La Iasi s-a turnat primul film românesc despre relatia de dragoste dintre marelele compozitor George Enescu si Maruca, printesa Cantacuzino. Sub bagheta regizorului Toma Enache a fost creata atmosfera anilor de început de secol XX când Enescu a cunoscut ”iubirea vietii lui” în paralel cu marile lui opere muzicale. Filmarile au avut loc îla Filarmonica din Iasi si la casa Joseph Zoller, iar de zeci de ieseni au fost machiati, costumati si pregatiti sa ocupe un loc în film. ”Filmarile au avut loc la Teatrul National Iasi (al doilea cel mai frumos teatru di lume), la Biblioteca "Gh. Asachi" (una dintre cele mai frumoase biblioteci din lume), la Filarmonica din Iasi si la Casa Joseph Zoller, platouri de filmare pentru care zeci de ieseni au fost costumati, machiati si pregatiti sa-si ocupe locul în scenele de figuratie. "S-a muncit mult, de dimineata pâna seara târziu. Alaturi de o echipa de filmare superprofesionista, dedicata si pasionata, noi cei din grupul de figuratie ne simteam importanti desi nu eram decât o simpla prezenta scenica. Dar am simtit încurajarile ori de câte ori regizorul Toma Enache, în toiul filmarilor, se adresa tuturor cu formula "secventa asta întrece perfectiunea". Personal sunt încântata ca din distributie fac parte si nume din lumea artei iesene: tenorul Andrei Apreutesei (în rolul lui Oedip), actorii Erica Moldovan,Codrin Danila, Dumitru Ciobotaru si ca se petrec în orasul nostru scene memorabile într-un film care, cu siguranta, va cuceri publicul”, ne-a povestit Rodica Bârzu, care a participat la filmari. Tot ea ne-a dat câteva imagini din timpul filmarilor: Ce scriu istoricii despre George Enescu si Maruca Viata sentimentala a lui George Enescu a ramas aproape necunoscuta , tinuta in umbra de comunisti , din dorinta de a nu stirbi cu nimic imaginea sa de sfinx al muzicii romanesti . Ce se stia oficial era ca a fost casatorit cu printesa Maria Cantacuzino , ceea ce nu se stia era faptul ca George Enescu a avut o fata din flori , Elena Ferbei , alintata "Didica" . Ea era fiica Domnicai , menajera parintilor lui , o femeie pe care Enescu a cunoscut-o foarte tanar , la 20 de ani , cand se intorsese , odata , de la Paris . Didica a absolvit Scoala de fete din Botosani, s-a casatorit cu mosierul Constantin Dinu in Bucuresti si a fost, din 1953 pana in 1962, angajata a Operei Romane la serviciul de croitorie . Costache Enescu (tatal compozitorului) a iubit-o enorm pe Didica , socotind-o ca pe un membru al familiei sale . Si Domnica si Didica au facut parte, cat se poate de oficial, din anturajul batranului Costache Enescu . Ele sunt cele care l-au ingrijit cand s-a imbolnavit si tot ele i-au ingropat pe ambii parinti ai lui Enescu , fiindca muzicianul era plecat in strainatate . Maria Cantacuzino, zisa Maruca , a fost o femeie frumoasa , plina de dinstinctie si rafinament .Nu era prea inalta, dar se purta dreapta, pe tocuri inalte, avea gatul lung si umerii usor cazuti, "semnul fizic al aristocratiei", cum spunea Talleyrand . Cand a iesit odata in oras, la brat cu fiul ei, Bazu, celebrul aviator, acesta a fost intrebat, pe soptite, cine e ultima lui cucerire . Maruca atragea atentia oricui . Era o fire destul de bizara, de nebuna in felul ei, extravaganta, nonconformista, cu toane, trecea usor de la stari de exuberanta la stari depresive, cand se inchidea in casa cate o zi sau doua si zacea pe canapea, cu luminile stinse . Mostenise, cu siguranta, ceva pe fond ereditar . In familia ei se inregistrasera mai multe cazuri de tulburari psihice, iar tatal ei se sinucisese . Se casatorise cu Misu Cantacuzino, figura marcanta in politica vremii, pentru ca isi dorise mult titlul de printesa . De iubit, nu l-a iubit niciodata - aveau vieti complet