasta: „daca într‑adevar tii la mine”. Enuntul nu are nici un temei real în sentimentele fetei, dar constituie o autojustificare pentru emitent, deopotriva în plan sufletesc, dar si din punct de vedere discursiv, pentru a putea continua asaltul verbal. Naiv si total rupt de realitate, viitorul savant este convins ca, invocând frecvent „creatia mea” (adica cele câteva articole publicate!) si trasându‑i viitoarei sotii un plan de studiu si de lucru stiintific riguros, în lingvistica si filosofie, o va cuceri. Ce poate fi mai înaltator pentru o fata, îsi imagineaza tânarul lingvist, decât proiectul unei vieti comune de munca si sacrificii, bazata pe devotament reciproc si pe o iubire desavârsita?! Promisiunea unui sejur comun în Germania, imediat dupa oficierea mult doritei casatorii, apartine si ea arsenalului de argumente convingatoare, socotit infailibil de autorul scrisorii. Reproduc asadar continuarea scrisorii din 6 noiembrie 1941. Dupa ce prin neîntelegerea ta [Taiat cu o linie: luîndu‑te dupa anumite teorii curente în actuala societate, care pot sa îti fie fatale, sau poate neavînd destula încredere în puterile tale] ai asezat anul acesta o pata în viata mea, în viata mea pe care o vedeam cu totul altfel, cauta sa‑ti dai seama ca am dreptate si fa ca viata mea [Taiat cu o linie: de altfel si a ta] sa fie frumoasa cel putin de azi încolo. Daca într’adevar tii la mine, fa sa înceteze continua amaraciune în care ma gasesc si care nu numai ca ma împiedica dela lucru, dar îmi distruge si sufletul si trupul. (De o luna de zile starea mea fizica si psihica s‑a înrautatit iarasi.) Întelege ca mentinerea actualei situatii nu poate sa fie folositoare nici mie, care am de facut atîtea lucruri si nu pot pierde timpul fara a pierde din creatia mea, din viitorul meu (care va fi poate si viitorul tau) [Taiat cu o linie: caci viata în continua amaraciune ma împiedica de la lucru], si nici tie, care ar trebui sa începi a te orienta în lingvistica, a studia filosofia si a‑ti forma aceleasi convingeri ca si mine în stiinta, în filosofie si în viata. Îti comunic de altfel ca am intentia a ma casatori cu tine în vara si ca am sa fac tot posibilul sa mergem în anul viitor în Germania cu vreo bursa germana de studii sau ca lector la vreo universitate germana. [Taiat cu o mai multe linii: Daca vrei sa fii fericita în viata, daca vrei sa fii parte din viata mea, daca vrei sa fiu si eu un om fericit, te rog, asculta‑ma!] Te rog sa vii Miercurea viitoare, între orele 10 si 11 dimineata la Institutul de Filologie Româna [Taiat cu o mai multe linii: singura sau împreuna cu d-ra Miroslav, cum vei crede de cuviinta.] Si fiindca am atît de multe lucruri de facut, te rog sa nu te superi daca te voiu astepta chiar în sala Institutului de Filologie. Gheorghe Raspunsul domnisoarei Viorica Balan va întârzia doar câteva zile, dar este scurt, rece, transant si drastic. Fata îl refuza cât se poate de explicit, neacceptând nici un semn de deferenta din partea îndragostitului, fie si unul nevinovat precum oferirea unor carti! Iata acest bilet, singura misiva primita de George de la Viorica, pe care am gasit‑o în noianul manuscriselor ivanesciene. De observat ca, studenta disciplinata, domnisoara Balan aplica în scris regulile ortografice academice oficiale, cu â, ceea ce poate fi în sine considerat un semn de delimitare si de fronda fata de agasantul asediator lingvist care, fidel maestrului sau Philippide, ortografia inclusiv romîn, romîneste etc. 10 Noiembrie 1941 Domnule Ivanescu, Din cauza evenimentelor si cenzurei n’am putut sa va înapoiez cartile. Profit de bunavointa d-rei Miroslav sa vi le trimit si sa va rog sa nu‑mi mai scrieti, deoarece cele câteva cuvinte schimbate întâmplator cu Dumneavoastra nu va îndreptatesc nici sa‑mi scrieti, nici sa‑mi cumparati carti. V. Balan Probabil ca orice tânar „normal” ar fi depus armele în fata unei respingeri atât de aspre din partea unei fete. Nu a fost si cazul eroului nostru, care îsi continua cu asiduitate si elocinta „de manual” asaltul, ca si cum ar fi ignorat atitudinea Vioricai. Contrariat si disperat, dar pastrându‑se în limitele civilitatii, George se asaza imediat la masa de scris si concepe urmatorul raspuns. Pasajele taiat cu o linie din manuscrisul original al scrisorii, pe care le reproduc în paranteze drepte, dovedesc grija de a evita aprecieri sau îndemnuri care pot fi suparatoare. Cititorule, observa, rogu‑te, frazarea perfecta a profesorului meu, exercitata în româna literara clasica, asa cum arata ea cu vreo 15 ani înainte ca umilul scrib al acestor siruri sa se fi nascut! 