Sa începem azi pornind de la exemplul unei femei, destul de activa pe retelele de socializare, mama a doi minori – unul de 5 ani si altul de 7. Posteaza o multime de fotografii si povesti ale propriilor sai copii: fotografii cu ei pe plaja din Ibiza, la concursul de gimnastica, în noua lor locuinta la petrecerea în pijamale, în piscina. Aceasta mama stie cine este pe lista ei de prieteni virtuali, nu numai ca întotdeauna controleza persoanele pe care le adauga pe acea lista, dar nu are de ce sa-si faca atatea griji, prietenii ei sunt oameni pasnici, împartasesc retete de zacusca, hituri preferate, fotografii cu pisicile tolanite pe fotoliu, o gluma buna. Si în acest peisaj virtual, cu “buna dimineata la cafeluta!” si citate profunde din Pompanas, apare bunica, care distribuie, cu mândrie, fotografia nepotilor ei, în funduletul gol, la mare, iar bunica are 5000 de prieteni virtuali si nici o setare pentru confidentialitate pe pagina sa. Lumea este un loc periculos, dur. Bineînteles ca stiu cine este pe Facebook-ul meu, nu as lasa niciodata pe nimeni strain pe pagina mea ! e replica pe care o da orice mama când o atentionezi ca-si expune copilul public. Însa nu poti controla asta. Sigur, ai putea crede ca nea Vasile, care locuieste mai la vale de casa ta, este atât de dragut si mai ales inofensiv,asta pentru ca îl cunosti din vedere de când erai copil. E domnul acela care oferea mereu bomboane copiilor în fata casei si mângaia fetitele frumoase, tinându-le în brate. Azi e un domn trecut de a doua tinerete, simpatic si glumet. pe care l-ai adaugat în lista ta de prieteni virtuali. Dar oare câti domni „simpatici si glumeti” nu ajung în ziare, pe prima pagina, ca pedofili? Câti cunoscuti despre care nu ai banuit niciodata nimic rau n-au ajuns în puscarie pentru ca au savârsit diverse infractiuni? Si ai putea crede ca Ionut, pe care l-ai cunoscut în facultate, la biblioteca, este un cetatean cumsecade, - nu ai vorbit de 15 ani cu el, e drept, dar are si el o familie si copii, deci, e serios, îti spui. Însa.îl cunosti suficient de bine pe Ionut încât sa-i încredintezi fotografiile unui copil aflat la plaja, nud, care nu-i copilul sau? Desigur ca nu. Ma gândesc ca un bunic ar putea fi în stare de soc total acum citind aceste rânduri. Nu si-ar pune niciodata nepotii în pericol, ar gândi el. Din contra, e un bunic mândru si, drept dovada, tocmai a postat o fotografie a nepoatei sale, de la balul de absolvire a gradinitei, si va completa, pe Facebook, la fel de mândru, ca nepoata sa, cu nume si prenume, tocmai a fost înscrisa la scoala primara din cartier,de pe strada X-ulescu, în clasa I, la doamna învâtatoare Ionescu. Ce e în neregula cu asta? ati putea spune indignati. Nu se mai poate mândri cineva pe facebook cu proprii nepoti? Nu, pentru ca bunicul nu tine cont ca îi place sa joace poker online si l-a adaugat pe lista lui de prieteni pe un oarecare „Trandafirul rebel” , un strain pe care nu l-a întîlnit niciodata. Stie de ce Trandafirul rebel joaca poker online, non-stop, chiar si în timpul zilei, când ar trebui sa fie la lucru? Nu, si nici nu îl intereseaza. Dar daca Trandafirul rebel are gânduri ascunse, un trecut infractional, iata, acum stie numele complet, locatia, vârsta unui copil cu care are si o fotografie sau mai multe, unele nud, precum si o idee destul de clara unde merge la scoala si chiar în ce clasa este? De ce ai oferi informatii atât de valoroase despre copilul tau sau al altcuiva unui individ total strain, ascuns sub un nume de scena? Cine nu are o poza, de pe vremea când era mic, cu galetusa la plaja? Sau o fotografie dupa ce mama lui l-a târât efectiv afara din ligheanul unde se balacea toata vara? Diferenta este ca aceasta fotografie a fost pastrata într-un album de familie, care nu a fost distribuit cu restul lumii într-un mod abuziv. Acum acel album s-a mutat pe retelele de socializare, iar ceea ce nu stii sau nu vrei sa stii e ca atunci când încarci fotografiile nu le mai controlezi. Ele devin un bun public. Este nevoie doar de o singura persoana pentru a descarca imaginea si a o raspândi si nu credem ca trebuie sa spunem unde ar putea ajunge fotografia cu fiul dumneavoastra gol pe plaja, nu? Cu siguranta nu ati dori ca poza copilului pe care îl iubesti enom sa ajunga într-o baza cu fotografii a unei retele de pornografie infantila. Suna îngrozitor si apocaliptic, dar lucrurile acestea nu par a fi reale niciodata pâna când nu se întâmpla cu adevarat si atunci nu mai exista întoarcere. Italia, Franta, Austria si chiar Spania au vorbit deja despre sharenting, desi, din pacate, chestiunea nu este deloc clara, lasând în multe cazuri la cheremul responsabilitatii si al bunului simt al parintelui daca poate sau nu sa distribuie fotografii cu proprii lor copii pe retelele de socializare. Si stim cu totii ce se întâmpla atunci când oamenii recurg la responsabilitate si la bunul simt. Recent, Tribunalul din Roma a emis o sentinta prin care a obligat o mama sa stearga toate fotografiile pe care le-a publicat pe Facebook cu fiul ei minor, sub amenintarea unei amenzi de 10.000 de euro în cazul în care nu o va face. În Franta, un tata a fost condamnat la un an de închisoare si amenda de 45 de mii de euro pentru publicarea de fotografii, videoclipuri