Daca nu cel mai mare inventator român, cu siguranta cel mai putin cunoscut dintre marii nostri inventatori. Este autorul a 317 brevete de inventie, iar, la 16 ianuarie 1926, revista londoneza The Grafic publica o fotografie devenita celebra, intitulata Leaders in the March of Progress (Lideri în marsul progresului), în care Constantinescu apare alaturi de alti 16 oameni de stiinta ai vremii, printre care Einstein, Edison, Kelvin, Rutherford, Marie Curie, Graham Bell, Marconi si J.J. Thompson. Marea realizare a lui Constantinescu este descoperirea teoriei sonicitatii, o stiinta a transmiterii puterii prin lichide, solide, sau gaze. Impactul activitatii stiintifice a marelui inventator a fost amplificat, pe de o parte, de importanta noii stiinte, a sonicitatii, iar, pe de alta parte a fost atenuat de faptul ca multe din aplicatiile noii stiinte au avut scopuri militare, cu caracter secret, Gogu Constantinescu lucrând multa vreme pentru Amiralitatea Britanica. S-a nascut la Craiova în 1881, tatal sau fiind profesor de matematica, absolvent de Sorbona, coleg cu Spiru Haret, iar mama, de origine franceza, având înclinatii muzicale, fiind o foarte buna pianista, care i-a transmis lui Gogu Constantinescu talentul sau artistic. A urmat liceul „Gheorghe Lazar” din Craiova, dupa care a studiat la Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti, pe care o finalizeaza în 1904. Dupa absolvire publica o serie de lucrari legate de betonul armat, având o apetenta anume pentru acest material, una dintre cele mai cunoscute realizari ale sale fiind cupola moscheii din Constanta, construita din beton armat de 5 cm grosime, având o deschidere de 8m. Constantinescu dorea sa utilizeze betonul armat si la constructia podurilor, dar nu avut succes în acest demers, motiv pentru care, în 1908, demisioneaza din serviciul statului, intrând într-o asociere de tip privat, proiectând alimentarea cu apa a orasului Calafat, sau soseaua Doftana-Bustenari. De asemenea, era pasionat de transmiterea puterii prin vibratii, încercând sa explice matematic acest fenomen. Una peste alta, a considerat ca ar trebui sa emigreze pentru a-si putea materializa ideile, decizie care a fost determinata si de faptul ca i s-a refuzat o cariera universitara în tara, asa cum aflam din prefata la lucrarea Gogu Constantinescu - Integrala inventiilor, Ioan Pop s.a., Ed Performantica, Iasi, 2006. Astfel, în 1910 Gogu Constantinescu ajunge la Londra, unde începe sa breveteze diverse inventii din domeniul motoarelor cu ardere interna. Este din ce în ce mai pasionat de transmiterea puterii armonice prin medii hidraulice, care aveau o anumita compresibilitate, asa cum demonstrase Francis Bacon la 1600. Dezamagit de felul în care mediul britanic îi recepteaza creatiile pleaca în SUA, în 1913, unde îl întâlneste pe Edison, care era complet surd si cu care discuta, prin intermediul surorii acestuia, asupra preocuparilor marelui inventator american de a realiza o masina care sa înregistreze direct sunetele produse de un instrument muzical. Nu se leaga nicio colaborare, se întoarce în Anglia, unde se casatoreste cu Alexandra Cocorescu, care îi fusese prezentata de catre sora sa, Maria. Dupa întoarcerea în Anglia, în 1914, Constantinescu face o întelegere cu Walter Haddon, care îl finanta pe inventator în schimbul a 50- din profiturile obtinute de pe urma inventiilor acestuia (Haddon lucra în industria tipografica si era director al W. H. Dorman & Co of Stafford, care a produs multe din inventiile inventatorului român). Constantinescu realizeaza diverse sisteme mecanice care se bazeaza pe ideea compresibilitatii lichidelor, folosindu-se de conservarea energiei si eliberarea acesteia pentru diverse scopuri, precum actionarea tunurilor silentioase. Efectueaza diverse cercetari cu privire la transmiterea puterii mecanice în medii fluide si solide, urmând ca rezultatele obtinute sa fie, în scurt timp, utilizate în aviatia militara britanica. Începuse, deja, primul razboi mondial, iar una dintre cele mai importante provocari ale industriei aviatice de armament era aceea a tragerii sincronizate a mitralierelor printre palele elicei în miscare de rotatie. O alta solutie era amplasarea motoarelor în spate, sub aripi, dar asta limita mult manevrabilitatea avionului. Roland Gaross a fost primul care a utilizat un dispozitiv pentru sincronizarea tragerii, o inventie a unui mecanic pe nume Alkan. Aviatorul francez a montat dispozitivul pe un aparat de zbor Mormane Saulnier, fiind avantajat fata de adversari, asta pâna când a fost doborât, aterizând în liniile germane, astfel încât secretul dispozitivului cu pricina a fost dezvaluit. Oricum, sistemul mecanic de sincronizare a tragerii nu era foarte performant, din cauza vitezei limitate de transmitere a semnalelor de la rotorul motorului la mitraliera. Un maior din artileria britanica, pe nume Colley, a fost cel care a intuit valoarea inventiilor lui Gogu Constantinescu în ceea ce priveste transmiterea puterii prin medii lichide, fapt pentru care l-a pus în legatura cu colonelul Blacker, locotenent-colonelul Caddel si maiorul Hopkinson de la departamentul de aeronautica militara. Acestia au livrat mitraliere si munitie Vickers la atelierul lui Constantinescu, care atunci era amplasat la Alperton. Aplicând principiile din sonicitate, Constantinescu inventeaza un dispozitiv de tragere sincronizata care continea un generator sonic ce producea unde sonice de percutie de foarte scurta durata, care erau transmise printr-o conducta ce continea ulei de parafina necongelabila, la un alt generator sonic ce actiona tragaciul mitralierei. S-au efectuat mai multe teste, dupa care sistemul a fost experimentat pe avionul B.E.2 (Blériot Experimental 2), fiind apoi produse 50.000 de sisteme de tragere sincronizata, care au devenit echipament standard al Fortelor Aeriene Britanice. În timpul experimentelor s-a constatat ca sistemul nu dadea gres decât daca munitia era defecta, motiv pentru care dispozitivul lui Constantinescu a fost folosit si pentru verificarea munitiei utilizate în luptele aeriene. Exista persoane care spun ca sistemul lui Gogu Constantinescu de tragere sincronizata ar fi scurtat primul razboi mondial cu aproape 6 luni. Exista si alte persoane care spun ca, daca am pune cap la cap toate aceste „previziuni”, cele doua razboaie mondiale înca ar avea loc. Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
