Anii în care dosarele ramân uitate prin sertarele procurorilor sunt decontati din buzunarele contribuabilului. Doi ieseni au chemat statul în judecata pentru cei aproape 9 ani petrecuti prin birourile procurorilor sau pe salile instantelor. În favoarea lor, au citat prevederile articolului 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, în forma preluata de Constitutia României: „Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil”. De cealalta parte, reprezentantii Ministerului Finantelor au citat tot Constitutia: „Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare”. În interpretarea lor, statul raspunde „doar” în cazul erorilor judiciare. Or, cei doi nu puteau spune ca ar fi fost nevinovati. Si-au distrus însa complet viata de familie si afacerea. Ion P. si sotia lui au fost reclamati în februarie 2011 ca, în perioada august – octombrie 2009 ar fi cumparat marfa de la o firma, platind-o cu trei file cec în valoare totala de aproape 70.000 lei, fara acoperire. În iunie, a fost dispusa începerea urmarii penale fata de cei doi, pentru savârsirea infractiunii de înselaciune. La acea data, fapta se pedepsea cu închisoarea pe un termen cuprins între 6 luni si 12 ani. Desi faptele erau clare, cei doi au fost trimisi în judecata abia în noiembrie 2017, în fata Judecatoriei Târgoviste, pentru înselaciune în forma agravata. Doi ani mai târziu si dupa mai multe solicitari facute de cei doi, magistratii dâmboviteni ajungeau la concluzia ca fapta lor era infractiune, dar nu înselaciune. Judecatorii au dispus reîncadrarea juridica a faptei, încadrând-o în prevederile legii cecului, din 1934. Pentru folosirea de file cec fara acoperire, legiuitorul din vremea domniei lui Carol II stabilise o pedeapsa de pâna la un an de închisoare. Trecusera deja 10 ani de la comiterea faptei, deci raspunderea penala era deja prescrisa. Sotii P. au fost achitati de acuzatia de înselaciune si s-a constatat prescrierea pentru acuzatia de folosire de cecuri fara acoperire. De la începerea urmaririi penale si pâna la pronuntarea sentintei definitive a Curtii de Apel Ploiesti trecusera 8 ani, 8 luni si 5 zile. Cei doi s-au întors împotriva statului În iunie 2020, Ion P. si de acum fosta sa sotie, Mirela A., s-au adresat Judecatoriei Pascani, pentru a trage la raspundere statul român, prin Ministerul Finantelor Publice. Ei au cerut obligarea statului la plata a 12.000 lei reprezentând onorarii avocatiale, 6.300 lei care sa acopere cheltuielile cu deplasarea avocatului în Dâmbovita si 10.000 lei ca daune morale. De cealalta parte, reprezentantii Ministerului Finantelor au afirmat ca procesul nu-i priveste. Actele de urmarire penala fusesera facute de procurori, deci, daca trebuia sa fie gasit vreun vinovat pentru durata procedurilor, acesta trebuia cautat în cadrul Ministerului Public. Pe de alta parte, Constitutia si Codul de Procedura Penala stabilesc dreptul la despagubiri doar în cazul erorilor judiciare. „Raspunderea statului este o raspundere directa, limitata doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare savârsite în procesele penale”, au sustinut reprezentantii ministerului. Sotii P. nu puteau afirma ca fusesera victimele vreunei erori judiciare. Comisesera fapta, dar scapasera nepedepsiti pentru ca raspunderea penala se prescrisese. Nici cheltuielile cu avocatul si deplasarile acestuia nu priveau statul, pentru ca nu fusese parte în proces. Daca celor doi nu le convenea durata anchetei si procesului, care le-a distrus si bruma de afacere, ar fi trebuit sa depuna o contestatie privind durata procesului penal, procedura la care nu apelasera. Acest tip de contestatie are ca finalitate stabilirea unui termen pâna la care procurorul sau instanta sa rezolve cauza. Pozitia Ministerului a fost criticata de sotii P. care au apreciat ca nu se putea considera ca statul raspunde exclusiv pentru erorile judiciare. „Potrivit acestei filozofii, cetateanul onest este dator sa suporte consecintele materiale si morale ale functionarii defectuoase, într-o anumita cauza, a unui serviciu public: înfaptuirea si distribuirea dreptatii într-o societate democratica. Sorgintea acestei filozofii nu poate fi decât totalitara”, au aratat acestia. „Viata mi-a fost data peste cap” Ion P. a precizat ca, odata cu începerea urmaririi penale, viata i-a fost data peste cap. Ar fi fost fortat de angajator sa-si dea demisia si a trebuit sa plece în strainatate, unde a lucrat „la negru”, pentru a-si întretine familia. Sotia sa suferise mai multe atacuri de panica, trebuind sa apeleze la ajutor de specialitate. Pe parcursul cercetarilor, fusesera jigniti de anchetatori, fiind numiti „moldoveni prosti” sau „tepari”. Lunar, erau cautati la domiciliu, „târâti efectiv de mâna prin sat, prin fata cetatenilor, de catre organul de urmarire penala din Târgoviste” si dusi cu duba politiei la sediul Politiei din Târgoviste, chiar daca nu fusesera legal citati. Judecatorii din Pascani au acceptat argumentele aduse de reprezentantii Ministerului Finantelor, apreciind ca, într-adevar, statul nu putea fi tras la raspundere decât pentru erori judiciare. Actiunea sotilor P. a fost respinsa, ca inadmisibila. Nu la fel au vazut însa lucrurile si magistratii Tribunalului. Ei au respins exceptiile invocate de Minister si au admis partial actiunea. Cei doi fosti soti urmeaza sa primeasca 12.000 lei în contul onorariului avocational. Alti 8.000 de lei au fost stabiliti ca daune morale. Nu au fost acceptate însa pretentiile referitoare la cheltuielile de transport si cazare. Sentinta, pronuntata joi, nu este definitiva, ea putând fi atacata cu recurs.