paralele si erau diferiti ca de la cer la pamant : Misu era un afemeiat notoriu, care n-a ocolit-o nici chiar pe Nely, sora Marucai . Surprinzandu-i, Maruca le-ar fi zis ca cine rade la urma rade mai bine . Pe Enescu l-a cunoscut intamplator , la o plimbare prin padurile Castelului Peles din Sinaia , undeva intre 1907 si 1910 . Iata cum descrie ea insasi in memoriile ei intalnirea . "La cateva zile dupa ce il intalnisem pe drumul de la Peles , dupa cina , fumam o tigara orientala parfumata , pe divanul meu , alaturi de Printesa Maria...la un moment dat, usile salonului s-au deschis si Romeo anunta : "Domnul George Enescu !" Inainteaza spre mine, fatal, irezistibil, pe cand eu merg, ca o somnambula, in intampinarea lui . Cu o stransoare fierbinte, mi-a luat mainile pe care i le-am intins cvasi-constient . Nu stiu ce cuvinte importante mi-au scapat , fara ca macar sa-mi dau seama de ceea ce se intampla ; cazusem parca intr-o prapastie , cu o minunata senzatie de prabusire. (...) Ce s-a petrecut mai apoi ? Stiu doar ca salonul s-a golit aproape imediat si ca am ramas singura cu el pana dimineata . (...) Ghiceam ca in adancul lui mocnea puterea furtunilor si a primejdiilor, cu o amenintare latenta, cu marea atractie extraordinara pe care o emana". Asa s-au aprins scanteile dintre ei, care s-au transformat, treptat, intr-o adevarata flama . Se vedeau la Sinaia , unde era adesea invitat de Regina , la Tescani , unde Maruca se retrasese pe timpul razboiului, apoi in Franta si Elvetia . "Delicioasa otrava", pe care tocmai o bause Maruca , o face sa-si neglijeze cei doi copii, pe Alice (6 ani) si pe Bazu (2 ani), care n-o vor ierta mai tarziu . Se simte vinovata fata de sotul ei, despre care marturiseste : "Il vedeam putin si totdeauna ca prin ceata ; dar suferinta lui de barbat lovit in sentimentul pentru mine si in amorul propriu m-a obsedat ani de zile". Cu timpul, se afiseaza tot mai mult cu Enescu. Revelionul 1918 se petrece la Maruca, la Tescani, alaturi de Regina si Rege si alaturi, bineinteles, de Misu, sotul ei, care venise ca invitat. Caci locuia intr-o casa separata! Muzica a fost, evident, asigurata de Enescu. Idila lor, din ce in ce mai evidenta, a fost acceptata insa de aproape toata lumea, cu o complicitate fatisa . Recunoaste chiar ea: "Vapaia acestei fericiri ardea clara si pura, ca o faclie de altar, transfigurata de euforia noastra reciproca si de starea de extaz pe care ne-o dadea siguranta ce o simteam si admiratia celorlalti fata de noi. Nici o umbra nu-i intuneca blanda stralucire; doar, din cand in cand, ma cuprindea o neliniste vaga, la gandul fragilitatii plenitudinilor din aceasta lume, aflata la bunul plac al destinului mereu la panda. Nu inaltimile sunt cele ce atrag trasnetul ?" Totusi, dupa ce in 1928, sotul ei moare intr-un accident de automobil , alaturi de amanta lui , Maruca mai ramane singura inca noua ani de zile . Nu se grabeste sa oficializeze relatia cu Enescu . Ba chiar se indragosteste de Nae Ionescu .Cand l-a cunoscut pe Nae Ionescu , Maruca avea deja 50 de ani, iar el doar 38 . O diferenta de 13 ani ! Nae Ionescu nu era un meloman, dar frecventa casa Marucai , fiindca ii permitea legaturi cu o societate din care nu facea parte si la car e nu ar fi avut niciodata acces . Enescu a fost ars de suferinta . Caci povestea lor de dragoste a durat vreo doi ani . Enescu stia tot ce se petrece , aflase si de proiectul lor de casatorie , de care tot Bucurestiul vorbea . Era la Paris, alaturi de fratele lui vitreg , pictorul Dumitru Bascu, care il supraveghea in permanenta, de teama ca, de durere, sa nu arunce in foc partitura operei "Oedipe", dedicata Marucai, sau, mai rau, sa se sinucida . A fost in acei ani "un ecorche vif" (un