12-14 Noembrie 1941 Viorica, Cele ce ti‑am scris pîna astazi si tot ceia ce s’a petrecut între noi sînt de asa natura, ca‑mi este imposibil sa dau alt continut scrisorii de fata decît cel pe care‑l vei constata. [Taiat cu o linie: Restituirea extraselor si cartilor pe care ti le‑am dat, ca si scrisoarea prin care îmi ceri sa nu‑ti mai scriu si sa nu‑ti mai cumpar carti nu sînt nicidecum mobilul atitudinii pe care o voiu avea, ele numai îmi dau ocazie sa o iau.] Cu toate ca în scrisoarea pe care mi‑ai trimis‑o împreuna cu extrasele si cartile pe care ti le dadusem ma consideri ca pe un strain, motivînd aceasta prin faptul ca n‑ai schimbat cu mine pîna astazi decît cîteva cuvinte întîmplator, eu nu voiu putea sa nu‑ti vorbesc în cu totul alta ipostaza, aceia pe care mi‑o dicteaza tot ce ti‑am scris despre mine, tot ceia ce s’a întîmplat între noi, sentimentele si temperamentul meu, si o spun cu convingere, sentimentele tale. Ba trebue chiar sa‑ti spun ca, întîiu de toate, sentimentele de care te cred însufletita ma fac sa‑ti scriu astfel. [În original, taiat cu o linie: Eu nu‑ti sînt un strain, dupa cum nici tu nu‑mi esti mie o straina, cu toata amaraciunea, tulburarea, enervarea, cu toata atitudinea atît de nepotrivita pe care ai avut‑o fata de mine. Stii foarte bine ce vreau, întrucît aceste lucruri ti le‑am spus în prima mea scrisoare si în atîtea altele.] Daca nu mi s‑ar fi parut ca tii cît de cît la mine si daca n‑as fi crezut ca vei tine si mai mult la mine, nu ti‑as fi dat niciodata vreun extras de‑al meu, nu ti‑as fi scris niciodata vreun rînd, nu ti‑as fi cerut niciodata nimic si n‑ai fi avut niciodata ocazia sa ma faci sa sufar astfel cum am suferit. [În original, taiat cu o linie: Cu toate marile greseli pe care le‑ai facut fata de mine, purtîndu‑te cu mine ca si cum as fi fost din categoria celor care acosteaza femeile pe strada si plimbîndu‑te pe strada cu oameni care pe lînga ca erau neseriosi, ca cel despre care ti‑am vorbit în scrisoarea precedenta, amestecînd în iubirea noastra oameni care trebuiau sa ramîe foarte departe si plimbîndu‑te pe strada cu fiinte pe care as fi vrut nici sa nu le cunosti, pentru ca ai refuzat de a te întîlni cu mine, ma întorc pentru ultima oara catra tine si te întreb daca întelegi sa‑ti legi viata ta de a mea pentru totdeauna.] [În original, taiat cu o linie: Îti voi cere ca situatia echivoca care a durat pîna astazi sa se termine. Îti voi cere sa iei în sfîrsit o mare hotarîre pe care te‑am rugat de altfel s’o iei în prima mea scrisoare. În orice caz, ceia ce cred eu despre mine ma împiedica de a mai accepta o situatie ca aceia de pîna acum, care, daca ar continua, ar fi nu numai umilitoare, adica adevarata batae de joc, dar si mi‑ar ti dovedi lipsa iubirii tale.] Fiindca hotarîrea pe care îti cer s’o iei n‑o poti lua singura, ci împreuna cu parintii tai, te rog sa aduci continutul acestei scrisori, ca si al celei pe care o primesti o data cu aceasta, la cunostinta parintilor tai. Te rog sa le spui tot ce s’a petrecut între noi si tot ce stii despre mine, si daca într’adevar tii la mine, sa‑i rogi sa ma scuze ca le cer sa hotarasca într‑o chestiune atît de importanta fara sa ma cunosca si ca nu m‑am adresat si lor. N‑am putut însa face acest lucru cît înca nu aveam din partea ta un raspuns afirmativ. Continuarea acestei scrisori poate fi citita în foiletonul din saptamîna viitoare. Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
