Dezavuarea lui Macron si a politicii sale este fara echivoc. Partidul presedintelui LREM (La République En Marche) a fost din capul locului o constructie artificiala, o fictiune. LREM a canibalizat cele doua mari partide traditionale de la dreapta si de la stânga (...). Reformele pe care le promitea Macron au ramas, aproape toate, litera moarta. Presedintele a preferat sa apeleze la ceea ce se numeste „democratie directa”, organizând dezbateri nationale (ineficiente) si înfiintând organisme artificiale („Conventia cetateneasca pentru climat” - „cetatenesc” este un cuvânt magic, sugerând racordarea la traditia republicana). Poti interpreta rezultatul alegerilor parlamentare din Franta în fel si chip, în functie de punctul de vedere adoptat. Sustinatorii fideli ai lui Macron nu vor ezita sa sustina ca partidul presedintelui a iesit pe primul loc, câstigând asadar scrutinul. Daca te declari nelinistit de ascensiunea extremei stângi, se va gasi cineva care sa-ti aminteasca faptul ca în 1981 s-a impus o alianta de stânga si ca prin intrarea comunistilor în guvern „n-a murit nimeni”. Într-adevar, n-a murit nimeni, doar ca Mitterand abia a reusit, trei ani mai târziu, sa scape de comunisti, dupa care a fost necesara înlaturarea masurilor stângiste (nationalizarile, în primul rând) care adusesera tara în criza economica. Si, daca n-a murit nimeni atunci în Franta, partidele comuniste din diferite tari au pe constiinta (sau ar trebui sa aiba pe constiinta) zeci, sute de milioane de morti. În fine, mai toata lumea pare de acord ca scorul obtinut de extrema dreapta este o mare surpriza. Este un scor neasteptat de bun, într-adevar, dar partidul lui Marine Le Pen a fost, ani de zile, blocat atât de un sistem electoral partinitor, cât si de „barajul” pe care îl ridicau celelalte partide. Dezavuarea lui Macron si a politicii sale este fara echivoc. Partidul presedintelui LREM (La République En Marche) a fost din capul locului o constructie artificiala, o fictiune. LREM a canibalizat cele doua mari partide traditionale de la dreapta si de la stânga, figurile de prim plan ale momentului provin de la Republicani (dreapta traditionala), noua presedinta a grupului parlamentar, Aurore Bergé, o persoana foarte ambitioasa, tânara (are 35 de ani), a activat alaturi de Fillon si de Juppé pentru ca, în urma cu cinci ani, sa sara în barca prezidentiala. Reformele pe care le promitea Macron au ramas, aproape toate, litera moarta. Presedintele a preferat sa apeleze la ceea ce se numeste „democratie directa”, organizând dezbateri nationale (ineficiente) si înfiintând organisme artificiale („Conventia cetateneasca pentru climat” - „cetatenesc” este un cuvânt magic, sugerând racordarea la traditia republicana). A încercat sa atraga stânga, punând în prim plan chestiunea schimbarilor climatice. La început a insistat pe pericolul pe care îl prezinta extrema dreapta. A încercat apoi sa schimbe macazul, focalizându-se asupra extremei stângi, fara succes însa. Cât de ambigua a fost atitudinea presedintelui si a guvernului se vede din doua situatii recente. În plina campanie, Macron a declarat ca valul islamic (despre care si un elev de liceu stie ca semnifica pozitia subalterna a femeii) nu este incompatibil cu… feminismul! Apoi, când la finala Ligii Campionilor s-au produs incidente grave la Stade de France, oficialitatile au aruncat vina pe… suporterii echipei Liverpool, desi era evident ca tulburarile fusesera provocate de bande de tineri din regiunea pariziana. Si ca un facut, înregistrarile realizate de camerele de supraveghere n-au fost gasite… Complet neinspirata (desi politic corecta) a fost numirea în fruntea guvernului a lui Élisabeth Borne, o persoana lipsita de carisma. Si abia s-a instalat noul guvern ca doamna Chrysoula Zacharopoulou, secretar de stat la francofonie, este anchetata sub acuzatia (formulata de doua femei) de viol: doamna Zacharopoulou este de meserie medic ginecolog… Chiar daca formatiunile de stânga nu vor forma un singur grup parlamentar, partidul lui Jean-Luc Mélenchon va avea un cuvând greu de spus, mai ales ca deputatii „Frantei Nesupuse” stapânesc bine tehnica gherilei parlamentare - zeci de mii de amendamente, vociferari în timpul sedintelor, atacuri la persoana etc. (arsenalul Sosoaca, as zice, dar - desigur - mutatis mutandis). Si printre ecologisti sunt personaje cel putin bizare, cunoscute prin declaratii socante. Partidul lui Marine Le Pen (Rassemblement National) va miza pe cartea insecuritatii cetateanului si a imigratiei necontrolate. Si La France Insoumise si Rassemblement National sunt partide de orientare antieuropeana, pro-Putin, iar programele lor economice sunt dezastruoase. Alocutiunea de miercuri seara a presedintelui Macron n-a facut decât sa confirme ca nu exista solutii miraculoase: Franta se afla acum într-un echilibru fragil. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