jupuit de viu), dupa expresia unui grafolog care ii analizase scrisul . De la Bellevue ii scria Olgai Brailoiu : "Ma Reine, rendez-moi la Princesse aimee " - ("Regina mea, redati-mi printesa iubita ), stiind influenta ei si respectul pe care i-l purta Maruca Olgai . Ruptura s-a produs, dar provocata de Nae Ionescu ,care a parasit-o pe Maruca pentru Cella Delavrancea,o pianista incredibila ! Maruca are o cadere psihica si-si da foc, iar copiii ei s-au grabit sa obtina de la doctor un document psihiatric care sa ateste incapacitatea ei de a-si administra averea, de teama ca, printr-o posibila casatorie, ei ar pierde tot ce le-a ramas de la tatal lor. O salveaza tot Enescu, care in tot acest timp a asteptat-o cu o fidelitate exemplara... si-a anulat concertele in strainatate si a venit la Bucuresti , unde s-a instalat la subsolul casei din soseaua Kiseleff si a inceput sa se ingrijeasca de ea, indurerat de starea in care a gasit-o , dar poate si cu sentimentul vanitos ca acum ii va apartine din nou . A dus-o la savantul dr. Marinescu , prieten bun cu el, au sezut o vreme la Purkersdorf , langa Viena, apoi la Lausanne, pe malul lacului Lemann . Pana cand , refacuta, insanatosita , revenind la tinuta ei aristocratica , a acceptat sa legalizeze casatoria ei cu marele muzician . Casatoria lor a fost o casatorie fara fast . A avut loc in 1937, in prezenta unei singure martore... Cella Delavrancea !!!!!!! Maruca nu s-a ridicat nici in al doisprezecelea ceas la inaltimea iubirii pe care i-a purtat-o Enescu . Ei ii placea jocul in dragoste, o fascinau barbatii puternici, caracterele unice, avea nevoie sa soarba din iubiri diferite . Nu era femeia unei fidelitati de-o viata. Era inteligenta, profunda, dar avea fondul ei egoist. Nu cunostea sacrificiul. Sa nu uitam ca nici dupa casatorie Maruca n-a acceptat sa fie numita "doamna Enescu", prezentandu-se in continuare ca "Printesa Cantacuzino". Cand venea la Paris , in vremea idilei lor , ea locuia separat, la un hotel de lux . Mai tarziu , cand Enescu a suferit atacul cerebral , a refuzat sa-l ingrijeasca personal , angajand infirmiere, nu s-a mutat alaturi de el, la Hotel Atala, si nici n-a fost langa el cand a inchis ochii (1955) . L-a iubit cu siguranta pe Enescu, la inceput, dar inclin sa cred ca iubirea scurta si fulgeratoare pentru Nae Ionescu si durerea de a fi fost inlaturata brutal i-au parjolit sufletul . Enescu nu a mai fost acelasi adorat de odinioara , ci doar un sot necesar . Totusi, maestrul a iubit-o pana la moarte , cu o iubire de dincolo de lumea aceasta . Pentru ea a scris muzica valoroasa - poemul "Isis", opera "Oedipe " . Maruca era genul acela de femeie care facea inima sa tresalte , care inspira si naste opere mari . In dosul unei fericiri aparente, se ascundeau, probabil, golul si tacerea . Asteptarile indelungate sfarsesc des prin a dezamagi . Ceva se rupsese, cred, in sufletul lor si o stiau amandoi . Dupa o batalie de-o viata , victoria lui a venit prea tarziu : era deja sfartecat . Ce oare, ma intreb , l-ar fi putut face sa spuna la batranete, cu atata durere : "Nu mai astept fericirea, nu o mai caut!"?, povesteste istoricul Dan Falca . George Enescu a trecut în eternitate în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, la Paris, fiind înmormântat în cimitirul Pere Lachaise . Maria Cantacuzino i-a supravietuit înca treisprezece ani, stingându-se din viata în Elvetia, în 1968 , dar inmormantata alaturi de cel ce a suspinat o viata intreaga dupa ea... " Enescu merita mai mult de la Maruca, pe care o iubea sincer si curat . Ea a mai clacat în timpul relatiei, dar el se facea ca nu vede, nu aude . Exact ca în cazul relatiei dintre Eminescu si Veronica Micle !”, explica istoricul Dan Falcan .