sau detalii intime ale copiilor sai, -programul scolar, hainele pe care le poarta, inclusiv lenjerie intima, locurile unde se joaca etc. Austria a fost protagonista cu mult timp în urma pentru plângerea pe care un fiu a depus-o împotriva mamei sale pentru ca a împartasit fotografii cu el când era mic în ipostaze umilitoare. Aceasta, conform legislatiei austriece, se pedepseste cu amenda de pâna la 10.000 de euro . La rîndul sau, Spania a declarat in 2015 ca distribuirea unor astfel de fotografii poate fi sanctionata numai daca este efectuata fara acordul unuia dintre parinti, adica daca ambii doresc sa le faca publice, le pot încarca pe retelele de socializare, chiar daca e vorba de un minor. Si revenim la acelasi lucru. apelul la responsabilitate si bunul simt. Postarea de fotografii cu ecografii, cum e la moda, sau cu informatii legate de sarcina expune copilul la riscuri înainte de nastere. O postare poate dezvalui din greseala data probabila a nasterii unui copil sau locatia. De acolo, un infractor poate descoperi informatii personale si despre parinti – nume, ocupatia, data lor de nastere etc. Daca vom combina toate acestea -scurgerile de date si lipsa de securitate a acestora, existenta infractorilor cibernetici, cazurile de copii disparuti, furturile de identitate, poate ca vom reusi sa fim mai atenti când e vorba de proprii nostri copii. Sa nu uitam ca pâna si un începator cibernetic poate obtine foarte usor informatii pentru a localiza un copil – stie la ce scoala merge, unde locuieste, cum arata camera lui, daca vine singur acasa, în grija cui se afla si toate aceste date le ofera parintii, la discretie, pe retelele de socializare. Copiii suporta consecintele comportamentului online al parintilor. A cere copiilor permisiunea de a posta o imagine despre ei însisi îi face sa constientizeze ca exista consecinte, atât pozitive, cât si negative în urma postarilor lor. Un adolescent va stii sa fie atent cu postarile pe care le face pe Twiter sau Instagram, nu se va expune necunoscutilor care pot avea gânduri necurate la adresa lui. Suntem îngroziti când dispar adolescenti de 11-15 ani, iar ulterior se afla ca n-au mai revenit dupa o întâlnire cu o persoana cunoscuta pe retelele de socializare. Cele ce atrag astfel de indivizi sau grupari infractionale sunt în primul rând fotografiile, de aceea e important ca un copil sa constientizeze ca nu orice fotografie cu el poate fi facuta publica. Este neceesar sa promovam în familie educatia care sa faciliteze utilizarea responsabila a retelelor, aceasta implicând cunoasterea mai buna si, mai ales, întelegerea conditiilor de utilizare si a politicilor de confidentialitate pe care le prezinta platformele , dar si potentialele riscuri care pot aparea din utilizarea acestora. Nu întotdeauna în mod constient, parintii prin postarile dese ale fotografiilor cu cei mici, fac copiii dependenti de aprobarea sociala si de evaluarea lor de catre mediul internaut. Este important sa întelegem ca aceasta evaluare, a publicului larg, poate afecta o persoana. E drept, copiii trebuie sa fie laudati - de parinti, profesori, îngrijitori, alti adulti. Cu toate acestea, exista o limita. Daca adultii posteaza fotografii sau videoclipuri ale copiilor si apoi le arata : Uite, câti oameni te plac, câti te-au laudat, atunci copilul se va întreba de ce la urmatoarea fotografie a primit mai putine aprecieri – oare nu mai e asa de frumos, de bun, de simpatic? Un copil nu poate evalua în mod adecvat consecintele retelelor sociale - aceasta este responsabilitatea adultilor, asa ca fiecare postare trebuie tratata în mod constient, gândindu-ne la efectul pe care îl are asupra lui.Parintii pot pune copiii la discretia aprecierilor altora fara sa tina cont de reprecursiuni. Si apoi, înca neavând un sentiment de importanta proprie, copilul va umple acest gol cu opiniile altora - iar actiunile si gândurile sale se vor forma în conformitate cu ceea ce este aprobat în retelele de socializare. Ca sa ofer un exemplu, voi mentiona aici o remarca a unui necunoscut la una din postarile unei “prietene” virtuale, o doamna care obisnuia sa posteze sistematic fotografii cu baietelul sau, înca de când s-a nascut. Copilul are opt ani acum, stie sa citeasca, astfel ca nu cred ca i-a scapat remarca rautacioasa a necunoscutului la una din pozele în care aparea înfruptându-se din placintele facute de bunica : Nu-i mai da placinte, nu vezi ca e obez? Parca e o plapuma cu ochi! a comentat, rautacios, individul. Asemenea remarci au un efect nociv asupra unui copil obisnuit cu o altfel de abordare din partea adutilor. Poate fi simpatic pentru unii dintre noi sa vedem un bebelus mâzgalit cu ciocolata sau în funduletul gol pe nisip- dar întrebarea este daca lui însusi îi va placea o astfel de fotografie facuta publica. Faceti fotografii, nu scapati aceste momente cu cei mici, dar pastrati-le pentru albumul familiei si respectati-va copiii, e una din cele mai profunde dovezi de dragoste, acela de a nu-i expune public, în intimitatea lor, tuturor necunoscutilor.La urma urmei, n-ar strica sa va puneti serios întrebarea: chiar merita sa-i expuneti public doar pentru primi de la niste necunoscuti un emoticon, drept recompensa? Cristina Danilov este psiholog
