Are toate sansele sa câstige postul de premier si sa devina prima femeie din istoria Italiei care exercita cea mai importanta functie politica, tinând cont ca presedintele acestei tari europene are un rol de reprezentare, decorativ, fara influenta prea mare în politica interna si internationala. Este vorba de Georgia Meloni, noua stea a politicii italiene, care a câstigat alegerile ca presedinte al partidului Fratii Italiei (FdI) si care a facut sa tresara establishment-ul politico-birocratic de la Bruxelles, îngrijorat pe buna dreptate de ascensiunea extremei drepte italiene. Discursul Georgiei Meloni este impregnat de populism, nationalism italian, xenofobie, anti-imigratie, anti-avort, anti-LGBT, pro-familie, cu accente crestin-conservatoare, se considerara mai degraba eurorealista decât eurosceptica, sustinatoare a NATO, s-a vaccinat anti-COVID. Pe când avea 19 ani, într-un interviu televizat pentru postului TV France-3, a elogiat „patriotismul” dictatorului Benito Mussolini, conducatorul Partidului National Fascist, prim-ministru al Italiei în perioada 1922-1943, aliatul lui Hitler în savârsirea atâtor orori „în secolul extremelor”. În discursurile sale electorale, Georgia Meloni se afirma ca fiind „femeie, mama, italianca, crestina”. Unii comentatori politici îi atribuie utilizarea unui slogan fascist „Dumnezeu, patrie si familie”. În fotografii apare alaturi de Silvio Berlusconi, Matteo Salvini si alti politicieni de (extrema) dreapta care practica un discurs nationalist, populist, antielitist si suveranist. Este clar ca, daca va ajunge prim-ministrul Italiei, nu va fi un interlocutor confortabil pentru Bruxelles. Partidul pe care l-a înfiintat în 2012 si pe care îl conduce din 2014 s-a clasat pe prima pozitie în urma alegerilor din 25 septembrie 2022, obtinând 26,01- din voturile valabil exprimate (votul popular), 32,5- din mandatele parlamentare care înseamna 119 de parlamentari din numarul total de 400 de mandate parlamentare. Cel mai probabil, Fratii Italieni se vor alia cu Liga Nordului, Forta Italia si Noi Moderatii într-o coalitie de extrema dreapta care va detine în Parlament circa 60- din mandate, iar Georgia Meloni va fi nominalizata în functia de prim-ministru. Îi va succeda în functia de prim-ministru lui Mario Draghi, un birocrat european, fara charisma, fost sef al Bancii Central Europene, al carui cabinet a pierdut sprijinul parlamentar în luna iulie 2022. Finantistul Mario Draghi nu a reusit sa rezolve problemele macroeconomice ale Italiei, uriasa datorie externa, într-un context agravat de criza economica post-COVID si de cea provocata de cresterea preturilor la energie. Italia se afla într-o situatie complicata, având nevoie de reforme economice dificile si urgente care nu beneficiaza de sprijin popular. Georgia Meloni (n. 15 ianuarie 1977) nu are un trecut politic impresionat, dar oricum ceva mai consistent decât al unor politicieni de pe aici si aiurea care în doi ani si trei mutari ajung numiti pe functii extrem de importante. Viitorul prim-ministru al Italiei a pasit în politica înca din tinerete, de jos, la firul ierbii. Zorii sai politici trebuie cautati în urma cu treizeci de ani, când politiciana italiana a aderat la Frontul Tineretului (1992) - organizatia de tineret a Miscarii Sociale Italiene (MSI), un partid cu un discurs de extrema dreapta, neofascist, dizolvat în anul 1995. Ceva mai târziu, Georgia Meloni va deveni liderul Actiunii Studentilor - aripa studenteasca a Aliantei Nationale (AN), o formatiune politica de factura national-conservatoare fondata pe mostenirea politica a MSI. În anul 2008, Meloni este nominalizata pentru portofoliul de ministru al Tineretului în Cabinetul Berlusconi IV, functie exercitata pâna în 2011. Din 2006 este membra în Camera Deputatilor, iar din 2014 este presedintele partidului Fratii Italiei (Fratelli d'Italia) cu care a câstigat recentele alegeri parlamentare din toamna acestui an. Ascensiunea politica a Georgiei Meloni este explicabila prin manifestarea urmatoarelor tendinte la nivel european, regional si national: antielitismul fata de elitele europene si nationale, revirimentul populismului în contextul crizei economice post-pandemice si a razboiului din Ucraina, suveranismul ca reactie la globalismul neoliberal. Un indicator al crizelor politice si sociale prefigurate de actuala situatie economica este prezenta scazuta la vot a cetatenilor. În Italia, la deschiderea urnelor (ora locala 07.00 /5.00 GMT), prezenta la vor era de 19-, mai slaba fata de alegerile din 2018, care au înregistrat cea mai scazuta prezenta de dupa Al Doilea Razboi Mondial. Oamenii sunt tot mai dezamagiti din cauza scaderii nivelului de trai, nu fac fata cresterii accelerate a preturilor de consum, s-au saturat de incompetenta si coruptia politicienilor. Sigur, Mario Draghi a fost un politician, de fapt un birocrat al finantelor, absolut confortabil pentru Bruxelles, dar nu a produs rezultate pe plan intern si ca atare a pierdut sprijinul parlamentar. Si nu va fi singurul caz de acest fel în Europa macinata de crize economice si probleme sociale. Sa privim la ceea ce se întâmpla în România, o tara care parca merge pe pilot automat, cu politicieni lipsiti de charisma si de rezultate, ocupând locul I la riscul de saracie sau excluziune sociala (34,4- din populatie în risc de saracie, în anul 2021, cf. Eurostat). Antielitismul european este un curent politic care îsi trage substanta din teza conform careia elitele politice si birocratice de la Bruxelles exercita puterea mai degraba pentru interesul propriei masinarii birocratice cu ramificatiile regionale si nationale, decât pentru a veni în sprijinul nevoilor cetatenilor simpli. Tot mai des sunt contestate bazele democratice si/sau meritocratice în virtutea carora elitele de la Bruxelles decid peste interesele tarilor membre. În mentalul colectiv se insinueaza ideea potrivit careia puterea pe care o detin birocratii de la Bruxelles este emanatia apartenentei la anumite grupuri de interese politice si de influenta economica obscure, transpartinice, subordonate intereselor marilor corporatii. Exista perceptia cum ca beneficiile politicilor europene se regasesc în buzunarele celor putini si puternici în timp ce masele saracite sunt obligate sa accepte tot felul de restrictii si constrângeri, asa cum s-a întâmplat în timpul pandemiei de COVID-19. Una dintre cele mai acerbe critici formulata împotriva elitelor de la Bruxelles vine din directia populismului revigorat în unele tari membre ale UE. În esenta, populismul înseamna un mod de a face politica prin atitudini si comportamente care fac apel la popor, la suveranitatea vointei populare. Politicienii populisti, cum este si Georgia Meloni, apar în perioadele de tranzitie sociopolitica, de criza economica, calamitati naturale si razboi. Acestia ataca fundamentele democratiei, partide si doctrine perimate, politicieni lipsiti de charisma si incompetenti. Populismul este un discurs politic, un program de actiuni pretins revolutionare, care nu au niciun corespondent în materie de politici publice. Populismul si suveranismul unor politicieni ca Georgia Meloni trebuie întelese si ca un protest împotriva anchilozarii constructiei europene, instantelor supranationale, globalismului neoliberal, pentru revenirea la suveranitate economica a statelor nationale. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
